De ce ți-e frică nu scapi. Sau?

11896013_983778638329854_8449713610186177419_n

Azi am făcut un lucru de care mi-era frică. Și sunt foarte mândră de mine.

Ce am făcut nu e așa relevant, dar mi-am amintit de treaba asta, „de ce ți-e frică nu scapi”.

Și m-am gândit un pic, în timp ce mă uitam la frunzele ude care mi se lipeau de ghete, că poate totuși de ce ți-e frică scapi.

Fiindcă văd lucrurile cam așa: ți-e frică de ceva, se întâmplă, ai scăpat.

Și apoi o luăm de la capăt. Ori noi, ori alții. Ni se face frică, încercăm să evităm sau să amânăm lucruri, apoi se întâmplă și scăpăm de ele.

Un pic dubios procesul.

 

Continue Reading

A ieși sau a nu ieși din rutină

blog 01

 

Mult timp am avut impresia că e ceva nasol să ai o rutină zilnică, să faci cam aceleași lucruri în fiecare zi și să-ți intre în obicei până când devine greu să faci altceva.

Azi nu. Cred că rutina zilnică ajută. Ajută mult în organizare, te ajută să-ți înțelegi corpul și mintea și, uneori, te ajută să-ți găsești curajul de a ieși din rutină. Îți dă o anumită liniște și o stare de calm de care avem cu toții nevoie. Ne prinde bine să avem o rutină zilnică.

A mea presupune trezitul la aceeași oră, cafeaua, cititul în metrou, opritul internetului în drum spre birou și, seara, opritul internetului în drum spre casă. De cele mai multe ori închei ziua cu un serial sau un podcast.

Dar sunt și zile în care rutina mea zilnică suferă modificări. Poate nu-mi opresc internetul când urc în metrou seara, ca să merg acasă. Poate nu am stare să citesc un capitol dimineața până ajung la birou. Sau poate mă bag seara în pat și nici nu apuc să dau play la Mindhunter, că mi se închid ochii și renunț.

Uneori ieșim din rutina zilnică. Și ne speriem un pic, ba chiar ne enervăm. Ni se strică ziua, nu mai avem chef de nimic, s-a dus fericirea. Și-atunci ce mai facem?

Așteptăm. Așteptăm sentimentul de liniște și siguranță pe care ni-l dă reintrarea în rutina zilnică. Trezitul de dimineață la aceeași oră, cafeaua, capitolul citit în metrou, opritul internetului, știți voi, toate chestiile alea.

Continue Reading

Chestii de fete și chestii de mame

img_4621

Două răspunsuri din ultimele două zile.

De la tata:

– „Ioana, maică-ta a început să citească despre Feng Shui. Dacă găsești bani pe jos, să nu-i ridici, lasă-i acolo.”

Apoi, o referință așa, ca între fete:

– „Hai să mergem mâine la expoziție, că mi-a apărut un coș şi mă simt ca şi Carrie în episodul ăla când s-a dus cu trenul să-l caute pe Big.”

 

 

 

Continue Reading

Momente mici care de fapt sunt foarte mari

blog 06

Trăim de multe ori momente mici care de fapt sunt foarte mari. Ni le facem cadou singuri sau le primim de la alții. Simțim că avem nevoie de ele sau doar ne surprind plăcut din când în când.

Sunt momente simple, ca mersul pe jos spre birou dimineața sau mersul pe jos spre casă, seara. Sunt recompense, ca un bilet la film sau la teatru, o cafea la pachet dimineața – ca să dispară mai repede moleșeala, sau niște flori colorate din piață de la Obor, după o discuție scurtă cu florăresele.

Sau un serial și un pahar cu vin seara. Sau un joc video și niște bere. Sau o poză pe Instagram la momentul potrivit.

Toate rămân lucruri mici, care trec. Dar, de fapt, sunt lucruri mari la care ne mai întoarcem din când în când.

Așa cred.

Continue Reading

Importanța de a avea un minut

21951409_1739113039463073_1029953609_o

”Hey, salut, ai un minut?”

Cam așa îmi încep de multe ori conversațiile telefonice.

E așa simplu să răspunzi „Da” sau „Nu”, că partea cea mai grea devine intervalul de timp dintre întrebare și răspuns. Un „nu” îți taie ideea, un „da” îți dă ba curaj, ba dubii în legătură cu ce voiai să spui. Totuși, ce bine sună un „da” atunci când ai nevoie de el.

E atât de fain să ai un minut. E fain pentru tine, că-ți dai voie să te întrerupi, să zici „da” și să asculți pe altcineva. E fain pentru cel care întreabă, că are o deschidere, vede că ești de interesat (măcar un minut) de ce are de zis. Și atunci comunicarea se întâmplă.

Când ai un minut, înveți să asculți sau, din contră, înveți să spui esențialul în 60 de secunde și, pe cât posibil, la final închizi telefonul cu un zâmbet simpatic pe buze.

Când ai un minut transmiți încredere și, de ce nu, curaj.

Când ai un minut pur și simplu ajuți, fără să-ți dai seama.

Deci, hey, salut, ai un minut?

Dacă ai ajuns până aici, probabil că da.

 

 

Continue Reading

3 greșeli pe care trebuie să le faci

9a36d1eccd5bd7dfe458c653975f0082

Ca să înveți să nu le mai faci, evident.

  1. Bagă la spălat rufe albe cu rufe roșii. Apoi bucură-te de rozul spălăcit care a ieșit din combinație, fă niște ochi mari, trage-ți una peste față, închide ochii sperând că nu s-a întâmplat, plânge-te un pic la ai tăi și treci peste. Data viitoare o să verifici și cea mai mică șosetă care ar putea să se strecoare cumva în mașina de spălat când îți speli tricourile alea faine albe. Tocmai mi s-a întâmplat, am niște minunate așternuturi roz, șosete roz și o bluză roz, de care aveam mare nevoie.
  2. Bârfește cu cineva pe stradă pe altcineva care ar trebui ca în acel moment să fie în cealaltă parte a orașului. Și păstrează-ți calmul când auzi un „salut” din partea stângă. Data viitoare o să te uiți de trei ori în spate, de trei în dreapta/stânga și constant în față, just in case. Am făcut-o mai demult, încă e trist și încă mă uit în spate de FIECARE DATĂ când mă simt cu musca pe căciulă. Chiar dacă știu că nu-s muște în jur. Și da, suntem oameni, mai bârfim.
  3. Ține-te pe poziții și ceartă-te chiar dacă știi că nu ai dreptate. Dar ai grijă să stai după aia să gândești lucrurile la rece și repară treburile, că e bine să lași de la tine. Data viitoare o să te gândești de trei ori dacă merită o ceartă și o să fii mega fericit/ă când o să-ți dai seama că nope, nu merită absolut deloc. Am făcut și asta, încă o învăț.

Cover photo: https://websta.me/p/1572701309425319912_496571340

Continue Reading

Cuvinte pe care nu le mai suport și teoria personalității

21330893_1578790988846663_1142042667_o

Mi-am făcut un test bazat pe teoria personalității a lui Jung și mi-a ieșit că sunt un „Duty Fulfiller”, adică

Serious and quiet, interested in security and peaceful living. Extremely thorough, responsible, and dependable. Well-developed powers of concentration. Usually interested in supporting and promoting traditions and establishments. Well-organized and hard working, they work steadily towards identified goals. They can usually accomplish any task once they have set their mind to it.

Și după ce am citit asta m-am gândit la planuri, obiective, idei și lucruri pe care mi le mai zic uneori. Da, înainte să vorbesc cu alții vorbesc cu mine, sunt my most important judge.

Mi-am dat seama câte lucruri inutile îmi spun, câte cuvinte care mă enervează folosesc zi de zi și trec peste, nu le mai dau importanță, deși pe moment îmi dau seama că nu sunt ce-mi trebuie. Așa că, în calitatea mea de Duty Fulfiller, am făcut un top 5 al cuvintelor pe care nu le mai suport.

Iar ele sunt:

  1. Bine.
  2. Nu pot.
  3. Scuze.
  4. Poate.
  5. Urgent.

Zilele sunt atât de pline ca să ocupi timpul zicând „bine”, viața e prea scurtă pentru „nu pot”, „scuzele” sunt inutile, fiindcă oamenii oricum greșesc, „poate” e degeaba, până la urmă e tot da ori ba, iar „urgent” e totul, fiindcă nu știm ce o să mai facem mâine.

Sunt cuvinte care îmi lasă un gust amar și pe care nu le mai plac. Și le-am scris aici fiindcă știu că la un moment dat o să revin la textul ăsta din pură întâmplare, o să le văd și cel mai probabil o să mă contrazic singură. Sau o să măresc lista. O să văd atunci, că nu-i așa urgent să mă gândesc acum :)

Continue Reading

Fericirea e un duș cald duminică seara

20883924_1561562613902834_496792019_o

Am fost plecată din București două săptămâni și am avut timp să nu mă gândesc la prea multe lucruri. Am încercat să fiu mai calmă (nu că n-aș fi oricum, hehe), să mă adaptez unor lucruri, să fiu mai deschisă la minte și mai pregătită pentru eventuale schimbări. 

Continue Reading

Doua minciuni de cand eram (mai) mica

blog 11

Azi a început Ideo Ideis și durează până pe 13 august, în Alexandria. Tema sună așa:  „Pe tine cine te minte?” 

Și sună atât de bine, că atunci când am primit de la Monica provocarea zilei, anume de a povesti o minciună pe care am crezut-o de când eram mică, am stat un pic pe gânduri. Am mai întrebat pe ici, pe colo, să aflu ce minciuni credeau și alții când erau mici. Ca să văd dacă ne potrivim la minciuni, desigur.

Și, cum mă așteptam așa un picuț, ne cam potrivim. Na, de la minciunile despre Moș Crăciun (care desigur că există!), până la Bau Bau și șerpii de sub pat, am crescut cu toții cu câteva minciuni celebre. M-am tot gândit și am găsit și eu două care m-au cam pus pe gânduri când eram mică: 

Continue Reading

5 chestii la care ma uit pe Youtube

button

La solicitarea cuplului Mihii & Roli făceam un playlist de ascultat în mașină. Și cum mă flenduream pe Youtube, am dat peste clipuri la care mă tot uit în ultima vreme. Am selectat cinci dintre din ele.

1. Harry Styles

Da, chiar nu credeam că o să-l ascult pe tip atâta, dar de câteva luni cânt Sign of the Times și-n somn. Ah, și l-am văzut pe Mr. weekend-ul trecut în Dunkirk și chiar e bun :-) O să-l cam urmăresc în continuare, aha. 

Continue Reading