Să faci chestii care-ți plac e cel mai mare lucru

14055765_579221335590826_136450174_n

De la un timp mă tot uit la emisiuni din astea de talent și urmăresc din ce în ce mai mulți vloggeri. Nu prea îi urmăream, recunosc, dar acum nu prea mai trece zi fără să văd ce se întâmplă nou pe Youtube.

Și urmărind toate poveștile astea mi-am dat seama că toți oamenii ăia care apar pe ecrane (fie că-i TV, fie că-i ecranul laptopului cu un video de pe Youtube) au două lucruri în comun: pasiunea și curajul. Pasiunea pentru un anumit lucru – video, magie, dans, modă, vorbit etc. și curajul de a-și expune pasiunea aia în fața oamenilor. 

Continue Reading

Niște poze fiindcă sunt acasă și m-a luat nostalgia

Am crezut zilele trecute că mi se strică laptopul și mi-am salvat toate pozele, just to be sure. Așa că am dat peste câteva care mi-au adus anul 2014 înapoi :-) Asta-i o postare cu prieteni și momente faine, fiindcă sunt acasă, e Paște și sunt nostalgică. Și pozele cu oameni faini sunt întotdeauna binevenite.
10899870_834796133210277_1931993213_n - Copy

Poză tradițională de Revelion, 2014

Continue Reading

Cârciuma la care ne dădeau apă gratis la halbă

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

Când eram mici voiam să stăm și noi la mese pe terase, ca oamenii mari.

Dar ce se întâmpla de fapt, mai făceam opriri prin crâșma din cartier fiindcă ne dădeau la bar câte o halbă maaare de apă atunci când ne era sete. Gratis.

După ore de fugă, sărit elastic, certat prin cartier, mers cu bicicleta și rolele și jucat ascunselea, ne lua setea și făceam câte o mică pauză la cârciumă, pentru apă. Ne știau deja, pregăteau de multe ori halba încă de când ne vedeau intrând în curte.

Continue Reading

Am cunoscut un om care după 8 seara nu mai intră pe internet

168614_177734538934272_8081256_n

Până acum câțiva ani mergeam în vacanță într-un sat mic din Prahova. În fiecare vară stăteam câte o săptămână-două acolo, departe de absolut orice haos, în pădure, într-o casă absolut minunată, cu o livadă de pruni de zeci de metri în care mă pierdeam în fiecare zi cu câte o carte pentru câteva ore bune.

În vacanțele alea am citit foarte mult. M-am îndrăgostit de Dostoievski prin Nopți albe, l-am cunoscut oleacă și pe Kafka în Castelul și Procesul, i-am citit Copilăria, Adolescența, Tinerețea lui Tolstoi și mi-o imaginam pe a mea printre frunzele copacilor. 

Continue Reading

Timiditate și decizii luate la timp

blog 03

„A-nceput ca o greșeală.” 

Prima propoziție din prima carte a lui Bukowski, „Poșta”.

Când eram mică nu-mi plăcea să iau decizii. Mi se părea mai simplu să zic „nu-mi pasă, cum vrei tu”. Prost obicei, încă-l practic uneori. Nu faceți așa. Nu luam decizii fiindcă eram timidă, nu-mi plăcea să ies în evidență, mai ales prin vorbe sau decizii care puteau fi contestate de alte părți. Nu simțeam că-mi puteam asuma o decizie. Mereu când vorbeam mi se părea că sunt judecată. Așa că, inconștient, am luat decizia de a nu lua decizii.

Când am mai crescut, fire matură și independentă cum mă credeam la 14 ani, am luat pentru prima dată o decizie de una singură. Și e până azi cam cea bună decizie pe care am luat-o vreodată. 

Continue Reading

Chestii serioase și un citat din Deliric

17453441_10155162144493934_764629787_o

Acum un an scriam 5 lucruri pe care le-am realizat de când stau singură. Azi am mai avut niște revelații, unele nu s-au schimbat față de ce am pus aici acum un an, pe altele le-am analizat super serios săptămâna trecută. Așa că am făcut o comparație cu anul trecut și am adăugat noi învățături. Astea-s:

  1. Încă mă super relaxează să spăl chiuveta din baie. Da, nu știu, some things never change.
  2. Știți versul ăla al lui Deliric, „comunic cu oameni oriunde pe glob, da’ nu mă salut cu vecinii de bloc”? No, adevăr e acolo. Marțea trecută mi-am dat seama că stau de peste doi ani în același bloc și nu cred că știu mai mult de 5 vecini (numărați). Unul dintre ei nici nu cred că ne mai e vecin. Iar pentru restul „a saluta” e doar un verb în dicționar.
  3. Am învățat să strâng bani, cât de cât. Că rămân mereu fără cu o săptămână înainte de salariu e absolut normal, nu mai e așa o dramă cum era în primele luni când credeam că va cădea pomul din fața blocului pe mine dacă nu intră salariul cât mai repede. Acum sunt chill, de cele mai multe ori, dar sunt mega norocoasă că am prieteni care mă mai scot din groapă. Mulțumesc, știți voi :-) Na, ideea e că, înainte să ajung în situații de mini-criză (adică fix în ziua de salariu) îmi împart oleacă fondurile: am un fond de călătorie, unul de facturi și chirie și, cel mai important, am „fondul pentru chestii care-mi plac”. Iar aici intră tot: ieșiri în oraș, haine, cărți, surprize etc. Deloc culmea, ăsta-i primul care se termină.
  4. Nu mai beau cafea acasă, beau doar când ajung la birou. După câteva crize de râs în exces și stări care nu au fost prea ok, m-am obișnuit cu ideea că o doză de cafea în minus e cea mai bună decizie. Deși de multe ori mă gândesc în metrou la cafeaua mea la ibric. Of.
  5. Încă îmi măsor timpul în melodii. Un exemplu: îmi trebuie patru versuri ca să cobor scările de la metrou.
  6. Gătesc rar. I know, n-ar trebui să zic asta. Rușine nu mi-e, că am o groază de alte chestii de zis. Dar da, gătesc rar, iar atunci când gătesc îmi fac super salate pentru că momentan trec printr-o fază.

Cam atât acum. Mai vedem peste un an :-)

Continue Reading

4 fețe din două zile și încă niște lucruri fiindcă am de vorbit

E3F4CCF4-0E97-47A6-8EAE-A41E6E95C24B

Colega Anca face niște super poze și ne lasă speechless din ce în ce mai des. Iar fiecare poză vine să ilustreze momente cu adevărat importante. Și chiar nu glumesc. Momentan o să vă prezint doar câteva dintre momentele mele.

Mai jos explicațiile:

91262B56-3980-41E0-97AE-1474CB29B377

Fața „nu mă uit fiindcă nu știu exact ce face și cred că vrea să-mi facă poză, așa că mai bine îmi fac de lucru cu ceva ca să mă fac că nu văd.”

4443BC2A-E1A2-4BB7-9086-8F4CBB329734

Fața „să ascund sau nu sticla?”

E3F4CCF4-0E97-47A6-8EAE-A41E6E95C24B

Fața „yeey, mai pot să tai ceva de pe listă și Anca iar face poze. Ia, cum să stau? Hai așa.”

C79BEDD1-FDD9-4E3C-9E48-4867BF41723B

Fața „omg, se fac poze, n-am știut. Ioana, fii simpatică sau cumva!!”

Continue Reading

Hai să vă zic versurile care-mi plac mie cel mai mult

14089366_579221338924159_831907230_n

La Brașov e urât rău, doar vă zic. Ba plouă, ba e gri așa, prea trist. Și răcoare. Dar na, pentru romantici e numai bine.

Iar vremea de afară m-a făcut să ascult asta:

Și uite cum mi-am amintit de unele dintre versurile mele preferate. Mi-a plăcut mereu poezia, mi se pare că ne ajută să visăm și să ne trezim mai frumos decât orice altceva pe lume.

Continue Reading

25

17204531_1442306082467924_365538383_n

Îmi eram datoare cu un text. Îl fac scurt. Încerc.

Am făcut 25 acum fix o săptămână și totul s-a întâmplat așa de repede, că încă nici nu m-am obișnuit cu ideea. Singurul lucru care mă face să conștientizez că it happened sunt super surprizele pe care mi le-au făcut oamenii faini din jurul meu.

Continue Reading

Am fugit pe o insulă și-am luat cu mine trei povești

12

Să vă zic contextul: trebuie să aleg trei dintre filmele mele preferate (și să explic de ce le-am ales pe ele) pe care le-aș lua cu mine dacă aș fi izolată pentru toată viața pe o insulă pustie. Singură. Nimeni în jur. Doar copaci, niște apă și trei filme.

No, care să fie cele trei? Mi-a fost greu, sincer. Dar m-am gândit bine și le-am ales. Iar acum sunt pregătită pentru o insulă pustie.

  1. Harry Potter și Pocalul de Foc (2005) – Oricât m-am gândit, am ajuns la concluzia că nu poate lipsi un Harry Potter din viața mea. Iar preferatul meu (atât filmul, cât și cartea), e Pocalul de Foc. Nu o să uit niciodată intro-ul filmului. Modul în care te introduce muzica aia în ceea ce urmează e absolut fenomenal, ritmul care crește cu fiecare secundă îți transmite de la început fiecare din stările pe care urmează să le trăiești în aproximativ 2 ore și jumătate. E minunat. Este, pentru mine, cel mai frumos intro din seria Harry Potter, datorită modului în care m-a făcut să mă simt când am dat play filmului pentru prima dată. Și vine cu mine pe insulă doar pentru că mi-aș dori să simt emoția aia toată viața.
  2. Some Like It Hot (1959) – De câte ori n-ați zis că „nimeni nu-i perfect”? Această clișeică și tristuță expresie, dar care e, totuși, atât de reală? Vă zic eu, nici nu știți de câte ori. O folosim atât de frecvent, că-i și uităm semnificația. Așa că iau cu mine pe insulă Some Like It Hot – după mine, cea mai bună și sinceră comedie din toate timpurile și, evident, filmul meu de comedie preferat. Iar motivul principal sunt ultimele 3 cuvinte din final: „Well, nobody’s perfect.” Uimirea și zâmbetul pe care mi le-au adus pe față în momentul în care cade cortina peste peliculă mi-au transmis ceea ce nu a reușit până în momentul ăla să facă nici un alt film. Mi-au transmis că, oricât de complicat ar fi totul în jur sau oricât de complicat ai încerca să faci tu să pară totul, la final toate complicațiile trec. Și n-ai de ales, trebuie să treci și tu prin ele pentru că, ghici ce, nimeni nu-i perfect. Atât de simplu, spus cu cea mai amuzantă sinceritate pe care am văzut-o vreodată pe un ecran.
  3. Mermaids (1990) – Pentru că o fată trebuie să se mai uite din când în când și la filme de fete. Și, pe bune, ce transmite mai multă încredere și siguranță feminină, dacă nu Cher într-un costum cu buline din anii ’90 și o colecție de pantofi cu tocuri de 3 cm? Iau Mermaids cu mine pentru că mă uit la el de fiecare dată când nu mai pot să înțeleg ce întâmplă cu lumea. Când uit că oamenii sunt diferiți și au nevoi diferite. Când uit că nu trebuie să fim întotdeauna așa cum trebuie să fim. Și când am nevoie să-mi amintesc că e foarte ok să porți tocuri și la 1,76 m.

Astea-s cele trei. Opțiuni aș mai avea, dar sunt sigură că aș trăi minunat pe insulă cu cele trei de mai sus. Acum plec, vă țin la curent.

Continue Reading