30 day writing challenge – Day 8 | Ceva mai personal cu care ma confrunt in fiecare zi

17521637_10155162145738934_450243530_o

Am niște emoții să scriu asta. Tema de azi, în engleză, este: „Share something you struggle with”. Am tradus-o drept „ceva cu care mă confrunt zilnic”, pentru că în momentul ăsta nu prea pot să mă gândesc la altă formulare.

Nu a trebuit să mă gândesc mult despre ce să scriu, dar nici nu vreau să mă lungesc foarte mult cu asta. Voi spune doar că, în fiecare zi, mă gândesc enorm de mult la orice fac și orice spun. Mă chinuie gânditul excesiv la lucruri la care nu are sens să mă gândesc. Tot gânditul ăsta a dus de ceva timp la stări de anxietate și diverse alte tulburări.

A dus la momente în care mi-e rușine de mine și mi-e rușine cu mine, pentru că toate gândurile și ideile pe care mi le fac singură în cap au ajuns să mă demoralizeze rău de tot aproape în fiecare zi. Mă demoralizează până în punctul în care nu mai pot să mă concentrez pe nimic, am un blanc în cap, nu mai știu ce trebuie să fac și nu mai pot să zic nimic, pentru că am impresia că orice zic e greșit.

De foarte multe ori nu reușesc să mă bucur de prezent, de ceea ce fac, de mici reușite, de oamenii din jur, de vremea de afară, de mâncarea pe care am norocul să o mănânc, pentru că rămân legată de lucruri care au fost sau care urmează să se întâmple. Iar lucrurile astea ajung să mă streseze atât de tare, încât pierd foarte multe oportunități de a primi ajutor sau de a mă ajuta singură.

Totuși, de cele mai multe ori, reușesc să revin cu picioarele pe pământ tot singură. Am noroc de oameni cu răbdare și vorbe bune, care mă ajută să-mi dau seama că toți gândim în exces de multe ori și că depinde numai de noi să aruncăm cu noroi în gândurile tâmpite care ne fac să ne simțim mai jos decât suntem de fapt.

Mă simt ciudat să scriu asta, dar e mai bine așa. Am învățat de curând că scrisul e o formă de meditație. Și pentru mine chiar funcționează. De exemplu, am scris rândurile astea și am încercat să nu mă gândesc la altceva. Deși în mod normal mintea mea ar fi avut vreo 3 uși deschise deodată, să nu cumva să nu reușească vreun gând măreț să-mi intre în minte. Și asta pentru că, în fiecare zi, mă gândesc enorm de mult la orice fac și orice spun.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *