30 day writing challenge – Day 24 | O lectie care trebuia invatata

15

Sunt multe, unele mai grele, altele care mi-au intrat rapid si usor in minte.

Dar acum o sa ma rezum la una.

Nu pot sa zic ca am invatat-o deja, dar sunt in curs de invatare. Invat sa las deoparte lucrurile care nu-mi fac bine, lucrurile care au o influenta negativa asupra starii mele. Uneori reusesc, alteori nu. Mi-e destul de greu sa le las in urma, dar incerc sa ma gandesc ca, oricate lucruri nasoale, triste, grele ar fi in jur, mereu exista si cate ceva bun si frumos pe care de multe ori ajung sa nu-l mai vad.

Multi ani am lasat toate lucrurile nasoale sa-mi afecteze viata. Si rezultatul erau multe ore de plans, foarte putini prieteni, o experienta foarte nasoala la scoala etc. Anii astia au fost in copilarie, cam in toata.

Apoi am mai crescut, am ajuns la liceu si mi s-a schimbat anturajul, lucrurile au devenit mai suportabile. Nu am mai plans, am inceput sa socializez, sa ies in oras, sa am note foarte bune la scoala. 

Am inceput si facultatea, a fost din ce in ce mai bine, e perioada in care am facut cele mai multe lucruri de care sunt mandra azi. Totul fain, roz, pana prin 2014, cand am luat-o iar in jos. Si nu in ceea ce priveste scoala sau munca, ci starea emotionala. 

Am inceput iar sa plang des, in fiecare zi. Am inceput sa am insomnii, nu mai puteam sa ma concentrez pe lucruri pe care cu cateva luni inainte le faceam in 30 de minute. Totusi, nu stateam inchisa in casa, ba chiar mi-am dat seama ca trebuia sa stau cu multa lume, drept pentru care eram toata ziua plecata de acasa, eram la toate evenimentele din Brasov (ba le organizam, ba participam), imi faceam de lucru pe oriunde si oricat de mult. Nu imi placea ideea de a merge acasa si a nu avea nimic de facut care sa ma tina ocupata. Noaptea ma uitam la seriale si filme si ma prindea ora 4-5 dimineata, incercam sa ma culc, de cele mai multe ori doar motaiam, iar la 8-9 eram in picioare ca sa merg la scoala. Alteori adormeam pe la 1 dimineata sj ma trezeam pe la 4 si ma uitam iar la filme si seriale pânã dimineata. 

Ideea e ca, in anul ala am invatat ca nu e o rusine sa fii sensibil si sa plangi. Mai ales sa fii sensibil. Toata copilaria am crezut ca sensibil inseamna fraier, dar de fapt, de multe ori oamenii sensibili isi dau seama de “n” ori mai multe lucruri decat oamenii cu un caracter mai tare. 

Majoritatea lucrurilor le inveti cand ti se intampla, fie ele lucruri frumoase sau mai triste. Ideea e sa le iei asa cum sunt: niste lucruri care se intampla. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *