O dramă de trei ore

1aaac70937a9d0b794092778ca6c197f

Acum două nopți am dormit tare prost. Și puțin. Motivul: pisoiul nostru de la Brașov a dispărut pentru câteva ore.

Când am ajuns acasă joi seară, aveam nu știu câte griji și gânduri legate de ce am de făcut, cu ce am întârziat și cu ce nu, cui trebuie să-i trimit nu știu ce și cum fac să termin tot ce-i urgent până la final de săptămână.

Apoi am vorbit cu mama și mi-a zis că pisoiul nostru (de la Brașov) nu a venit în casă. Era 9 seara, dar zicea că s-a mai întâmplat să apară un pic după 10. Cum noi stăm la curte în Brașov, ai mei îl mai lasă pe afară, dar el mereu vine să doarmă în casă și, oricum, în general stă pe lângă casă și în locuri în care îl găsești ușor, iar când mai pleacă prin diverse părți apare mereu înapoi dacă-l strigi de câteva ori. Dar aseară nu era de găsit.

Deci, dă-i cu îngrijorări și plânsete (din partea mea), că unde-i pisoiul, dacă a pățit ceva, dacă s-a prins în vreun pom sau în vreun spațiu strâmt și nu mai poate să coboare? Nu de alta, dar e fraier și îi e frică de înălțime, dacă se urcă în pomi sau pe acoperiș sau în locuri mai înalte, trebuie să-l dea cineva jos.

Era aproape 12 și eu le tot scriam lui mama și lui frate-miu să văd dacă a apărut pisoiul. Nimic. Până când, în final, și-a amintit frate-miu că noi avem și-un beci și s-a dus să-l caute și acolo. Cineva închisese ușa de la beci și pisoiul stătea acolo de ceva timp. Trei ore mai târziu, l-au luat pe blănos și l-au dus în casă.

În astea trei ore nu am văzut decât pisoiul ăsta în fața ochilor și nici măcar nu eram acolo ca să-l caut și eu. Ce urgențe sau griji sau lucruri de făcut să mai existe?

Am trecut prin drama asta de trei ore, la finalul căreia mi-am dat seama, încă o dată, care-s grijile care contează cu adevărat. Cele care chiar au legătură cu lucruri și ființe la care ții mult. Restul, oricare ar fi ele, trec. Astea rămân și dor cam tare.

Dacă aveți pisici, căței, papagali, orice alte animale, sigur că vă faceți griji pentru ele și vreți să le fie bine. La fel ca și cu părinții, bunicii, frații și surorile, iubiții și iubitele, prietenii și prietenele, colegii și colegele. Ne facem griji și ținem la oamenii de lângă noi. Iar la finalul zilei, când e întuneric și cam frig, doar ființele astea la care ținem trebuie să mai conteze. Atât.

Continue Reading

3 lucruri care mi-au intrat azi in minte si pe care trebuie sa le scriu pana nu e prea tarziu

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

O să fiu super rapidă și la obiect, că-s în metrou, scriu și am impresia că toată lumea din jur se uită ce scriu eu în telefon și e super incomod și awkward și gata, astea-s cele trei de azi:

  1. Ioana, nu mai amâna lucruri! Fă-le când trebuie, fie că-i vorba de muncă, prieteni, sănătate, școală sau orice altceva. Nu e ok cu amânatul, nu e ok deloc, e enervant și te stresezi ca naiba mai târziu.
  2. Ioana, keep calm și gândește orice idee îți trece prin minte, înainte să o arunci mai departe. E ok să fii impulsivă, dar nu mereu, fiindcă lipsa analizei ideilor ne face să ne stresăm mai tare mai târziu și nu-i ok, nu ne place stresul, yuck.
  3. Ioana, mai riscă, ce naiba. Dacă nu riști, ce naiba povestești nepoților când să zicem că o să ai 80 de ani? Huh? Povești plictisitoare? Wtf? Nepoții trebuie să afle despre greșeli și riscuri și cum învățăm și creștem noi frumos cu ajutorul lor.

Asta-i lecția de azi. Scurtă. Dar poate rămâne în minte.

Continue Reading

Importanța bugetului de la o lună la alta | 3 categorii de buget din viața mea

beverage-breakfast-caffeine-3152022

Am acest subiect de o deosebită importanță pe care îl voi detalia un pic azi.

În fiecare lună, după salariu, evident, îmi fac bugetul pentru perioada următoare. Am acest obicei de vreo 5 ani încoace, de când m-am mutat în București și trebuia să-mi gestionez cumva finanțele, ca să nu rămân în fundul gol, cum s-ar spune. De atunci, mi-am luat un caiet pe care îmi notez în general care sunt cheltuielile majore pe care le am, care sunt cheltuielile opționale și care sunt banii care mi-ar rămâne după aceste cheltuieli.

Cum în ultima perioadă cheltuielile s-au mai înmulțit (pentru că și prioritățile mele în viață s-au mai înmulțit și, de cele mai multe ori, ca să le îndeplinesc am nevoie de bani), bugetul meu a suferit câteva mici modificări: nu mai am „cheltuieli majore și cheltuieli opționale”, ci le-am înlocuit cu „cheltuieli urgente, cheltuieli secundare și nive to have”.

La cheltuieli urgente intră, de obicei, chiria, facturile, cheltuielile legate de sănătate (controale, intervenții, tratatemente etc.).

La secundare am cheltuieli legate de ce mai fac în timpul liber, iar categoria asta e împărțită în alte câteva categorii: cheltuieli de călătorie (inclusiv drumurile până acasă la Brașov, nu doar călătoriile prin străinătate sau alte orașe), diverse ieșiri (în oraș, la film sau operă, mai nou) și cheltuieli pentru evenimente speciale (aici intră orice zi de naștere, nuntă, botez sau alte evenimente la care mai merg de la o lună la alta).

Nu în ultimul rând, nice to have-ul implică lucruri pe care chiar le consider „nice to have”. Adică nu mi le doresc neapărat în acest moment, dar le tot adaug pe liste de cumpărături și, din când în când, îmi mai iau câte ceva de pe listă. Categoria asta cuprinde cam tot ce înseamnă haine, cărți, Uber (îl consider nice to have, pentru că îmi place mai mult să merg pe jos sau cu metroul decât să stau în mașină, pentru că mi-e rău de mașină și prefer să apelez la acestea doar dacă e musai), anumite pofte de dulciuri sau comenzi de mâncare acasă etc.

Singurele care nu intră în nici o categorie sunt cosmeticele, pe care le cumpăr oricum dacă am nevoie, nu le dedic nici un buget separat sau ceva.

Alături de cele de mai sus, mai am o categorie pentru „cheltuieli neprevăzute”. De multe ori se întâmplă să intru și în bugetul dedicat acestor cheltuieli, cum s-a întâmplat în ultimele câteva luni. Astea sunt cam cele mai nasoale cheltuieli, pentru că sunt atât de neprevăzute, încât uneori te cam iau prin surprindere și trebuie să le reziști. Na, greutățile vieții, ce să le mai faci.

Nu zic că împărțirea mea e cea mai bună sau că este atât de utilă încât mă ajută să îmi gestionez extraordinar de bine finanțele. Sunt zile și zile, așa cum sunt luni și luni sau cheltuieli și cheltuieli. Însă, ce vreau să zic prin textul ăsta, este că am învățat cât de important e să reușesc să-mi țin în frâu cheltuielile și să mă descurc cu tot ce am de făcut și cheltuit. Nu primești mereu ajutor din afară, de asta e important ca măcar în cea mai mare parte a timpului să fii conștient de ce ai și cum poți folosi ce ai cât mai bine.

Atât. Mă întorc la activitatea de duminică și la cafeaua cu alune pe care a adus-o frate-miu din țări străine.

Cover photo: Pexels

Continue Reading

Da’ ce pot eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum vreau eu?

D2138AE7-436D-4B88-99D4-43ED91AA2DE7

Mult timp am trăit cu impresia că orice s-ar întâmpla, în orice zi, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, înseamnă că nu sunt bună de nimic și nu înțeleg ce rol mai am eu în lume.

Am pierdut mult timp bocind sau gândindu-mă excesiv la motivele pentru care un lucru nu a ieșit cum voiam. Și, din păcate, încă mai am uneori slăbiciunea asta de a analiza la nesfârșit motivele pentru care nu-mi ies planurile.

Totuși, am și o umbră de maturitate care zice “da’ ce puteam eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum voiam eu?”

De multe ori, îmi dau seama că nu puteam să fac mare lucru. Pentru că, pur și simplu, ce-mi doream eu era de la început peste puterile mele și trebuie să învăț să-mi cunosc limitele.

Alteori, îmi dau seama care au fost lipsurile, mi le salvez în sertarul dedicat din creier și încerc să învăț din ele.

În toate cazurile, ajung să realizez până la urmă că, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, nu înseamnă că nu sunt bună de nimic. Ci că poate trebuia să le gândesc mai mult. Și să nu mă arunc cu capul înainte. Și să nu exagerez cu așteptările. Și să iau lucrurile pas cu pas. Că așa-i cel mai ok.

