Doua minciuni de cand eram (mai) mica

blog 11

Azi a început Ideo Ideis și durează până pe 13 august, în Alexandria. Tema sună așa:  „Pe tine cine te minte?” 

Și sună atât de bine, că atunci când am primit de la Monica provocarea zilei, anume de a povesti o minciună pe care am crezut-o de când eram mică, am stat un pic pe gânduri. Am mai întrebat pe ici, pe colo, să aflu ce minciuni credeau și alții când erau mici. Ca să văd dacă ne potrivim la minciuni, desigur.

Și, cum mă așteptam așa un picuț, ne cam potrivim. Na, de la minciunile despre Moș Crăciun (care desigur că există!), până la Bau Bau și șerpii de sub pat, am crescut cu toții cu câteva minciuni celebre. M-am tot gândit și am găsit și eu două care m-au cam pus pe gânduri când eram mică: 

Continue Reading

5 chestii la care ma uit pe Youtube

button

La solicitarea cuplului Mihii & Roli făceam un playlist de ascultat în mașină. Și cum mă flenduream pe Youtube, am dat peste clipuri la care mă tot uit în ultima vreme. Am selectat cinci dintre din ele.

1. Harry Styles

Da, chiar nu credeam că o să-l ascult pe tip atâta, dar de câteva luni cânt Sign of the Times și-n somn. Ah, și l-am văzut pe Mr. weekend-ul trecut în Dunkirk și chiar e bun :-) O să-l cam urmăresc în continuare, aha. 

Continue Reading

Timpul trece repede si nu-i mai pasa de noi.

Ioana 6

Ultimele două zile m-au învățat să nu subestimez timpul. Trece repede și după aia nu-i mai pasă de noi.

Weekend-ul ăsta am sărbătorit-o pe mama, ca-n fiecare an, cu familia adunată în curte, niște vin și multă vorbă.

În plus, după luni de zile în care am tot zis că merg dimineața la alergat, în sfârșit s-a întâmplat. Azi dimineață, super început de duminică în pas alergător la lacul din Noua. Am fost mândră.

Apoi, tot weekend-ul ăsta am înțeles o dată pentru totdeauna că muzica trebuie cântată de oamenii care știu s-o cânte. Iar eu nu-s printre ei.

Mai târziu, am nimerit în tren cu o gașcă de copii care două ore au vorbit despre ouă de rață și cum nu au reușit niciodată să spargă unul. Doar unul dintre ei reușise și era mare lucru, pentru că tot el era singurul care atunci când era mai mic ducea ouă de Paște la școală ca să ciocnească în clasă cu niște colegi de-ai lui. Și povestea totul cu-atâta dăruire că mai că-l vedeam pe Dan Negru sărind printre scaune.

Last but not least, l-am bătut la cap pe Răzvan cu poze și cu Instagram și cu filtre și cu locuri în care trebuie făcute poze. Așa că de vreo două ore și-a făcut cont, a pus poze și a făcut și-un story. Mission accomplished.

Cred c-a fost un weekend ok :)

 

Ioana

Ioana 2

Ioana 3

20590636_1546143302111432_400403675_o

R&I

 

 

Continue Reading

O zi de sâmbătă.

img_4514

Mă pregătesc de un episod din The Handmaid’s Tale (pentru că e super mega fain, aha!).

Dar până atunci scriu un pic despre ieri, fiindcă mi-am dat seama câte chestii poți să înveți despre tine într-o zi de sâmbătă.

  1. Sunt omul ăla care își deschide în grabă telefonul și când e întrebat în ce limbă vrea să-l seteze, alege din greșeală una la întâmplare, fiindcă a uitat complet că trebuie să seteze treaba asta de fiecare dată. Apoi, desigur că autocorrectul își face treaba și bagă niște super cuvinte care ajung să te sperie un pic. Dar totuși, sunt omul care uită să-și seteze limba chiar și după mai mult de 24 de ore. It’s still there.
  2. Nu pot să zic nu când mi se oferă cafea. Nu pot. Am tot încercat să iau pauze de cafea în weekend-uri, fiindcă beau prea multă în timpul săptămânii, dar no se puede. „Ioana, vrei cafea?” ”Da.” Și-atât.
  3. E nasol să fiu răcită. Pentru că nu pot să vorbesc. Și dacă nu vorbesc nu sunt eu. Și dacă nu sunt eu e nasol. Simplu.
  4. Pot să renunț la o rochie foooooarte frumoasă, cu mâneci fooooarte drăguțe, doar dacă se întâmplă să arăt în ea ca un clovn. I don’t do clowns.
  5. Și, probabil cel mai important dintre toate, dar și cel mai frumos dintre toate: e minunat să petreci sâmbăta fără laptop. De telefon încă nu mă las, dar laptopul, vai, să vină sâmbătâ și să ne mai despărțim pentru o zi.

Cam atât azi. Ah, și mai am una de vineri.

Sunt omul ăla care împrumută încărcătorul de la telefon unui străin din tren, ajunge la 10% baterie și îi e rușine să ceară înapoi încărcătorul, că dacă nu i s-a încărcat omului telefonul??

Gata. Acum The Handmaid’s Tale. OhmyGod.

Continue Reading

3 lucruri din ultima săptămână

14997102_1311254995582215_775203291_n

Mi-e soooomn rău, dar am trei lucruri din ultima săptămână și le scriu repede ca să nu le uit:

  1. Uneori prietenia vine la pachet cu câteva capsule de Paracetamol Sinus pentru că e vară și na, winter is here.
  2. E minunat cum doi oameni pot dezvolta o legătură puternică având în comun neplăcerea de a strânge rufele de pe uscător pentru a le face loc celor noi. (Super mega nasoală activitate.)
  3. De multe ori, bucuria chiar se află în lucruri mărunte. Și ieftine. Ca o pereche de ochelari de soare luați cu 10 lei de pe plajă, lăudați de niște ochi ascunși în spatele unei alte perechi de ochelari de soare luați de pe undeva cu 300 de lei. Aha.

Atât. Dorm și poate îmi mai amintesc alte 3 lucruri.

Continue Reading

„M-ai visat vreodată?”

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

– M-ai visat vreodată?

– Da. Chiar am vrut să-ți povestesc.

– Ce făceam? Unde eram?

– Tu nu erai. Eram eu în gară, așteptam trenul. Așteptam să vină, să vii tu.

– De unde știi că eram eu în tren?

– M-am trezit și prima dată m-am gândit la tine.

Continue Reading

5 lucruri despre “Breakfast at Tiffany’s”

2abe7f19ca986137efdcde5b120b90ed

Când eram un pic mai mică mă uitam foarte, foarte des la filme. Era cea mai mare plăcere a mea, am citit toate paginile de Imdb despre actorii din epoca de aur a Hollywood-ului și, cum de obicei oricine are o plăcere împărțită în mai multe plăceri, a mea  a fost împărțită întotdeauna în două: cinematografia americană a anilor 1930-1970 și avangarda cinematografică franceză, mai ales Jean-Luc Godard. 

Continue Reading

30 de minute, o seară și niște dimineți

blog 08

Când eram mică, plăcerea mea cea mai mare erau cele 30 de minute pe care le petreceam în autobuz, în drum spre școală, cu căștile în urechi, în locul meu preferat (scaunul de la geam, din spatele șoferului).

Când eram și mai mică, plăcerea mea cea mai mare era ora 6 dimineața, când mă trezeam singură, mă îmbrăcam, îmi făceam ghiozdanul și eram gata înaintea alor mei ca să mă asigur că nu întârziem la școală.

Continue Reading
1 2 3 16