2016

img_4621

Începând cu 2012, în fiecare an pe 30 decembrie am scris câteva rânduri despre cum a trecut anul respectiv prin viața mea. Fiecare text e pe Facebook, la Notes. O să rămână acolo până va vrea Facebook să le facă să dispară.

Anul ăsta m-am mutat pe blog. Și mai jos e despre 2016:

Am început anul într-o rochie cu dungi, rochia mea preferată la momentul respectiv. Am zis că-i cu noroc. A fost oleacă/

Am început să fac lucruri pentru mine. De ziua mea, pentru prima dată de când mi-o sărbătoresc, mi-am făcut un cadou. Mi-am cumpărat domeniu și hosting și mi-am făcut blog. În ideea că pe 30 decembrie o să scriu textul anual de final de an pe blog, și nu în Notes. So it happened.

Am lucrat o zi la design-ul blogului, mi-am făcut categorii, chestii, am luat câteva articole de pe vechiul blogspot și am început să scriu și alte lucruri în afară de filme. Am zis că na, oamenii oricum mă cam știu, așa că pot să le povestesc aici chestii până ne vedem.

Am tot scris, uneori mai mult, alteori foarte puțin. Am călătorit mai puțin decât mi-aș fi dorit, dar am fost pentru prima dată în Sibiu și am simțit că am mai făcut ceva pentru mine.

A fost un an cu provocări și momente extraordinare. Un an în care am plâns prea mult, dar de multe ori de bucurie. Un an în care am început să învăț să iau decizii, să zic „nu” și să mă gândesc de două ori înainte să deschid gura. Bine, încă învăț asta, dar merge bine :-)

A fost un an în care am ascultat mai puțin Kanye West (da!), un an în care m-am uitat la mai puține filme decât aș fi vrut, dar în care am ascultat și descoperit muzică extraordinară. Și pff, un an în care am ascultat mult prea mult „Hotline bling”. M-am oprit când mi-am dat seama că începusem să dansez ca Drake. Semnal de alarmă.

A fost încă un an în care m-am trezit la 2 dimineața în noaptea Oscarurilor și am stat cu sufletul la gură până la 7, când a luat DiCaprio Oscarul. Nu am avut în nici o zi din 2016 mai multă energie decât în ziua de după Oscaruri.

A fost anul în care am cunoscut niște oameni extraordinari și a trebuit să trec peste emoții și frica de a vorbi cu persoane care mă intimidează. A fost anul în care l-am cunoscut pe Tudor Chirilă la câteva zile după ziua mea și mi-am dat seama că pot să vorbesc fără să mă bâlbâi și cu un om care teoretic a existat în viața mea de când am învățat ce-i aia muzica. Dar gura pe dinainte tot m-a luat. I-am zis că vreau să iau un premiu Oscar într-o zi.

Știu, tot încerc să-i spun gurii mele să se mai abțină. Încerc.

Tot în 2016 am fost pentru prima dată la un concert. Maroon 5. I know, prea târziu și… Maroon 5?? Dar a început Adam cu „Animals” și, sincer, nimic n-a mai contat după aia.

Tot pentru prima dată am alergat la Bucharest Marathon în 2016. La cursa populară. I know, 3,6 km, dar nici nu știți ce mare lucru sunt kilometri ăștia pentru om al cărui unic antrenament a fost să urce pe jos scările de la metrou în dimineața cursei.

Am întâlnit oameni tare faini anul ăsta, răbdători și mai puțin răbdători. Dar cu toții oameni tare faini. Și atât de mult mă bucur că prin ceea ce fac am ocazia să întâlnesc zi de zi oameni incredibili, că uneori mă întreb cum aș putea să fac în așa fel încât să stau măcar juma de oră cu fiecare din oamenii ăștia și să-mi povestească despre ei? Atât. Să-mi povestească doar ei ce fac, cine sunt, ce le place. Am descoperit pe această cale cât de mult îmi plac oamenii și cum nu aș putea trăi niciodată pe o insulă pustie. Never ever.

Și, nu în ultimul rând, în 2016 am urcat prima dată pe Postăvaru cu o placă de snowboard și doi băieți pregătiți să fugă pe pârtie în caz că ajung printre pomi. Dar a fost bine. Am coborât și singură, să știți. Tare mândră am fost. Mare lucru să faci chestii pe care ți-ai dorit de mult timp să le faci și să fii încurajat să le duci la capăt :-)

Na, cam ăsta a fost 2016. Putea fi mai bun, normal, dar în același timp putea fi mult mai rău. Sunt ok cu el, am ajuns la un punct comun în care am zis că la anul o să pun piciorul în prag mai des. Și 2016 a înțeles imediat că e timpul să se retragă și să-mi lase puțin spațiu.

Vedem cum vine 2017 în viața mea. Pff, sper că vine c-un avion, că tare dor îmi e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *