Am rugat-o pe bunica să-mi povestească despre volei

Am scris acum ceva timp că-mi plac poveștile. Să le zic, să le ascult, nu contează. Așa că am sunat-o pe bunica și i-am zis să ia o foaie de hârtie și să scrie acolo ce își amintește din copilăria și adolescența ei. Iar bunica a făcut imediat tema. M-a sunat peste vreo două zile și mi-a zis că mi-a lăsat acasă niște rânduri despre perioada în care a jucat volei.

Iar eu las aici rândurile, amintindu-mi cu super drag de cele două meciuri de volei pe care le-am câștigat în campionatul liceului, prin 2009, în scurta mea carieră de voleibalistă. Bunica m-a învățat să servesc :-)

Și povestește așa:

„Aveam 12 ai când profesorul meu de educație fizică a vrut să scoată din mine o atletă. Dar n-a fost să fie. Am încercat și disc și săritura în înălțime, dar până la urmă am ales voleiul.

Am jucat de la 13 ani și jumătate volei la C.S.S. Luceafărul Brașov.

Îmi amintesc cu ce nerăbdare așteptam antrenamentele. Datorită voleiului, am avut ocazia să văd toate orașele mari ale României. Am avut multe victorii, dar și înfrângeri. Îmi amintesc un campionat între cluburile sportive școlare, care s-a ținut la Deva. Eram în avantaj, aveam 2-2 la seturi și în setul 5 era 14-6 pentru noi. Seturile erau de 15 puncte, nu de 25 ca acum. De la 14-6, am pierdut setul la 14-15 și am încasat o pompă de bicicletă peste picioare fiindcă eram vinovată de pierderea meciului. Antrenorul de atunci, Viorel Papuc, ne-a pedepsit pe toate, dar avea dreptate.

Când am terminat liceul, am jucat în divizia A, la „Partizanul” și apoi la G.I.G.C.L. Brașov, unde l-am avut antrenor pe domnul Petrică Țărnă.

Mi-a plăcut mult voleiul și am jucat până la 23 de ani, când eram însărcinată în 3 luni cu primul copil (n.a. mama). Atunci, mama și soțul meu mi-au spus că dacă pățește ceva copilul, nu mai am ce căuta acasă, să mă mut la sala de antrenament.

În orice echipă am jucat a fost o atmosferă extraordinară, de prietenie și colegialitate. Domnul Țărnă, ultimul antrenor al meu, s-a gândit să organizeze o întâlnire cu 4 generații de voleibaliste din Brașov. După 45 de ani am reușit să ne întâlnim.

Am 71 de ani și am făcut parte din prima generație G.I.G.C.L. (Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală Locală) Brașov, împreună cu alte colege de 72, 74, 76 de ani. Ultima generație era de 50-52 de ani. Ne-am întâlnit în iunie 2013 la o pensiune din Vulcan, lângă Brașov. A fost foarte emoționant să ne întâlnim după 45 de ani și de atunci ne întâlnim în fiecare an, în luna iunie, la Vulcan. Sper să mă țină Dumnezeu să apuc și alte întâlniri, la fel de frumoase.”

Așa a jucat bunica volei. Și ar mai juca și azi, dar de la un timp are mai multe momente în care e prea ocupată să acopere ringul de dans pe la petreceri și să primească diverse premii.

Și, ca să închei cum trebuie, meet mamaia:

10494539_4515041930191_4558654856812221322_n

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *