Când crezi că ai pierdut ceva mai uită-te o dată

Am stat aproape toată ziua în pat și am dormit. M-am ridicat ca să beau apă și să mănânc un corn cu cremă de brânză.

În zile în care nu mă simt bine, dorm și îmi amintesc tot felul de lucruri. Unele mai vechi, altele mai noi, unele mai bune, altele mai rele, unele amuzante, altele nu. Și de fiecare dată când îmi amintesc orice lucru, amintirea aia mai vine la pachet cu încă 2-3 amintiri.

Eh, azi e una din zilele în care mi-am amintit mult prea multe lucruri. Și, colac peste pupăză, fix acum 2 minute, când m-am așezat la birou ca să scriu postarea de azi, am găsit o agendă veche de 10 ani, în care scriam lucrurile amuzante care se întâmplau în liceu. Am pagini pline de citate și înțelepciuni din clasele 9-12. Culmea e că am tot căutat agenda asta în ultimii 4- 5 ani, pentru că mai vorbesc cu foști colegi și ne amintim de ea (da, agenda mea era celebră), și nu o găseam pe nicăieri. Am tot schimbat lucruri prin cameră și agenda mea nu era pe nicăieri. Până fix acum 2 minute când am găsit-o sub o carte pe care am adus-o acum câteva luni acasă. Dar se pare că atunci nu văzusem nici o agendă roșie, groasă și cu o mulțime de chestii lipite în ea.

Evident că am deschis-o la întâmplare și am răs ca grebla când am văzut ce puteam să scriu acum nu știu câți ani. Și după aia mi-a mai dat și o lacrimă, că na, amintiri.

Oricum ar fi, nu cred că e întâmplător faptul că am găsit agenda asta lângă mine, astăzi, după atâția ani de când o caut și de când nu am mai citit ce era prin ea. A picat la timp în fața mea. Încă o dată îmi dau seama că cineva, sau mai degrabă ceva, știe de ce am nevoie și face în așa fel încât să mi se așeze frumos lucrurile în jur.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.