Putina incredere si capul sus

cropped-12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n-1.jpg

Pasele proaste se întâmplă atunci când încrederea în tine se cam clatină.

Lucrurile nasoale își fac loc în fața noastră atunci când ne pierdem încrederea în noi (chiar și numai un pic).

O echipă nu funcționează dacă nu există încredere.

Un cuplu își pierde din forță dacă cei doi nu au încredere unul în celălalt.

Un succes se întâmplă foarte rar fără muncă și încredere în forțele proprii.

Cred că încrederea e cea mai mare forță pe care putem s-o avem. Ne ține cu capul pe umeri, ne dă poftă de viață și de muncă, ne ajută enorm în caz de boală și suferință, ne face mai puternici.

Să avem puțină încredere și să ținem capul sus. Mereu.

Continue Reading

Doua lucruri din ultima saptamana | Niste stari de liniste

14055765_579221335590826_136450174_n

A trecut ceva timp de când am stat ultima oară în fața laptopului, cu un document deschis în față și scriind în el tot ce-mi trece prin minte.

M-am tot luat cu altele, ba ajungeam mai târziu acasă și eram prea leneșă să mai fac altceva, ba mă băgam în pat și efectiv stăteam cu orele pe Pinterest sau pe Netflix (am văzut câteva filme și seriale simpatice în ultimul timp). Dar îmi dau seama că e timpul să mă ocup iar de scris, că îmi face bine. Și dacă ceva îți face bine, trage de lucrul ăla cu dinții.

Continue Reading

Cateva adevaruri si noua mea carte preferata

31658000_2023725534335154_6758041022036443136_n

Mulțumesc, Ovi. Că mi-ai împrumutat noua mea carte preferată.

Am terminat ieri de citit „Un bărbat pe nume Ove” și a fost ca un refresh de care aveam nevoie.

Minunat scrisă și cu o poveste pe care mi-aș dori să o fi gândit eu, cartea o să-mi rămână în suflet drept o lecție despre obișnuință, iubire și importanța de a încerca să-ți dai o a doua șansă.

„E greu să recunoști că ai greșit. Mai ales când ai greșit vreme îndelungată.”

„Omul găsește o cale să trăiască pentru viitorul altcuiva.”

„Nu că Ove ar fi murit când se dusese Sonja. Doar că a încetat să mai trăiască.”

„Pe tristețe nu te poți baza. Când oamenii nu o împărtășesc, îi desparte.”

„După moartea lui taică-su, începuse să împartă oamenii între cei care fac ce trebuie și cei care nu fac. Oameni care fac și oameni care doar zic că fac.”

„Dar Ove nu știe exact când a devenit așa de tăcut. Poate că începuse să vorbească mai mult în gând. Poate că o lua razna. Era ca și cum nu mai voia să-i audă pe alții vorbind, pentru că se temea că zgomotul pălăvrăgelilor o să-i șteargă amintirea vocii ei.”

Doar câteva pasaje care mi-au plăcut foarte, foarte mult. Iar cartea e plină de astfel de pasaje.

Așa că mă opresc aici, nu mai zic nimic, le păstrez în minte și mă bucur că le-am descoperit.

Continue Reading

“You’re amazing. Don’t ever forget that.”

blog-11

Momentele în care nu mai ai deloc încredere în tine sunt anulate complet de niște cuvinte ca „You’re amazing. Don’t ever forget that.”

Zilele în care crezi că nu faci nimic bine, devin mai bune dacă te gândești ce îți dorești cu adevărat. Cum ar fi: „I have a rule in my life: If you have the opportunity to help somebody, you have to help them.”

Am auzit cuvintele astea zilele trecute. Primele îmi erau adresate mie. Și timp de câteva minute m-am simțit iar „amazing”. E frumos să te simți așa, să ți se amintească de ce faci ceea ce faci și cât de departe ai putea ajunge.

Următoarele cuvinte au fost adresate unei săli întregi, de aproape 2000 de oameni. Dar le-am simțit ca și când mi-ar fi fost adresate tot mie. Și m-au pus pe gânduri. Niște gânduri care nu se mai opresc. Și pentru care am început deja să lucrez.

De asta cred că momentele în care nu ai deloc încredere în tine sunt anulate de oameni care îți dau încrederea care-ți lipsește.

Continue Reading

Cateva randuri despre emotii si vise implinite

21951409_1739113039463073_1029953609_o
“N-ai cum să faci asta.”
Aceasta este o propoziție falsă.
“E greu să faci asta, dar dacă îți dorești atât de mult și te străduiești din tot sufletul, atunci o s-o faci”.
Asta e o realitate.
„Hai, lasă gânditul, lasă povestitul, pune mâna și fă.”
Acesta este un sfat.
Continue Reading

Bucuria momentelor de “acum”

IMG_8220

Am început să citesc ‘The little book of Lykke’, o cărticică despre fericirea danezilor și cum să facem să ne bucurăm și noi de fericirea din fiecare zi.

Îmi dau seama (nu doar din cauza cărții, ci așa, în general) că nu știu să mă bucur de momentele de ‘acum’. Am atâtea ocazii să mă bucur de câte un lucru și, pur și simplu, nu îmi dedic suficient timp și suficientă atenție acelui lucru. Și ajung să fiu frustrată de alte lucruri. Și să mă simt rău. Fizic și psihic.

Iar când se întâmplă să pierd momentele de ‘acum’, am observat că am trei motive pentru care fac asta:

1. Nu pot să îmi concentrez gândurile pe un singur lucru.

2. Mi-e teamă să nu apară ceva care să-mi strice bucuria, așa că prefer să fiu precaută.

3. Nu știu să mă bucur.

Deci, e timpul să uit de aceste motive absurde. De fapt, trebuia să uit de ele de ceva vreme.

Sunt conștientă că uitarea asta nu se întâmplă de pe o zi pe alta și că trebuie să am răbdare. E bine să ai răbdare. Problema e când și răbdarea asta începe sa fie frustrantă.

E un joc continuu al stărilor, cred. Și nu prea-mi place să mă joc, deci îl accept destul de greu. Dar cred că cel mai important este că sunt conștientă de toate lucrurile astea. Și ăsta pare a fi un început bun.

 

Continue Reading

Cea mai frumoasa energie din lume vine de la copii

34810731_2074818282559212_7332532222597005312_n

Sunt înconjurată de 422 de copii. 422.

Doi dintre ei sunt români – Victor și Maria – iar restul 420 sunt din alte 210 țări din toată lumea.

Stau 7 zile cu 422 de copii din Bahamas, Insulele Virgine Britanice, Africa de Sud, Mongolia, Algeria, Senegal, Argentina, Mexic, Puerto Rico, USA, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Republica Moldova, Serbia, Grecia, Croația și multe, multe alte țări și regiuni de pe glob.

Totul e pentru ‘Fotbal pentru Prietenie’, unul dintre cele mai mari programe de responsabilitate socială pentru copii din întreaga lume. Anul ăsta e cea de-a șasea ediție și cea mai mare de până acum.

Iar toate astea cu un motiv suficient de important: să ofere copiilor ocazia să învețe despre alte culturi, să interacționeze cu alți copii pe care nu au ocazia să-i întâlnească în fiecare zi și să se bucure împreună de evenimentul verii: deschiderea Campionatului Mondial din Rusia, de pe 14 iunie din Moscova.

Jocuri, meciuri amicale, certuri, mici reușite, noi prietenii și milioane de râsete si zâmbete se întâmplă zilele astea în Moscova. Și mă simt incredibil de norocoasă că am putut sa particip încă o dată în acest program și să contribui la organizarea acestui moment probabil unic în viețile celor 422 de copii.

Și, probabil, în viețile fiecăruia dintre noi, adulții care stau de vorbă cu ei în fiecare seară la cină despre cum au petrecut ziua, care îi încurajează să interacționeze cu cât mai mulți copii și să-i învețe despre România, care le fac poze ca să-și poată aminti mai încolo de toate zilele astea și care au emoții pentru fiecare activitate pe care o au copiii în fiecare zi.

În momente ca astea mă bucur că fac ceea ce fac și îmi iau din ele energia să merg mai departe.

 

Continue Reading