Aiurea, de toamnă.

img_4621

3 lucruri am azi (ca de obicei, de altfel):

  1. Acum vreun an și ceva mă tot întâlneam dimineața pe stradă cu un tătic (creț, brunet, genul de actor francez) și fetița lui, care mergeau zi de zi, foarte simpatici, spre grădiniță. Ce să vezi, au revenit :-) Chiar în seara asta. Și am tras cu urechea, cu un zâmbet larg pe față, la un sfat pe care i-l dădea fetița tatălui cu aer franțuzesc: „Am învățat că este complet interzis să omori buburuze. Sunt pur și simplu prea mici.” Am fost complet de acord.
  2. Stăteam mai devreme la coadă la supermarket și mă gândeam că există două tipuri de oameni pe lumea asta: cei care urăsc cozile de la casele de marcat din supermarketuri și eu. Mie-mi place să fie coadă, e o super ocazie să-ți pui imaginația la joacă. Eu stau și urmăresc ce se mai cumpără prin jurul meu, chiar sunt atentă și mă minunez, de multe ori, de cât de plini de surprize sunt unii oameni. Și-apoi scriu scenarii. În minte, desigur. Nici nu știți câte chestii mișto au făcut oamenii care au stat la coadă în fața mea cu lucrurile pe care le-au cumpărat din magazin. Poate o să vă zic într-o zi.
  3. Mi-am amintit în cursul zilei de azi că e octombrie. O lună care, nu știu cum se face, dar de când mă știu a fost una plină pentru mine. M-au luat niște nostalgii și, vrând, nevrând, mi-am amintit două poezii. Una este poezia mea preferată, singura pe care am reținut-o de la prima lectură și pe care nici c-am mai uitat-o vreodată, iar cealaltă se numește Aiurea și Bacovia a încheiat-o frumos: „Cetate, azi moare poetul/În brațele tale tușind.”

Ce să zic, e 4 octombrie, e friguț și e vreme de poezii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *