25

17204531_1442306082467924_365538383_n

Îmi eram datoare cu un text. Îl fac scurt. Încerc.

Am făcut 25 acum fix o săptămână și totul s-a întâmplat așa de repede, că încă nici nu m-am obișnuit cu ideea. Singurul lucru care mă face să conștientizez că it happened sunt super surprizele pe care mi le-au făcut oamenii faini din jurul meu.

A început Alexandra, care acum o lună și ceva a zis foarte simplu „Știuuuu ce facem de ziua ta!”. N-am zis nimic, am așteptat. Și a complotat cu cei mai simpatici oameni din viața mea de București ca să mă surprindă cu o sesiune de înot la Piscina Urbană. Experiența a fost super fun și faptul că s-au străduit cu toții să facă să fie bine și să ducă până la capăt surpriza, plus să-mi aducă într-un singur loc toți oamenii dragi mie (you know what I mean), lucru care evident că m-a făcut să bocesc, m-a emoționat peste măsură și le mulțumesc și aici pentru tot!

Apoi, colegii de la birou (#humansofmsl, pentru cunoscători) s-au dus până în profunzimea lucrurilor și nu știu cum și-au amintit că ce-mi doream eu era un premiu Oscar. Da, zic asta în fiecare an, de prea multe ori, am discursul pregătit de la 20 de ani, l-am anunțat până și pe Tudor Chirilă că eu vreau un Oscar. Și na, am primit primul Oscar la 25 de ani. Best Actress, thank you very much. Nu știu de unde ați auzit voi că Emma Stone l-a luat anul ăsta. Nope, greșit. E-n România, am dovada. Și-n plus, mai merg și la Kings of Leon în iunie, pentru că da, au aflat și de dorința asta de la Ramona.

În plus, Mihii m-a numit public, pe Instagram „best drinking partner”. Mulțumesc, Mihii, încerc să mă ridic la nivelul așteptărilor. Iar Cristina m-a suportat din Comănești două ore în timp ce-i explicam de ce e ceva dubios cu 25 ăsta. Două ore. Eu explicând dubioșenii. Credeți-mă, nu e deloc ușor. Cristina poate.

Și nu în ultimul rând, ai mei s-au mobilizat rapid și mi-au luat ultima ediție „501 must-see movies”. După o trecere rapidă printre pagini, mi-am dat seama că am văzut vreo 200 din listă, deci sunt ok. Ah, și azi-dimineață s-a dus tata la alimentara și vânzătoarea i-a dat trandafirul pe care îl luase mama ca să mă surprindă și l-a uitat din greșeală pe raftul cu ceapă verde. Doamna l-a păstrat în caz că se întoarce maică-mea. Unele zile-s mișto, nu?

În rest, să zic sincer, nasol nu e că faci 25 de ani și la unii dintre noi se instalează o așa-zisă „quarter life crisis”. Nasol e că fix pe la 25 de ani expiră buletinele, fiindcă cică nu mai arătăm ca la 15 ani. Și na, știți cozile de la primării.

Dar până una, alta, merci, guys! Pare că nu mă mai opresc din mulțumit. Dar sunteți faini, na, ce să fac. A fost perfect. De nota 25.

Tebuie să închei cu Oscarul:

17264951_1261213480592618_2513464101763005121_n

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *