Goodbye, Gilmore Girls

gilmore-girls

I just finished watching the last episode of Gilmore Girls “A Year in the life”. I won’t share much of it yet, cause it’s still fresh on Netflix and I know for sure that some of my friends didn’t watch it yet.

After 10 years, it’s still a great joy watching those girls in their small town of Stars Hollow, where the biggest trouble is that they’re not allowed to have a bar in town. 

Continue Reading

Mergeam pe stradă și scriam mesaje…

blog-01

… cu piesa asta în căști:

Și ploaia aproape mă dărâma pe trecerea de pietoni de la Dimitrov. Și na, mergeam în continuare și scriam mesaje cu un zâmbet tâmp pe față. Nu de la mesaje sau de la vreo veste bună, ci de la ploaie.

Am mai zis-o, o repet și-o s-o mai zic. Ador ploaia. Ador ploaia noaptea, pe străzi aproape goale, pe care fug oameni ca să se adăpostească de apă și trec mașini cu pasageri care se îndreaptă spre fel de fel de destinații nocturne.

Ador ploaia atunci când trec pe lângă blocuri vechi uitându-mă în sus, zâmbind. Chiar și atunci când în casele scărilor acestor blocuri vechi se ascund tineri cu fețe mult prea triste pentru vârstele lor.

Ador ploaia pentru că spală tot ce trebuie și atunci când trece nu-mi mai amintesc decât ce fericită am fost când mergeam prin ploaie.

Ador ploaia pentru că mi-a adus de cele mai multe ori amintiri minunate.

Ador ploaia pentru că, pentru mine, e cel mai curat și mai sincer lucru din lume.

Continue Reading

Back on Boogie Street

hqdefault

Goodbye. One of my favorite gentlemen and one of my favorite songs.

“Boogie Street” is a song written by Leonard Cohen and published on his 2001 album “Ten New Songs”. The lyrics are real and so wonderful, and the song is beautifully put together in two voices.

When it came to the title, Leonard Cohen said: There is an actual Boogie Street in the world. It’s in Singapore. I don’t know if it’s still there. I was coming home from a tour of Australia many years ago and during the day Boogie Street is a scene of intense commercial activity. In fact, there’s a lot of little stalls where bootleg records are sold. […] There was that kind of bazaar feeling. And at night, it was a scene of intense and alarming sexual exchange. Prostitution, and . . . everything seemed to be available. I don’t even know if it was prostitution. It just seemed to be mutual availability. Boogie Street to me was that street of work and desire, the ordinary life and also the place we live in most of the time that is relieved by the embrace of your children, or the kiss of your beloved, or the peak experience in which you yourself are dissolved, and there is no one to experience it so you feel the refreshment when you come back from those moments.” [from Cohencentric.com]

Continue Reading

Niște lucruri din ultima săptămână

14089486_579221965590763_484981122_n

O săptămână plină de multe. Dar nu mai trag de timp:

  • Pentru prima dată după muuuult timp, am făcut ceva spontan. Bine, cu puțin ajutor, dar s-a întâmplat. Și sunt super, mega, extra încântată. Dar trebuie să așteptați până la anul ca să vedeți care-i treaba.
  •  La vreo două luni de când m-am mutat în București diminețile mele nu începeau bine dacă nu mă salutam în drum spre metrou cu tipul de la amanet. Un tip ca oricare altul, nimeni nu-l știa, dar el știa pe toată lumea. Și nu știu cum se făcea, că în fiecare dimineață își bea omul cafeaua în fața amanetului exact când eu treceam și mă gândeam dacă mai prind verde la semafor. Și numa’ auzeam „Să fie o zi frumoasă!” sau „Hai, zâmbește!” sau „Bună dimineața!” sau „Frumos azi, nu?”. Erau și dăți în care nu zicea nimic, doar se uita și dădea din cap. Și mai erau dăți când părea un dubios pentru absolut toți trecătorii. Dar diminețile mele nu începeau fără tipul de la amanet. Până ieri. Când am trecut pe lângă amanet, m-am uitat din instinct înăuntru și am văzut o foaie pe ușă – „Ne-am mutat.” Plus o adresă și un număr de telefon. Dar nu mai contau. A fost prima dimineață fără tipul de la amanet.
Continue Reading

Zile în care-mi trebuie poze

14975965_1311251645582550_1130920087_o

 

I-am zis lui Daniel, my friend care mă ajută să fac picioare frumoase mergând câte 18 km pe zi, că o să pun aici niște poze suuuper drăguțe pe care le-a făcut acum vreo două săptămâni când am ieșit să ne eliberăm mințile.

Mergem mereu prin locuri prin care n-am mai mers (cel puțin eu n-am mai mers), așa că-mi trebuie poze.

Și, pentru că am rămas în urmă cu urcatul pozelor, am mai jos câteva din IOR, de la lacul Morii. din parcul Operei, din Cotroceni și de pe străduțe mici și superbe de undeva de pe lângă Aviatorilor. Abia le aștept pe următoarele :-)

Continue Reading