Cât de important e să vorbești

14975965_1311251645582550_1130920087_o

Foarte important.

Mulți ar adăuga „e important să vorbești… dacă ai ceva de zis”.

Eu aș adăuga „e important să vorbești dacă ai ceva de zis… sau nu neapărat”.

Cred că e important să vorbești atunci când simți nevoia. Suntem atât de norocoși dacă avem cu cine să vorbim, încât parcă nici nu mai contează ce spunem. E important să vorbești ca să te eliberezi, ca să spui ce ai pe suflet sau ca să-ți exprimi frustrări, nervi, bucurii, idei. E important să vorbești ca să legi prietenii, ca să cunoști oameni sau ca să te îndepărtezi de alți oameni atunci când e cazul. E important să vorbești pentru că dacă o privire face cât o mie de cuvinte, atunci o mie de cuvinte și privirea potrivită pot muta munții.

Înveți din ce spun alții și din ce le spui tu înapoi, înveți din ce auzi și din ce răspunzi, înveți să spui „nu” sau să spui „da” din tot sufletul și înveți să fii sincer cu tine și cu alții.

E important să vorbești atunci când trebuie sau, mai bine zis, atunci când simți că trebuie. Pentru că, cel mai important, înveți să ai curaj.

Continue Reading

O zi de vacanta in cateva randuri | Lucruri pe care le fac in timpul liber

blog 11

Citesc si urmaresc tot felul de carti, bloguri, vloguri, in care se recomanda diverse modalitati de a-ti incepe ziua bine. M-au fascinat dintodeauna rutinele astea zilnice pe care si le fac oamenii ca sa se umple de chef si energie pentru ce urmeaza. Mi se pare ca inveti multe lucruri despre un om urmarindu-i activitatea zilnica.

Pentru ca mai sunt 3 zile de vacanta si acum sunt acasa la Brasov, rutina mea zilnica a suferit cateva schimbari. Dar sunt, totusi, cateva lucruri pe care le-am facut zilele astea si pe care le fac mereu cand am zile libere. Si anume:

Continue Reading

2017

22017033_1741779455863098_1876426239_o

Tocmai ne-a sunat bunica:

“M-am uitat acum la Adevaruri Ascunse si am sunat sa va zic ce-au spus. Neaparat – puneti bani diseara in ambele buzunare. Nu conteaza cati bani, orice, dar neaparat in ambele buzunare!”

Se pregateste lumea pentru 2018. Abia-l astept.

Continue Reading

Altfel de planuri de vacanta | Decembrie, 2017

91262B56-3980-41E0-97AE-1474CB29B377

M-am gandit la cateva planuri de vacanta. Niste planuri din astea:

  • Stop judging. O sa incerc sa nu mai judec oameni, lucruri, situatii. E obositor. Trebuie eliminate, pe cat posibil, chestiunile care ne obosesc inutil.
  • O sa fac ce vreau, cum vreau, fara sa ma mai gandesc de 15 ori daca ar trebui sau nu sa fac. O sa ascult ce vreau, cand vreau, pe cine vreau.
  • O sa ma bucur de lucruri mici si o sa gasesc partea plina chiar si-n cel mai gol pahar.
  • O sa incerc sa nu ma mai demoralizez singura pentru fiecare chestiune care ma blocheaza. O sa fie bine.
  • Nu o sa plang.

Si altele, dar le stiu eu.

Acum, din seria ‘o sa ascult ce vreau, cand vreau’, in seara asta am playlist Smiley.

Continue Reading

Mi-am rezervat o sâmbătă de decembrie

25467964_1844950265546016_1827024308_o

Am petrecut toată ziua de azi singură. M-am trezit destul de devreme, dar am mai moțăit până pe la 9.

M-am ridicat din pat, mi-am făcut o cafea, am tăiat o banană și m-am așezat vreo jumătate de oră la masa din bucătărie citind un articol despre gânditul excesiv. 

Continue Reading

Vulnerabilitate anonimă și o poveste de 8 ani

blog 03

O ascult chiar în momentul ăsta pe Brené Brown (mulțumesc, Ștefan!) vorbind despre vulnerabilitate.

Despre cum toți suntem vulnerabili, dar ăsta e de multe ori un semn de curaj. Ascult cum vulnerabilitatea stă, într-adevăr, la baza rușinii și a fricii, dar e și un indicator al micilor bucurii sau al creativității.

Al micilor bucurii precum curajul de a spune primul „te iubesc”, fiind în momentul ăla mega vulnerabil, dar imediat după aceea ușurat că ai spus-o. Și poate că rezultatul e un „te iubesc” reciproc.

Acum cred că vulnerabilitatea e bună. Acum câțiva ani nu exista să cred așa ceva. Mi se părea că un om vulnerabil e un om foarte slab, care n-are încredere în el și nu e motivat să facă lucruri. Pentru mine, dacă erai vulnerabil, mi-era frică să nu-mi amintești că sunt și eu vulnerabilă.

Timp de 8 ani am plâns foarte mult. Atât de mult, că bunică-mea m-a dus la doctor să-mi facă teste și analize, să se convingă că nu am ceva la cap. N-aveam ceva la cap, aveam nesiguranță. Și am mai avut-o încă vreun an după vizitele la doctor. Apoi am intrat la liceu.

4 ani am fost cea mai optimistă și vorbăreață persoană pe care am cunoscut-o. Asta-mi ziceam, cam în fiecare zi: „ești cel mai puternic om pe care-l cunosc”. Și chiar eram, pentru că pe alți oameni abia atunci începeam să-i cunosc.

Apoi, la facultate, am învățat ce înseamnă ambiția. Mi-am setat planuri și obiective și le-am îndeplinit pe toate. Fără excepție. Îmi plăcea așa tare să fac lucruri și să fiu peste tot, că nici nu conta că nu mă plătea nimeni sau că dormeam 4-5 ore pe noapte ca să citesc articole și să dau feedback-uri pe articolele și posterele ce urmau să fie publicate pe PRIME Brașov. Sau că fugeam prin Brașov după sponsori, săli de evenimente, profesori și oameni care ar mai putea să ne ajute. Și multe altele pe care le făceam în anii în care abia învățam ce înseamnă să faci voluntariat.

Asta a fost perioada în care am uitat de vulnerabilitate. Pentru că pur și simplu nu prea o mai vedeam în jurul meu. Sau cel puțin așa credeam atunci.

Acum vreo 3 ani, în schimb, am terminat facultatea și m-am dus după următoarele planuri. Doar că într-un alt loc, unde vulnerabilitatea a venit ea la mine într-o zi și mi-a zis: „eu sunt vulnerabilitatea ta. în lumea asta există câte una ca mine pentru fiecare dintre voi.”

Nu am comentat, am zis că așa suntem toți. Și de atunci, mai port cu ea, cu vulnerabilitatea mea, discuții în contradictoriu. Încă ne obișnuim una cu alta, dar cel mai tare mă ajută să știu că: „Vulnerability is not weakness. Is emotional risk, exposure, uncertainty. It fuels our daily lives. Is our most accurate measurement of courage. To be vulnerable, to let ourselves be seen, to be honest.”

Merci, Brené Brown, pentru ultimele cuvinte. O invit aici, dacă vreți să o cunoașteți:  https://www.ted.com/talks/brene_brown_listening_to_shame#t-311481

Iar eu o să dorm un pic :-)

Continue Reading

Mi-e frică și mă bucur

21951409_1739113039463073_1029953609_o

N-am scris aseară și m-am trezit azi cu un gust amar. Mi-am dat seama că mi-e frică

să nu mă dezamăgesc singură – dacă ne dezamăgim singuri, la ce ne mai așteptăm de la alți oameni? 

să îmi fie lene 

să fie lucrurile prea ușoare – unde mai e farmecul de a le face noi să pară ușoare, dacă ele vin deja ușoare de la început?

să mă doară ochii 

să las lucruri neterminate – frică inutilă, cumva tot se termină ele la un moment dat

Frici care duc la emoții care duc la lucruri făcute la timpul lor.

Și gata, le scoatem de pe listă și o completăm apoi cu alte frici, că-s destule.

Continue Reading

Mai mult sau mai putin subtil | 5 lucruri din ultima luna

25130207_1835455336495509_559865745_o

Ce mult timp a trecut de când n-am scris. Mă gândeam azi… Cam o lună, așa.

O lună în care

  • Un domn proprietar ne-a făcut mie și colegei mele de apartament o invitație mai mult sau mai puțin subtilă de a ne găsi un alt loc în care să venim seara de la muncă. Așa că practic ne-am trezit homeless și am simțit o panică totală. Dar cineva acolo sus ne iubește, iar acum ne e mult mai bine și mult mai frumos.
  • Am vizitat muzee și târguri și m-am uitat la filme și seriale, ca-n vremurile bune (Crima din Orient Express, Zâmbet de Mona Lisa, Kingsman – The Golden Circle, Mindhunter, How to Get Away With Murder, Stranger Things, The Good Place, Friends From College)
  • Am vorbit cu maică-mea aproape în fiecare zi.
  • Am început să gătesc, nu cine știe ce bunătățuri sau finețuri, dar suficient cât să-mi rezerv niște minute seara sau în weekend, ca să mă concentrez doar pe a nu arde prea tare ingredientele din tigaie/cratiță.
  • Am scris în fiecare zi în bullet journal (un carnet minunat pe care l-am făcut ca să-mi urmăresc activitățile, să schimb lucruri și să încep altele noi). E probabil cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine în ultimul timp – mă educă să fiu mai organizată, să-mi stabilesc mai bine obiectivele și să mă motivez să le ating.

Sunt lucruri mici care au contribuit la lucruri mai mari. Cred în lucrurile făcute pas cu pas. E drept, uneori pașii sunt mai mari, alteori mai mici, dar nu trebuie să ne oprim din a face mișcare.

Continue Reading

Lucrurile se întâmplă pentru că trebuie să învățăm și noi din ceva

img_4621

Lucrurile se întâmplă pentru că trebuie să învățăm să reacționăm la ele.

De exemplu, țevile de la calorifer se sparg pentru că trebuie să învățăm ce e aia o țeavă de la calorifer și la ce folosește ea.

Sau, ecranul de la telefon se sparge pentru că trebuie să ne dăm seama că sunt unele lucruri de care doar noi putem s-avem grijă.

Sau, ne intră apă în pantofi pentru că trebuie să înțelegem că uneori, dacă e furtună, pantofii ăia mai butucănoși, cizmele de cauciuc sau bocancii ne cam ajută să trecem prin lacul de afară.

Lucrurile se întâmplă oricum, așa că e bine să le băgăm la cap și să move on.

Continue Reading