2018

34846298_2075963335778040_6518843242371350528_n

E al șaselea an consecutiv în care scriu un wrap-up al anului care se încheie. Afară ninge, mi-am făcut ceva să mănânc și stau la birou pe semi-întuneric și cu laptopul în față.

2018 a fost un an lung, dar în care lucrurile s-au așezat destul de bine. Un an cu griji, supărări, bucurii, noutăți, decizii și multe planuri. Pe tot parcursul anului mi-am urmărit stările și reacțiile și am învățat să lucrez la câteva dintre ele. Am învățat și să-mi iau pauze, să stau mai mult cu mine și să fac lucruri care-mi plac.

Am crescut destul de mult anul ăsta, un lucru pe care mă bucur tare mult să-l spun. Cred că am crescut mai mult decât în ultimii 2 ani, cam așa. Mi-am valorificat mai mult timpul și modul în care mi l-am petrecut. Nu am reușit să fac toate lucrurile pe care mi le-am propus, dar am făcut multe altele care nu erau în plan, dar care mi-au prins foarte bine.

Am vizitat 5 țări, dintre care 4 în care nu mai fusesem până acum, am mers la 3 concerte și un festival, mi-am cumpărat foarte puține haine, am mers la două nunți, am primit multe cadouri frumoase, am fost la deschiderea Campionatului Mondial de Fotbal, am băut multă cafea, am încercat multe vinuri, am învățat pe de rost ruta București-Brașov, am scris foarte mult și am mers mult pe jos. Am început anul cu o excursie în Italia și am încheiat seria călătoriilor din 2018 tot cu o excursie în Italia. Nu în ultimul rând, am cunoscut și anul ăsta oameni minunați, deștepți, cu super povești și experiențe.

Citeam zilele trecute textele pe care le-am scris la finalul ultimilor 6 ani. Prin 2012-2013 aveam texte mai scurte, dar care au început să crească odată cu trecerea timpului. E normal, și experiența crește, la fel și numărul de activități și interacțiuni pe care le avem într-un an. Totuși, indiferent cum a fost un an și ce ai făcut în alea 365 de zile de poveste, cel mai important este sentimentul pe care-l ai la finalul anului. El îți transmite cel mai bine ce au însemnat sutele astea de zile pentru tine.

Iar anul ăsta pentru mine se rezumă la două cuvinte: răbdare și liniște. Răbdarea pe care am învățat să o am și liniștea pe care am învățat să mi-o fac cadou. Din cauza celor două cuvinte, la final de 2018 am un sentiment de calm. Un calm de care aveam nevoie și de care mă bucur în proporție mai mică sau mai mare în fiecare zi. Un calm cu care aștept cuminte următorul an și orice ar putea să-mi aducă el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *