E duminică dimineața și simt că am în jur o atmosferă incredibil de hygge. Stând eu așa și mirosind cea mai faină lumânare parfumată pe care mi-am luat-o vreodată, mi-am dat seama ce simple pot fi uneori lucrurile. Și cum. uneori, cea mai mare problemă este lenea de a te ridica de la birou ca să-ți faci un cappuccino.
Am început să-mi notez în fiecare zi lucrurile pentru care sunt recunoscătoare și am început să citesc din nou, un obicei pe care l-am lăsat deoparte în ultima vreme din cauză de plictiseală și lene, probabil. De vreo două luni și jumătate încoace am preferat să ajung seara acasă, să mă arunc în pat și să butonez televizorul (da, televizorul!). Și atât.
De multe ori am uitat să-mi aprind lumânări parfumate, deși e partea mea preferată când ajung acasă, și mi s-a întâmplat să uit și să deschid laptopul (nu e neapărat un lucru rău, pentru că oricum îl folosesc non-stop în timpul zilei).
De câteva ori am uitat și să mănânc. Și mă trezeam pe la 22:30-23:00 la o pauză de butonat că parcă aș vrea să mănânc ceva. Dar mi-era prea lene să mă ridic din pat. Lene, din nou lene.
