30 de minute, o seară și niște dimineți

blog 08

Când eram mică, plăcerea mea cea mai mare erau cele 30 de minute pe care le petreceam în autobuz, în drum spre școală, cu căștile în urechi, în locul meu preferat (scaunul de la geam, din spatele șoferului).

Când eram și mai mică, plăcerea mea cea mai mare era ora 6 dimineața, când mă trezeam singură, mă îmbrăcam, îmi făceam ghiozdanul și eram gata înaintea alor mei ca să mă asigur că nu întârziem la școală.

Când am mai crescut, plăcerea mea cea mai mare era ora 7 seara, în fiecare vineri. Pentru că era vineri și vinerea e urmată de sâmbătă.

Când eram foarte mică, plăcerea mea cea mai mare era să mă trezesc sâmbăta la ora 7 și ceva ca să mă asigur că nu ratez noul episod din Pokemon.

Când eram în clasa a 11-a, plăcerea mea cea mai mare era să descopăr melodii punk noi. Și să ascult tot ce prindeam de la The Clash, Sex Pistols, Buzzcocks, Ramones și frații lor. Și să vorbesc despre ce am mai ascultat.

Când eram super mică, plăcerea mea cea mai mare era săptămâna dinainte de Crăciun, când Brașovul era plin de luminițe, la ora 6 era noapte și știam că mă duce mama să ne uităm la jucării.

Când eram în clasa a 9-a, plăcerea mea cea mai mare era luna noiembrie, pentru că se întuneca repede și m-am îndrăgostit de noapte.

Când am mai crescut un pic, plăcerea mea cea mai mare a devenit cafeaua cu ciocolată. Știam o rețetă.

Când am ajuns la facultate, plăcerea mea cea mai mare era să vorbesc. Mult, despre orice, cu oricine, oricând.

Când am terminat facultatea, plăcerea mea cea mai mare a fost independența.

Astăzi, plăcerea mea cea mai mare e o seară de iunie, ora 8:21, niște suc, un laptop cu 20% baterie, copii care merg cu părinții spre casă și un bulevard cu niște case vechi.

Și orice seară, ora 7. Pentru că după orice seară vine o dimineață în care oamenii o iau de la capăt. Și e tare fain.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *