Orice am fi facut de dimineata pana acum

C3E6E473-8224-4C87-99EB-73CA027E682D

Am fost beteagă weekendul ăsta (și încă sunt, mă mai ține câteva zile), drept pentru care n-am fost în stare să fac multe lucruri. Iar asta a fost super bine. Pentru că mi-am petrecut timpul făcând lucruri care-mi plac mult și pe care nu le fac pe cât de des mi-aș dori, din prea multe activități pe care țin din suflet să le fac în zilele în care mă pot mișca și vorbi ca un om.

Iar lucrurile astea sunt simple: cititul unei cărți, statul în pat și uitatul la filme cu o ciocolată caldă lângă, dormitul mai mult de câteva ore pe noapte, scrisul și învățatul unei limbi noi, de care, ca niciodată, încă nu m-am plictisit.

Cam așa au fost astea două zile. Cu o dietă strictă de supe și iaurturi (că altceva nu pot să mănânc), cu patru filme văzute și câteva episoade din You și cu încă niște pagini de traduceri și scriere în turcă. Cu cea din urmă nu mă grăbesc, fac lucrurile încet, încet, ba exerciții de gramatică și vocabular, ba traduceri pentru diverse texte (în special poezii și melodii). Încet și cu perseverență, o să termin anul capabilă să port măcar câteva dialoguri utile, zic eu.

În fine, ideea e că am văzut în agenda de anul trecut, în care am o listă cu teme despre care să mai scriu atunci când mă mănâncă mâna, una care sună cam așa: “ce înseamnă o zi productivă”.

Și, nefăcând mare lucru azi și ieri, mi-am dat seama că o zi productivă nu e doar aia în care tai 20 de lucruri de pe lista ta de 25. Ci, poate fi foarte bine și aia în care apuci să faci lucrurile pentru care n-ai suficient timp sau energie în zilele în care tai de pe listă.

Adică, o zi productivă poate fi chiar și ziua de azi. Orice am fi făcut fiecare dintre noi de dimineață până acum.

cover photo: pexels

Continue Reading

Chiar dacă celelalte s-ar putea supăra

AA40E8EE-319A-4F6C-AB34-B0E53970929C

Ieri s-au anunțat nominalizările la Oscar și ne aflăm, deci, în a treia mea perioadă preferată din an (după luna octombrie și Crăciun) – the American Awards season.

Nu a fost dintotdeauna o perioadă pe care s-o aștept cu interes și drag de discuții interminabile despre filme, cine o să câștige nu știu ce premiu, ce șanse are nu știu care etc. Se întâmplă să mă intereseze și să mă entuaziasmeze de vreo 10-11 ani încoace. Dintr-o vară în care m-am uitat la multe filme.

Continue Reading

M-am luat cu altele și n-am apucat să dau copy-paste la ce mi-am scris zilele trecute în Notes

EAE4F2A2-C3AD-4941-89CC-6D894208B3C3

Deschide ochii, că altfel nu vezi ce chestii faine poți să faci.

Dorește-ți să faci lucruri și fă-le, nu sta să le-aștepți, că ele nu vin așa, că vrei tu.

Dacă nu te miști și nu ieși din zona de confort, o să rămâi frustrat de prea mult confort.

Spune când cineva te rănește. Și dacă nu te ascultă și nu iau în serios ce ai zis, atunci e cu atât mai bine că le-ai zis.

Nimicurile ne supără, e normal, nu suntem singurii și nici nu suntem speciali dacă ni se pare că ne supărăm din nimicuri.

Nimeni n-are timp, așa e lumea în care trăim. Dar chiar și așa, timpul ți-l organizezi singur. Timpul nu mai e de mult o scuză.

Dacă ceva nu merge bine, yes, e foarte posibil să fie și vina noastră. E ok.

Continue Reading

Un pahar cu țuică fiartă, un cozonac și niște vin

211111FE-A93A-4D57-BAF3-221A71A9E0BA

De când eram mică, maică-mea își făcea iarna țuică fiartă. Și nu doar ea, mai toată familia mea are obiceiul de a bea țuică fiartă când e frig afară. Și nu doar fiartă, obișnuim să bem litri de țuică de-a lungul anului, că așa-i la noi. Se bea. Dacă mergi la noi la țară, la Sânmihaiul de Pădure în Mureș, nu pleci fără măcar 3-4 pahare de vinars, asta dacă ești începător, desigur.

În fine. De când eram mică am știut că dacă mergi la cineva în vizită primești sigur țuică. Dar mie nu-mi plăcea. Era prea multă, de aia am crescut și m-am lansat în ale vinului. Nu plec din nici o vizită fără câteva pahare cu vin de casă. Că așa am crescut, cu oameni care nu te lasă necinstit și se asigură că servești ceva, dacă tot te-ai dus pe la ei.

Dar ăsta nu e un text despre băutură. E despre mai multe.

Ar putea fi, de exemplu, despre ce înseamnă un pahar de țuică la timpul lui. Un pahar micuț, umplut cu tărie, cu un pahar micuț de apă lângă el (dacă-ți trebuie, că dacă ești viteaz și călit o duci și fără), niște oameni în jur care și ei ciocnesc o țuică într-o atmosferă așa faină, de zici că ești acasă. Așa am învățat eu – țuica înseamnă acasă.

Ar mai putea fi, de exemplu, un text despre întoarcerea la amintirile din copilărie sau tinerețe. Despre lucrurile care au dat naștere acelor amintiri, despre oamenii alături de care le-ai trăit, despre cum te-au făcut să te simți.

Sau ar putea fi un text despre bucuria de a trăi în prezent, despre șansa de a trăi noi amintiri alături de oamenii care îți sunt aproape. Că poate mâine n-or să mai fie atât de aproape.

Oricum ar fi, m-am gândit că nu există mod mai bun de a încheia vacanța decât cu un text scurt despre ce a însemnat ea. Oameni, mâncare, băutură, plimbări, poze, filme și lecții de turcă. O vacanță bună. Cu țuică, vin, tone de mâncare și amintirea unor oameni buni.

Acum gata, hai, să începem treaba. Că suntem pregătiți.

Continue Reading

2019

99C0EF1F-603A-4B7B-8D56-2080D0E17480

Salut!

Ăsta e ultimul text din 2019. Un rezumat al anului, așa cum mi-am rezumat fiecare an din 2012 încoace. Un an impar, așa cum îmi place mie.

Un an în care

Am scris mai puțin decât în toți anii de până acum.

Am văzut patru țări noi.

Am făcut din nou voluntariat.

Am început să învăț limba turcă.

Am cunoscut oameni noi și incredibili.

Nu am văzut decât 10 filme.

Am avut insomnii mai des decât de obicei.

M-am supărat din prea multe motive. Unele fără nici un sens.

Am mers într-o excursie cu familia în țară după foarte mult timp în care n-am prea mai fost pe nicăieri împreună.

Mi-am făcut multe planuri pe care o să le duc la bun sfârșit în anul care vine.

Am luat carnetul de șofer.

Mi-am pus aparat dentar.

Am trecut prin prima intervenție chirurgicală din viața mea.

Mi-am făcut șuvițe blonde.

Iar astea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le-am făcut și trăit anul ăsta. Nici nu am mai multe de zis. Îl aștept pe 2020 pentru un plus de experiențe și povești de zis mai departe.

Continue Reading

Anul ăsta am învățat

17221E77-8989-4A1D-BEFA-B02D99FE8D95

nimic nu se întâmplă fără un motiv și că, uneori, noi suntem motivul;

oamenilor care au încredere în tine nu le e frică să-ți arate asta;

e ok să greșești, nu e ok să te învinuiești la nesfârșit;

am încredere în intuiția mea, că e acolo și chiar are dreptate;

nu-mi fie frică de schimbare, că uneori e bună;

să am curaj să fac și să învăț lucruri noi, în timp ce spun “nu” altora pe care nu le vreau sau de care nu am nevoie.

cover photo: pexels

Continue Reading

Greșeli nefăcute, lucruri nespuse și gânduri negândite încă

D2138AE7-436D-4B88-99D4-43ED91AA2DE7

Acum câțiva ani, eram pe un drum din statul Montana, nordul Statelor Unite, în mijlocul unei păduri cu pomi foarte înalți, într-o dubiță Scooby Doo style, cu vreo șase oameni pe care îi cunoscusem cu vreo două luni înaintea acestei excursii prin pădure. Era toiul verii, luna august, ora 11-12 noaptea, iar noi ne întorceam dintr-o excursie de o zi în Bozeman, Montana, unde una dintre fetele din dubă își făcuse un tatuaj, unul dintre băieți fusese muștruluit și aproape amendat de un polițist pentru că nu avea 21 de ani și îl însoțise pe un alt băiat în Walmart, de unde acesta voia să ia niște sticle de bere – pe care desigur că nu le-a mai luat până la urmă, și unde fusesem în vizită la o cunoștință a unor alte fete și băieți din aceeași dubă, unde am văzut pentru prima dată în viața mea un pat cu saltea cu apă, în care m-am afundat în ultimul hal timp de vreo două minute și a fost unul dintre cele mai faine lucruri din vara aia.

Continue Reading

O dramă de trei ore

1aaac70937a9d0b794092778ca6c197f

Acum două nopți am dormit tare prost. Și puțin. Motivul: pisoiul nostru de la Brașov a dispărut pentru câteva ore.

Când am ajuns acasă joi seară, aveam nu știu câte griji și gânduri legate de ce am de făcut, cu ce am întârziat și cu ce nu, cui trebuie să-i trimit nu știu ce și cum fac să termin tot ce-i urgent până la final de săptămână.

Apoi am vorbit cu mama și mi-a zis că pisoiul nostru (de la Brașov) nu a venit în casă. Era 9 seara, dar zicea că s-a mai întâmplat să apară un pic după 10. Cum noi stăm la curte în Brașov, ai mei îl mai lasă pe afară, dar el mereu vine să doarmă în casă și, oricum, în general stă pe lângă casă și în locuri în care îl găsești ușor, iar când mai pleacă prin diverse părți apare mereu înapoi dacă-l strigi de câteva ori. Dar aseară nu era de găsit.

Deci, dă-i cu îngrijorări și plânsete (din partea mea), că unde-i pisoiul, dacă a pățit ceva, dacă s-a prins în vreun pom sau în vreun spațiu strâmt și nu mai poate să coboare? Nu de alta, dar e fraier și îi e frică de înălțime, dacă se urcă în pomi sau pe acoperiș sau în locuri mai înalte, trebuie să-l dea cineva jos.

Era aproape 12 și eu le tot scriam lui mama și lui frate-miu să văd dacă a apărut pisoiul. Nimic. Până când, în final, și-a amintit frate-miu că noi avem și-un beci și s-a dus să-l caute și acolo. Cineva închisese ușa de la beci și pisoiul stătea acolo de ceva timp. Trei ore mai târziu, l-au luat pe blănos și l-au dus în casă.

În astea trei ore nu am văzut decât pisoiul ăsta în fața ochilor și nici măcar nu eram acolo ca să-l caut și eu. Ce urgențe sau griji sau lucruri de făcut să mai existe?

Am trecut prin drama asta de trei ore, la finalul căreia mi-am dat seama, încă o dată, care-s grijile care contează cu adevărat. Cele care chiar au legătură cu lucruri și ființe la care ții mult. Restul, oricare ar fi ele, trec. Astea rămân și dor cam tare.

Dacă aveți pisici, căței, papagali, orice alte animale, sigur că vă faceți griji pentru ele și vreți să le fie bine. La fel ca și cu părinții, bunicii, frații și surorile, iubiții și iubitele, prietenii și prietenele, colegii și colegele. Ne facem griji și ținem la oamenii de lângă noi. Iar la finalul zilei, când e întuneric și cam frig, doar ființele astea la care ținem trebuie să mai conteze. Atât.

Continue Reading

3 lucruri care mi-au intrat azi in minte si pe care trebuie sa le scriu pana nu e prea tarziu

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

O să fiu super rapidă și la obiect, că-s în metrou, scriu și am impresia că toată lumea din jur se uită ce scriu eu în telefon și e super incomod și awkward și gata, astea-s cele trei de azi:

  1. Ioana, nu mai amâna lucruri! Fă-le când trebuie, fie că-i vorba de muncă, prieteni, sănătate, școală sau orice altceva. Nu e ok cu amânatul, nu e ok deloc, e enervant și te stresezi ca naiba mai târziu.
  2. Ioana, keep calm și gândește orice idee îți trece prin minte, înainte să o arunci mai departe. E ok să fii impulsivă, dar nu mereu, fiindcă lipsa analizei ideilor ne face să ne stresăm mai tare mai târziu și nu-i ok, nu ne place stresul, yuck.
  3. Ioana, mai riscă, ce naiba. Dacă nu riști, ce naiba povestești nepoților când să zicem că o să ai 80 de ani? Huh? Povești plictisitoare? Wtf? Nepoții trebuie să afle despre greșeli și riscuri și cum învățăm și creștem noi frumos cu ajutorul lor.

Asta-i lecția de azi. Scurtă. Dar poate rămâne în minte.

Continue Reading

Importanța bugetului de la o lună la alta | 3 categorii de buget din viața mea

beverage-breakfast-caffeine-3152022

Am acest subiect de o deosebită importanță pe care îl voi detalia un pic azi.

În fiecare lună, după salariu, evident, îmi fac bugetul pentru perioada următoare. Am acest obicei de vreo 5 ani încoace, de când m-am mutat în București și trebuia să-mi gestionez cumva finanțele, ca să nu rămân în fundul gol, cum s-ar spune. De atunci, mi-am luat un caiet pe care îmi notez în general care sunt cheltuielile majore pe care le am, care sunt cheltuielile opționale și care sunt banii care mi-ar rămâne după aceste cheltuieli.

Cum în ultima perioadă cheltuielile s-au mai înmulțit (pentru că și prioritățile mele în viață s-au mai înmulțit și, de cele mai multe ori, ca să le îndeplinesc am nevoie de bani), bugetul meu a suferit câteva mici modificări: nu mai am „cheltuieli majore și cheltuieli opționale”, ci le-am înlocuit cu „cheltuieli urgente, cheltuieli secundare și nive to have”.

La cheltuieli urgente intră, de obicei, chiria, facturile, cheltuielile legate de sănătate (controale, intervenții, tratatemente etc.).

La secundare am cheltuieli legate de ce mai fac în timpul liber, iar categoria asta e împărțită în alte câteva categorii: cheltuieli de călătorie (inclusiv drumurile până acasă la Brașov, nu doar călătoriile prin străinătate sau alte orașe), diverse ieșiri (în oraș, la film sau operă, mai nou) și cheltuieli pentru evenimente speciale (aici intră orice zi de naștere, nuntă, botez sau alte evenimente la care mai merg de la o lună la alta).

Nu în ultimul rând, nice to have-ul implică lucruri pe care chiar le consider „nice to have”. Adică nu mi le doresc neapărat în acest moment, dar le tot adaug pe liste de cumpărături și, din când în când, îmi mai iau câte ceva de pe listă. Categoria asta cuprinde cam tot ce înseamnă haine, cărți, Uber (îl consider nice to have, pentru că îmi place mai mult să merg pe jos sau cu metroul decât să stau în mașină, pentru că mi-e rău de mașină și prefer să apelez la acestea doar dacă e musai), anumite pofte de dulciuri sau comenzi de mâncare acasă etc.

Singurele care nu intră în nici o categorie sunt cosmeticele, pe care le cumpăr oricum dacă am nevoie, nu le dedic nici un buget separat sau ceva.

Alături de cele de mai sus, mai am o categorie pentru „cheltuieli neprevăzute”. De multe ori se întâmplă să intru și în bugetul dedicat acestor cheltuieli, cum s-a întâmplat în ultimele câteva luni. Astea sunt cam cele mai nasoale cheltuieli, pentru că sunt atât de neprevăzute, încât uneori te cam iau prin surprindere și trebuie să le reziști. Na, greutățile vieții, ce să le mai faci.

Nu zic că împărțirea mea e cea mai bună sau că este atât de utilă încât mă ajută să îmi gestionez extraordinar de bine finanțele. Sunt zile și zile, așa cum sunt luni și luni sau cheltuieli și cheltuieli. Însă, ce vreau să zic prin textul ăsta, este că am învățat cât de important e să reușesc să-mi țin în frâu cheltuielile și să mă descurc cu tot ce am de făcut și cheltuit. Nu primești mereu ajutor din afară, de asta e important ca măcar în cea mai mare parte a timpului să fii conștient de ce ai și cum poți folosi ce ai cât mai bine.

Atât. Mă întorc la activitatea de duminică și la cafeaua cu alune pe care a adus-o frate-miu din țări străine.

Cover photo: Pexels

Continue Reading
1 2 3 42