4 povești din ultimii trei ani de mers cu trenul

23E55B1E-D69F-4F84-9AE2-A086372C9AC6

Merg foarte des cu trenul. E unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult pe lume. Poate și fiindcă m-am obișnuit cu astfel de deplasări în ultimii ani.

Și, pentru că în tot timpul ăsta am reușit să strâng câteva amintiri și povești interesante, poate că e timpul să le și pun la păstrare. Încep, așadar, o listă de 4 amintiri din tren, cu oameni și animale.

  1. Acum vreo patru ani, când încă nu mă angajasem în București, dar aveam un internship și mergeam la master, puteam să plec de acasă, de la Brașov, luni dimineața, astfel încât să mai prind și duminica întreagă cu ai mei. Într-o luni dimineață îmi amintesc că am nimerit așa bine într-un compartiment, încât eram doar eu acolo. Un lucru perfect, dat fiind că voiam doar să mai dorm un pic și apoi să citesc. Dar n-a fost să fie. La câteva minute după mine, a urcat în compartiment un domn mai ciudățel, cu un bichon alb pufos și agitat. Avea să se așeze fix în fața mea, că nu prea erau locuri în tren, avea să-mi spună că este scriitor și acum lucrează la un roman thriller, dar de ceva vreme nu mai poate să scrie, așa că se plimbă ca să își găsească inspirația. Și mai aveam să aflu că fosta lui iubită îi dăduse bichonul agitat, pe care l-a botezat Diana.
  2. Un pic mai recent, de vreun an și ceva, mă duceam la Brașov într-o vineri seara. În Gara de Nord urcă o mămică și cei 8 copii ai ei. Nu mai știu exact câți copii avea, să fiu sinceră, dar sigur erau cel puțin 7, fiindcă mă gândeam în momentul ăla cum am nimerit să stau lângă Albă-ca-Zăpada 2.0. Yes, sigur că s-au așezat cu toții lângă mine. În timp ce îl așteptau pe tătic să vină cu biletele, mâncau fiecare câte un burger și cartofi de la Mec. Totul bine, copiii fericiți, la oră fixă pleacă trenul. Fără tătic. Nu reușise să ia toate biletele și o suna disperat pe mămică. Aceasta, de un calm extraordinar pe care l-am admirat din prima secundă, i-a spus că trenul a plecat, va face ea cumva să ia bilete din tren și se întâlnesc peste câteva ore din nou la Sinaia. Evident că am aflat cum îi chema pe toți copiii, care erau vârstele lor, ce o să facă în weekend, cui nu-i plăcea McPuișorul și care dintre ei erau “the second parents” pentru cei mai mici. Una dintre cele mai mișto călătorii ever. Și nu glumesc.
  3. Un pic mai demult, pe vremea când mergeam mai mult cu CFR-ul,  am nimerit în compartiment cu o fată care avea un program strict de mese. Nu am intrat în detalii, dar a desfăcut două caserole până am ajuns la București, mi-a explicat ce conținea fiecare fel de mâncare și mi-a redat ambiția de a-mi pregăti pachețel pentru prânz. Nu m-a ținut mult.
  4. Nu cred că v-am povestit pe blog până acum nici de controlorul tânăr, de vreo 20 și ceva de ani, student în Brașov, care-și petrecea zilele făcând curse Brașov-București și retur. Am devenit un fel de “buddies” și, după ce verifica toate biletele pasagerilor, timp de aproximativ 3 ore aflam absolut tot ce a mai făcut el de când nu ne-am mai văzut. Tot. Iar eu nu povesteam nimic, că n-aveam loc. Grele vremuri. Dar amuzante, mă întreb ce-o mai face acum, că nu l-am mai văzut de peste un an.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *