3 lucruri care mi-au intrat azi in minte si pe care trebuie sa le scriu pana nu e prea tarziu

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

O să fiu super rapidă și la obiect, că-s în metrou, scriu și am impresia că toată lumea din jur se uită ce scriu eu în telefon și e super incomod și awkward și gata, astea-s cele trei de azi:

  1. Ioana, nu mai amâna lucruri! Fă-le când trebuie, fie că-i vorba de muncă, prieteni, sănătate, școală sau orice altceva. Nu e ok cu amânatul, nu e ok deloc, e enervant și te stresezi ca naiba mai târziu.
  2. Ioana, keep calm și gândește orice idee îți trece prin minte, înainte să o arunci mai departe. E ok să fii impulsivă, dar nu mereu, fiindcă lipsa analizei ideilor ne face să ne stresăm mai tare mai târziu și nu-i ok, nu ne place stresul, yuck.
  3. Ioana, mai riscă, ce naiba. Dacă nu riști, ce naiba povestești nepoților când să zicem că o să ai 80 de ani? Huh? Povești plictisitoare? Wtf? Nepoții trebuie să afle despre greșeli și riscuri și cum învățăm și creștem noi frumos cu ajutorul lor.

Asta-i lecția de azi. Scurtă. Dar poate rămâne în minte.

Continue Reading

Importanța bugetului de la o lună la alta | 3 categorii de buget din viața mea

beverage-breakfast-caffeine-3152022

Am acest subiect de o deosebită importanță pe care îl voi detalia un pic azi.

În fiecare lună, după salariu, evident, îmi fac bugetul pentru perioada următoare. Am acest obicei de vreo 5 ani încoace, de când m-am mutat în București și trebuia să-mi gestionez cumva finanțele, ca să nu rămân în fundul gol, cum s-ar spune. De atunci, mi-am luat un caiet pe care îmi notez în general care sunt cheltuielile majore pe care le am, care sunt cheltuielile opționale și care sunt banii care mi-ar rămâne după aceste cheltuieli.

Cum în ultima perioadă cheltuielile s-au mai înmulțit (pentru că și prioritățile mele în viață s-au mai înmulțit și, de cele mai multe ori, ca să le îndeplinesc am nevoie de bani), bugetul meu a suferit câteva mici modificări: nu mai am „cheltuieli majore și cheltuieli opționale”, ci le-am înlocuit cu „cheltuieli urgente, cheltuieli secundare și nive to have”.

La cheltuieli urgente intră, de obicei, chiria, facturile, cheltuielile legate de sănătate (controale, intervenții, tratatemente etc.).

La secundare am cheltuieli legate de ce mai fac în timpul liber, iar categoria asta e împărțită în alte câteva categorii: cheltuieli de călătorie (inclusiv drumurile până acasă la Brașov, nu doar călătoriile prin străinătate sau alte orașe), diverse ieșiri (în oraș, la film sau operă, mai nou) și cheltuieli pentru evenimente speciale (aici intră orice zi de naștere, nuntă, botez sau alte evenimente la care mai merg de la o lună la alta).

Nu în ultimul rând, nice to have-ul implică lucruri pe care chiar le consider „nice to have”. Adică nu mi le doresc neapărat în acest moment, dar le tot adaug pe liste de cumpărături și, din când în când, îmi mai iau câte ceva de pe listă. Categoria asta cuprinde cam tot ce înseamnă haine, cărți, Uber (îl consider nice to have, pentru că îmi place mai mult să merg pe jos sau cu metroul decât să stau în mașină, pentru că mi-e rău de mașină și prefer să apelez la acestea doar dacă e musai), anumite pofte de dulciuri sau comenzi de mâncare acasă etc.

Singurele care nu intră în nici o categorie sunt cosmeticele, pe care le cumpăr oricum dacă am nevoie, nu le dedic nici un buget separat sau ceva.

Alături de cele de mai sus, mai am o categorie pentru „cheltuieli neprevăzute”. De multe ori se întâmplă să intru și în bugetul dedicat acestor cheltuieli, cum s-a întâmplat în ultimele câteva luni. Astea sunt cam cele mai nasoale cheltuieli, pentru că sunt atât de neprevăzute, încât uneori te cam iau prin surprindere și trebuie să le reziști. Na, greutățile vieții, ce să le mai faci.

Nu zic că împărțirea mea e cea mai bună sau că este atât de utilă încât mă ajută să îmi gestionez extraordinar de bine finanțele. Sunt zile și zile, așa cum sunt luni și luni sau cheltuieli și cheltuieli. Însă, ce vreau să zic prin textul ăsta, este că am învățat cât de important e să reușesc să-mi țin în frâu cheltuielile și să mă descurc cu tot ce am de făcut și cheltuit. Nu primești mereu ajutor din afară, de asta e important ca măcar în cea mai mare parte a timpului să fii conștient de ce ai și cum poți folosi ce ai cât mai bine.

Atât. Mă întorc la activitatea de duminică și la cafeaua cu alune pe care a adus-o frate-miu din țări străine.

Cover photo: Pexels

Continue Reading

Da’ ce pot eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum vreau eu?

D2138AE7-436D-4B88-99D4-43ED91AA2DE7

Mult timp am trăit cu impresia că orice s-ar întâmpla, în orice zi, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, înseamnă că nu sunt bună de nimic și nu înțeleg ce rol mai am eu în lume.

Am pierdut mult timp bocind sau gândindu-mă excesiv la motivele pentru care un lucru nu a ieșit cum voiam. Și, din păcate, încă mai am uneori slăbiciunea asta de a analiza la nesfârșit motivele pentru care nu-mi ies planurile.

Totuși, am și o umbră de maturitate care zice “da’ ce puteam eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum voiam eu?”

De multe ori, îmi dau seama că nu puteam să fac mare lucru. Pentru că, pur și simplu, ce-mi doream eu era de la început peste puterile mele și trebuie să învăț să-mi cunosc limitele.

Alteori, îmi dau seama care au fost lipsurile, mi le salvez în sertarul dedicat din creier și încerc să învăț din ele.

În toate cazurile, ajung să realizez până la urmă că, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, nu înseamnă că nu sunt bună de nimic. Ci că poate trebuia să le gândesc mai mult. Și să nu mă arunc cu capul înainte. Și să nu exagerez cu așteptările. Și să iau lucrurile pas cu pas. Că așa-i cel mai ok.

Cover photo: Pexels

Continue Reading