„Libertate? Nu știu ce înseamnă asta.”

c596ee09ab8f88491d74c56f7255fb69

Am terminat școala zilele trecute. Am dat și disertația, am scris despre folclor și hip hop și m-am speriat un pic, mi-am zis că prea am îndrăznit să scriu ceva nou, nu știu ce-mi veni. Dar iată, îndrăzneala mi-a adus vineri un 10.

Tot zilele trecute, prietena mea bună Ramona a pus în câteva cuvinte povestea ultimilor 17 ani din viețile noastre. Acei 17 ani de școală, care, brusc, s-au terminat. Evident că mi-am notat fiecare cuvânt. Și povestea se termină aici:

„Nu știu ce-o să fie toamna asta. Acum ce-o să mai începi, Ioana? Nu mai ai ce să începi, o să fie doar un anotimp în viețile noastre. Acum doar o să zburdăm din anotimp în anotimp. N-o să mai mergem la ai noștri cu scuza că trebuie să ne luăm haine fiindcă începe un nou an școlar. Acum ce-o să avem? Libertate? Nu știu ce înseamnă asta.”

Probabil asta înseamnă că începem să trăim și să avem alte responsabilități. Înlocuim școala cu alte activități și în curând o să avem de dat examene prin alte locuri.

Libertate? Hehe, cred că știm exact ce-nseamnă asta.

 

Continue Reading

His Girl Friday (1940)

Annex-Grant-Cary-His-Girl-Friday_01

Hollywood has always been fascinated by the lives of those people who basically know all its secrets: journalists.

Movies like Citizen Kane, All the President’s Men, A True Crime, Wag the Dog, Zodiac, Almost Famous are only a few examples that bring the power of media to the big screen, showing its complexity and diversity.

Because tonight I’m in a comedy mood, I’ll leave here a classic recommendation, very dear to me, with a time-traveling story: a newspaper editor does everything he can to keep his ex-reporter wife from remarrying.

The movie: His Girl Friday (1940), directed by Howard Hawkes, starring Cary Grant and Rosalind Russell. Cute, old-fashioned comedy for a really lazy night.

Cover photo from screenprism.com

 

Continue Reading

„Păi de ce, măi Ioana?”

168614_177734538934272_8081256_n

Se pare că azi mulți oameni termină școala după 17 ani de tocit, citit, scris, dat cu părerea și înțeles ce a vrut să zică autorul.

Primii 4 ani sunt așa, de acomodare, o introducere în ce înseamnă să scrii, să citești, să înveți și să nu copiezi. În 1-4, pe vremea mea, se dădeau calificative – Foarte bine, Bine, Suficient și Insuficient. Lesne de înțeles că nu era bine să luăm insuficient. Era chiar rușinos.

Ei bine, eu am primit un frumos Insuficient, când, într-un moment de rebeliune, nu am vrut sub nici o formă să citesc Fram, ursul polar. N-am vrut, domne. Am citit câteva pagini și nu mi-a plăcut. Pur și simplu.

Continue Reading

„To me, that’s love.”

Newman-si-Woodward-fumeaza-Life-Magazine--1024x689

Paul Newman și Joanne Woodward au fost unul dintre cuplurile de poveste de la Hollywood. Fotografiile lor de familie sunt deosebite, cei doi arătând lumii viața lor în cele mai frumoase cadre.

Joanne Woodward: “Paul and I were good friends before we were lovers. We really liked each other. We could talk to each other, we could tell each other anything without fear of ridicule or rejection. There was trust.”

8bcb1bfb933a1ee641376b44fbe59509

Continue Reading

The first collaboration between Audrey Hepburn and Hubert de Givenchy

Many of the most beautiful clothes in the history of cinema were worn by Audrey Hepburn in her timeless movies. One of them is Sabrina (1954), which marks the first collaboration between Audrey and Hubert de Givenchy.

Some sources say that Audrey was sent to Cristóbal Balenciaga in Paris, so that she could find a fabulous wardrobe for the movie. As “he was too busy preparing his latest collection, he sent Audrey to his friend, Hubert de Givenchy, who had worked for Balenciaga. As it turned out that Givenchy couldn’t design something especially for her either, as he was in the middle of a collection himself, Audrey asked him to show her his previous collection. It was exactly what she needed and she ended up buying a capsule wardrobe, formed of three outfits, which amounted to the sum of $850, from the French couturier for her post-Paris make-over.

One of the outfits was the beautiful “bustier gown in white organdy, decorated with a navy floral embroidery pattern of silk thread and jet beads“.

c3544b1b566a24fc6d9eae0737880232

Continue Reading

„Uite un om bun.”

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

N-am mai scris de ceva timp, n-am avut nici vreme, nici inspirație. De fapt, vreme aș fi găsit și să zicem că aș fi găsit și inspirație. Dar nu am vrut să scriu, am luat o pauză. Uneori pauzele sunt bune.

Până azi.

Azi, când sunt entuziasmată că mâine fug până acasă la Brașov. M-a sunat bunica azi-dimineață să mă întrebe dacă să-mi facă supă de pui cu tăiței și ce fel de friptură vreau să-mi pregătească. Așa am simțit cu adevărat că merg până acasă. 

Continue Reading

Când eram mică.

13140731_1139310072776709_1492402264_n

Când eram mică am primit cadou de Paște un iepuraș. I-am dat numele Jenny, a stat cu noi o perioadă, după care a dispărut. Frate-miu face și astăzi glume dramatice.

Când eram mică tata a hotărât că putem avea un cățel. Așa că am căpătat-o pe Sara, cea mai simpatică dintre cățelușe. Venea cu noi la săniuș, la plimbare cu bicicleta, stătea mereu cu noi prin curte și seara o lăsam să doarmă cu mine ca să nu plângă. Într-o zi mă jucam cu Sara afară și, entuziasmată fiind, a sărit pe mine. Mi-a spart un dinte.

Continue Reading