Lucrurile simple și recunoștința

91181DF8-0EF9-4A09-8B58-555E9953502B

E duminică dimineața și simt că am în jur o atmosferă incredibil de hygge. Stând eu așa și mirosind cea mai faină lumânare parfumată pe care mi-am luat-o vreodată, mi-am dat seama ce simple pot fi uneori lucrurile. Și cum. uneori, cea mai mare problemă este lenea de a te ridica de la birou ca să-ți faci un cappuccino.

Am început să-mi notez în fiecare zi lucrurile pentru care sunt recunoscătoare și am început să citesc din nou, un obicei pe care l-am lăsat deoparte în ultima vreme din cauză de plictiseală și lene, probabil. De vreo două luni și jumătate încoace am preferat să ajung seara acasă, să mă arunc în pat și să butonez televizorul (da, televizorul!). Și atât.

De multe ori am uitat să-mi aprind lumânări parfumate, deși e partea mea preferată când ajung acasă, și mi s-a întâmplat să uit și să deschid laptopul (nu e neapărat un lucru rău, pentru că oricum îl folosesc non-stop în timpul zilei).

De câteva ori am uitat și să mănânc. Și mă trezeam pe la 22:30-23:00 la o pauză de butonat că parcă aș vrea să mănânc ceva. Dar mi-era prea lene să mă ridic din pat. Lene, din nou lene. 

Continue Reading

Am terminat a doua provocare de scris din viata mea + updates din ultima saptamana

759B34A7-4F13-4068-AD60-F6E938F48706

La finalul lui octombrie am terminat a doua provocare de 30 de zile de scri. M-am hotărât să fac o astfel de provocare cam o dată la 2-3 luni, pentru că mă responsabilizează și ajută psihic foarte mult.

Dar, pentru că m-am luat cu tot felul de activități în ultima săptămână, am tot amânat să scriu cum a fost cea de-a doua provocare și ce am învățat din ea. Pe scurt, scrisul zilnic în luna octombrie a însemnat:

Creativitate și idei noi pe care o să le mai folosesc prin materiale scrise (de data asta nu am mai urmat o provocare predefinită, ci am ales să scriu zilnic pur și simplu ce îmi trece prin minte, fără să fiu nevoită să respect o temă anume; a fost mai greu așa, pentru că responsabilitatea e dublă: nu mai trebuie doar să scriu pe o temă dată, trebuie să și inventez acea temă).

M-am simțit datoare față de blogul meu și a trebuit să-i dau în fiecare zi niște material scris, drept pentru care am învățat să-mi păstrez calmul, să nu mă panichez dacă se făcea 10 seara și eu nu aveam un text scris și să înțeleg că, uneori, pur și simplu nu ai timpul sau starea necesară scrisului. Așa că, în momentele astea strategia era: ba e ok să scriu 1-2 gânduri din ziua respectivă și să merg pe sinceritate și personal, ba e la fel de ok să public poze sau melodii care mi-au îmbunătățit starea de spirit în ultima vreme. Uneori, o poză sau o piesă fac la fel de mult bine ca un text bun.

Scrisul chiar e terapie. Cel puțin pentru mine. Mă relaxează foarte mult să îmi scriu stările și gândurile, deși uneori am emoții să nu intru prea mult în sfera personală. Totuși, cred că atâta timp cât scrisul îți face bine e ok să te folosești de el ca să îți exprimi emoțiile fără să te simți vinovat(ă) de ce povestești în scris. Învăț în fiecare zi o mulțime de lucruri și mă bucur super mult când oameni pe care îi văd destul de rar îmi spun că se bucură pentru mine și pentru ce fac, fiindcă văd că mai scriu din când în când cum îmi petrec anumite zile.

Continue Reading