Film de weekend – The Awful Truth (1937)

Un film pentru o zi bună.

The Awful Truth (1937) este o comedie în alb-negru care îi aduce împreună pe Irene Dunne și Cary Grant. Și sunt absolut adorabili. Interpretează un cuplu căsătorit, aflat în plin proces de divorț din cauza unor suspiniciuni și gelozii nefericite. Totuși, în timp ce așteaptă să devină din nou liberi, nu se lasă unul pe celălalt să se îndrăgostească de alți oameni.

Un film lejer, simpatic, numai bun pentru zilele leneșe.

awful-truth-4

Sursa: http://tinyurl.com/nzulc8e

grant8

Sursa: http://tinyurl.com/paxdffg

Continue Reading

Cum am vrut să ajung la Tarantino pentru lucrarea de licență

Hateful eight

Acum 3 ani eram în Polonia. Era vară. Și voiam să-mi găsesc o temă mișto pentru licență. Da, sunt o tocilară, m-am gândit la tema de licență din vară. Trecem peste.

Și, cum cel mai mult și mai mult pe lumea asta mie-mi plac filmele, m-am gândit să fac ceva pe tema asta. M-am gândit la Tarantino și găsisem o temă foooarte faină (nu o zic, fiindcă la un moment dat trebuie s-o scriu și să devin faimoasă). 

Continue Reading

Sometimes you watch a movie for Grace Kelly’s dresses

grace-kelly

Grace Kelly’s style gave us some of the most iconic outfits in the history of film.

Every piece of clothing she wore in her films was a statement of style and elegance, always illustrating the time’s fashion. Some of her most iconic appearances were in Alfred Hitchcock’s Rear Window (1954). She wore 5 outfits and worked closely with her good friend (and probably the most famous movie costumer), Edith Head.

Continue Reading

Praga, casa care dansează și alte povești

IMG_9597

Mă uitam la pozele de vara trecută și am găsit albumul din Praga. Am petrecut câteva zile minunate, cu plimbări după plimbări, dureri de picioare, multă bere și locuri tematice (trebuie să treceți pe la Hany Bany dacă ajungeți în Praga, e Tarantino-themed, super ieftin și e plasat fix în centrul vechi al orașului).

Am călătorit în Praga cu oameni pasionați de fotografie, așa că am norocul să mă bucur de niște poze foarte faine. Unele sunt cu mine, dar na, eram și eu pe-acolo.

Continue Reading

3 lucruri din ultima săptămână

 

1. Am făcut o faptă bună:

A: Ioana, să știi că azi nu am râs deloc. Mulțumesc că m-ai făcut să râd!

 

2. Mi-am construit o reputație interesantă în rândul prietenilor:

A: Haideți să mergem și noi la un film!

I: Da, să mergem! Ioana, te rog, fără decedați, fără sânge și violență! :-(

 

3. M-am hotărât să merg la alergat, așa că mi-am luat pantofi sport pentru prima dată, după aproape 5 ani.

Eu: Mi-am luat pantofi sport, vă rog să observați!

A: Și, faci antrenament?

Eu: Încă nu, dar merg pe jos.

A: Începe prin a urca scările pe vârfurile picioarelor. Exercițiu pentru fese.

 

Acestea fiind zise, ridic standardele. O să fac cel puțin 3 oameni să râdă în fiecare săptămână, o să evit scările rulante (uneori e greu, simt că mă cheamă ca să stau degeaba pentru câteva secunde) și, foarte important, o să aleg filmele la care mă uit (și) în funcție de oamenii din jurul meu.

Word.

 

Continue Reading

„Ioana, ce vrei să te faci când o să fii mare?”

prime and prime

Sunt o persoană nehotărâtă. Așa că pe lista răspunsurilor la întrebarea de mai sus au fost, de-a lungul timpului, multe variante.

Când aveam vreo 8-9 ani, mă îmbrăcam în rochiile mamei, îi furam perechea de pantofi negri și deodorantul și țineam concerte. Mă visam cântăreață, mă vedeam pe stadioane de prin diverse țări, încântând publicul cu vocea mea desăvârșită. Aveam un carnet pe care îmi programam melodiile din repertoriu pentru fiecare seară de repetiții. Eram o artistă completă.

Continue Reading

23 de ani de Vlad

12966106_1117455254962191_1456545159_n

– Ți-am luat o rochie cu cireșe.

– Vlad, ăia sunt trandafiri.

Azi e ziua lui frate-miu. Am învățat care e diferența de vârstă dintre noi pe la grădiniță, când toată lumea mă întreba „câți ani ai?”, „ai frați?”, „cum îl cheamă pe fratele tău?”, „câți ani are?”, „ești mai mare decât el?” etc.

Continue Reading