Cover photo: Pexels

Continue Reading

Până și-n pauze putem avea liste cu lucruri de făcut

autumn-decoration-autumn-mood-forest-bright-1389460

Eu, cel puțin, am. Nu-mi place să pierd timpul, mă demoralizez grav când fac asta, așa că mi-am făcut la un moment dat o listă cu lucruri pe care e bine să le am la îndemână și să le pot face atunci când iau câte o pauză. Asta, ca să nu stau cu orele să mă gândesc ce să fac ca să profit de pauza respectivă. Cu cât stau mai mult să mă gândesc ce să fac, cu atât pierd timpul și trece pauza.

Așa că, pentru pauze lungi sau scurte, mi-am făcut următoarea listă. Și parcă altfel trece timpul.

*o sesiune de cumpărat doar “small rewards”; adică lucruri pe care mi le-am dorit și am tot amânat să mi le iau, din varii motive

*un film de toamnă, cu popcorn și un pahar cu vin; știți ‘Scandal’? Serialul în care protagonista își încheia zilele de muncă lungi și grele cu un castron cu popcorn și un pahar cu vin roșu? Exact ce ziceam, merităm astfel de momente și sunt perfecte după perioade cu stres

*o plimbare; serios că nu văd metodă mai bună de relaxare toamna decât o plimbare printre culorile astea superbe de afară

*o sesiune de meditație

*un somn lung

*o sesiune de gătit și discutat cu prietenii, familia, cineva care știm că ne ajută să dăm refresh gândurilor

*lumânări parfumate și o carte

*o ciocolată caldă; sau măcar o ciocolată

*o cafea bună, din aia cu zahăr sau sirop sau ce Dumnezeu ne mai trebuie nouă ca să ne simțim răsfățați

*o carte faină, care ne-a plăcut mult când am citit-o, sau una nouă, care să ne scoată un pic din cotidian

*o sesiune de curățenie; știu, nu sună deloc a pauză, dar în momentele stresante serios că nu există metodă mai bună pentru deconectare decât frecatul mobilei, schimbatul așternutului, sau spălatul vaselor

Continue Reading

Cum ne trezim motivați în fiecare dimineață?

91181DF8-0EF9-4A09-8B58-555E9953502B

Păi, cum adică? Nu ne trezim plini de viață dimineața? Nu așa e normal? Să sune ceasul, să te ridici din pat și să te duci la muncă fără să te mai gândești la nu știu ce griji ai mai avea tu așa, în general?

Păi, nu, nu așa e normal. De fapt, dacă e să fim sinceri, ne trezim dimineața fix cu toate grijile alea pe care le avem noi în general, fie că au legătură cu munca, sau cu viața noastră personală sau, cine știe, poate chiar cu viețile altora.

Și atunci, cum să facem, totuși, să nu ne mai trezim atât de îngrijorați? Să luăm fiecare zi ca pe ceva nou, așa cum ar trebui să facem? Ca să încerc să n-o iau razna, eu mai fac din lucrurile de mai jos:

  • Seara, îmi rezerv măcar o oră în care să fac fix ce vreau eu – mă uit la un serial, butonez TV-ul, mănânc ceva ce nu ar trebui să mănânc în mod normal, citesc, vorbesc la telefon, fac o baie lungă, beau ceai sau ciocolată caldă sau na, vin, spăl vase, scriu, îmi fac ordine prin sertare.
  • Încerc, pe cât posibil, să îmi fac de cu seară o listă cât mai completă cu tot ce am de făcut a doua zi, ca să mă trezesc cu gândurile măcar un pic aliniate.
  • Îmi închid netul cu măcar jumătate de oră înainte să dorm (da, ideal ar fi să-l închidem cu o oră înainte de somn, dar realitatea mea arată altfel)
  • Mă ridic din pat imediat ce sună alarma dimineața, fără snooze sau alte minciuni nevinovate cum că aș mai avea timp să dorm un pic.
  • Beau cam jumătate de litru de apă imediat cum mă trezesc, până să mănânc sau să beau cafea (dacă nu beau destulă apă dimineața, începe să mă doară capul tare).
  • Prioritizarea este o zeiță a liniștii. Iar eu o ascult cu atenție. Încerc să fac prima dată lucrurile grele, urgente și care necesită mult timp. Pentru că e mai important să îmi prioritizez urgențele de dimineață și apoi să-mi limpezesc mintea cât de cât.

Oricum ar fi, e imposibil să nu avem dimineți și seri în care ne rod grijile. Trăim într-o lume a pretențiilor și a lucrurilor făcute “acum”, iar de multe ori e normal să ne simțim copleșiți. De aceea, poate o rutină care să ne facă plăcere ar fi cea mai bună pastilă de motivație dimineața. Și rutina mea mai dă rateuri uneori, dar în general ajută și, de aceea, o să continui să-mi petrec zilele cu ea.

Continue Reading

Dacă ajungeți prin Brașov toamna, sunt câteva lucruri super importante de bifat

D22387C3-E05E-4055-8491-C5040AAD9957
  1. Stați în Piața Sfatului și holbați-vă la Tâmpa, culorile se schimbă superb în perioada asta.
  2. Luați o cafea la pachet de la una din cafenelele din centru și plimbați-vă pe străzile din centrul vechi. Merită.
  3. Mâncați o supă de roșii gratinată la Bistro de l’Arte. Merge perfect cu vremea de afară.
  4. Urcați la turnurile de după ziduri și stați puțin să vă uitați la oraș.
  5. Stați un timp pe-o bancă în Piața Sfatului, în jurul fântânii.
  6. Merg și niște paste și un vin la Dei Frati sau Trattorian, musai pe terasă, dacă e soare.
  7. Luați un kurtos de la căruța de pe Republicii și dați o tură prin centru și prin parcul central.
  8. Urcați pe dealul cetății, ca să faceți febră musculară și să fiți mândri de voi.
  9. Dacă se vrea răsfăț, se ia un kurtos cu înghețată de la Chimney Cake din Piața Sfatului.
  10. Nu în ultimul rând, dacă vreți să vedeți cam cele mai faine culori din lume, mergeți în plimbare în oricare dintre pădurile de pe lângă oraș (Pietrele lui Solomon, Noua, pe Tâmpa sunt, desigur, top of mind).

Și lista rămâne deschisă pentru că, de fapt, orice ați face toamna în Brașov e perfect. Numai să aveți geci și pulovere la voi, că seara în haine subțiri nu e combinație.

Continue Reading

Timpul petrecut într-o duminică de octombrie, fără planuri imediate și fără lucruri de făcut

027E4E00-A4D7-4295-8553-05AFF48275E1

Planurile și lucrurile inutile au fost scoase intenționat azi de pe listă. Pentru că e o zi prea faină ca să o aglomerăm cu prea multe lucruri, nu? De astfel de zile de octombrie, cu soare și un picuț călduroase, e bine să profităm cât putem de mult.

Asta am încercat să fac azi. M-am trezit pe la 8, m-am uitat la cursa de Formula 1 din Japonia, am luat decizia de a bea un ceai în dimineața asta, în locul eternei cafele (pe care o s-o beau ceva mai târziu), am mâncat plăcintă cu dovleac și plăcintă cu brânză și m-am îmbrăcat pentru o plimbare.

Am plecat spre centru (sunt în Brașov zilele astea), am luat o cafea de la tekafe (bună, aromată, I like), am pornit în clasicul traseu de sub Tâmpa, am fost și mi-am luat un ruj, ne-am oprit apoi la Bistro de l’Arte și am mâncat o supă de roșii gratinată, am continuat plimbarea și am făcut multe poze, pentru că mi-era dor să am duminici cu poze. Nu am mai avut de ceva timp așa o zi.

E aproape final de zi și mă gândesc cât de important e să luăm o pauză din când în când. O pauză de la rutina zilnică, de la prea multe gânduri, de la to do list, de la mers dintr-o parte în alta, cu grija că avem nu știu câte lucruri de făcut.

În general, duminicile ar trebui să fie pentru pauze. Hai să le luăm.

Continue Reading

Dimineața începe ziua și mulțumirea

0A703BFE-61FB-44C2-B62C-6DA25BF6C4A5

Sunt dimineți în care sar din pat când sună ceasul, mă pregătesc să plec mai rapid decât de obicei, fug să prind metroul de la ora mea clasică, cobor la Izvor și merg pe jos până la muncă. Îmi iau o cafea la pacher, dau play la ceva muzică sau un podcast, merg prin Cișmigiu, dacă am chef mă opresc și-mi iau ceva dulce, trec pe lângă drăgălășenia de cățel care de câteva săptămâni are căsuța într-o curte de pe lângă Sala Palatului, îi zic și lui bună dimineața, îmi continui drumul pe Calea Victoriei, dacă e și răcoare afară, e perfect, apoi, fără să-mi dau seama, ajung la birou.

Sunt dimineți în care mă îngrijorează tare anumite lucruri, în care număr minutele până când ajung la birou. Dar, chiar și în dimineți “de griji” (așa le zic ăstora), îmi amintesc să mulțumesc. Mulțumesc că sunt ok, că pot să merg pe jos, că simt căldura sau răcoarea, că a mai început o zi.

Și, asta e. Oricum ar fi dimineața, s-o trăim și pe ea cât de bine se poate.

Continue Reading
1 2 3 41