4 obiceiuri dubioase pe care le recunosc fără teamă sau rușine

Un titlu puternic. Numai bun să înceapă primul 30-day writing challenge de anul ăsta. Da, nu știu ce a fost cu mine în ultimele câteva luni, dar e cazul să revin la obiceiurile nu foarte vechi, dar foarte bune. Iar scrisul zilnic e unul dintre ele.

Evident că am dat fuga pe Pinterest după teme de articole și m-am bucurat să găsesc zeci de idei tare simpatice. Încep, așadar, unul dintre proiectele mele preferate cu o mini-listă de 4 obiceiuri dubioase pe care le am și de care nu pot să scap.

1. După ce închid orice ușă trebuie să o verific de trei ori și să-mi spun în minte că e încuiată. Încep în forță cu obsesia asta pe care o au destul de mulți oameni pe lumea asta și care ne ocupă mult prea mult loc în minte. E parte din OCD-ul meu, iar trucul cu repetarea unei mantre de liniștire l-am învățat de la psihoterapeuta mea de acum vreo doi ani și mi-a ușurat viața enorm de mult. Înainte să mă învăț cu el, stăteam uneori și câte 6-7 minute (la un moment dat am stat vreo 10) apăsând pe clanță în fața ușii și începând să plâng de nervi că nu pot să plec de acolo fără să mă gândesc dacă am încuiat sau nu. Nu erau vremuri bune. 🙂

2. Dorm cu șosete în 99% din zilele anului. Iar în restul de 1% trebuie să fie 30 de grade noaptea sau mai mult. Nu suport să am picioarele reci și dacă simt cumva frig la picioare s-a dus fericirea mea. Drept pentru care, șosetele sunt prietenele mele cele mai bune.

3. Îmi reîncarc bateriile doar stând un timp singură. E singurul mod prin care pot să îmi recapăt energia și să mă pun pe picioare în perioade mai grele. Sunt o combinație între introvert și extrovert, iar dacă în momentele de maximă presiune fac față oricărui lucru dacă am în jur oameni cu care mă simt confortabil, în momente de șoc, supărare, frică sau emoție, singurul lucru care mă pune pe picioare e timpul pe care-l petrec singură. De asta, o dată la ceva timp, îmi rezerv câte un weekend în care să fiu doar eu cu mine.

4. Mă atașez foarte tare de lucruri. Yes, lucruri, nu doar oameni. Pixuri, creioane, agende, genți, telefoane, laptopuri, haine, jucării etc. Odată ce un lucru mi-a plăcut foarte mult și mi-a ușurat cumva viața, nu mai pot să-l las. Iar dacă-mi dispare cumva, sufăr enorm după el. De asta, camera mea de acasă e încă plină de cărți, agende si alte obiecte pe care le am de cel puțin 15 ani. Sunt o ciudată atașată de chestii, știu.

Iar astea sunt doar primele 4 obiceiuri mai ciudate care mi-au trecut acum prin minte. Și nu prea-mi mai e rușine cu ele. Pentru că na, oameni fiind, avem dreptul să fim și ciudați. Mă rog, și căței fiind avem același drept. Dar nu mă bag acolo, că nu-i în aria mea de expertiză.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.