Top 5 chestii enervante pe care le fac in fiecare zi

IMG_8220

E mai putin important daca sunt enervante pentru mine sau pentru altii, ideea e ca fac zilnic lucruri foarte enervante de care ar fi bine sa scap cumva. 

  1. Ma supar foarte repede. Iar asta ma supara si enerveaza foarte tare. Lucrez la defectul asta si as vrea sa mi se schimbe comportamentul cat mai repede, dar stiu ca e nevoie de timp. Nu e intotdeauna nevoie de timp?
  2. Am inceput sa vorbesc urat iar asta e descurajator pentru multi oameni care ma stiu. De la un timp, nu trece zi fara sa injur sau sa zic ceva urat, iar asta nu este deloc felul meu de a fi. De multe ori sunt si eu super surprinsa cand ma aud injurand, dar probabil ca vine o vreme cand chiar ai nevoie sa dai afara chestiile nasoale din tine. Iar nasoalele se manifesta prin cuvintele astea urate. Incerc sa ma temperez, totusi. 
  3. Lipsa unei motivari serioase. Zilele astea imi lipseste tare, nu ma pot incuraja nici sa pun mana sa citesc o carte seara, inainte de culcare. Pur si simplu ma bag sub patura, dau play la un serial si ori stau cu ochii in tavan doua ore, pana ma ia somnul, ori stau cu ochii in telefon pana incep sa ma usture foarte tare. Nu ma pot motiva sa fac nimic seara, iar asta este un mare regret pe care il am de ceva timp incoace.
  4. Mi-e foarte greu sa ma concentrez pe un anumit lucru pe care il am de facut. Si sunt foarte ingrijorata si dezamagita din cauza asta, pentru ca am impresia ca pierd timpul. Pentru mine, timpul e cel mai important lucru pe care l-am primit vreodata, astfel ca momentele in care simt ca nu fac nimic bine pentru ca nu sunt 100% concentrata pe lucrul ala, sunt cele mai descurajatoare si triste momente pe care le pot trai intr-o zi. De foarte multe ori imi dau lacrimile si abia in momentul ala realizez ca trebuie sa “pull my shit together” si sa fac ce-i de facut.
  5. Ultimul, dar cred ca cel mai important (pentru mine, cel putin), e hipersensibilitatea care m-a lovit de un an incoace si care se manifesta prin plans si luatul lucrurilor foarte personal (cum sunt supararile de care vorbeam la punctul 1, de exemplu). Incerc sa controlez hipersensibiltatea asta. In unele zile reusesc, in altele ma incurajez si imi spun in gand ca pot sa ma controlez si sa-mi tin lacrimile pentru mine. Totusi, de cele mai multe ori nu reusesc sa ma controlez si aici intervin frustrarile si dezamagirea fata de mine insami. Cele mai enervante momente sunt cele in care nu reusesc sa ma controlez in public (de la munca, la metrou, supermarket, tren etc.). Sa vezi cum se uita lumea la tine cu mila sau cu ochi mari (“uite-o si pe asta, wtf nu poate sa planga acasa?”) e cel mai descurajant lucru din lume. In momentele astea ma gandesc ca nu are nimeni nevoie de tristeti si suparari gratuite venite pe nepusa masa. Iar rusinea si dezamagirea pe care le simt in momentele in care nu reusesc sa ma controlez in public nu cred ca o sa le pot descrie vreodata. Dar, ca orice momente, trec si astea cu putin somn. 

Asta e topul. Ma intristeaza mult sa recitesc lucrurile de mai sus pentru ca stiu ca toate sunt inca valabile. Poate, in cateva luni, din toate astea o sa ramana doar un top 3.

 Si pana la topul asta 3, poate-mi intra in cap ce zice Mel Robbins: 

“You don’t have self doubt. You have a habit of doubting yourself.” 

Continue Reading

Tips ca sa nu mai intarzii (sau macar sa incerci sa nu mai intarzii)

CC2CB52D-8E63-4E41-ABA4-08043D2206DA

De cand ma stiu am avut de-a face cu problema intarziatului. De la parinti, la prieteni, multi oameni cu care interactionez intarzie un picut cam des. Uneori intarzii si eu, pentru ca, fie nu reusesc sa fiu gata la timp, fie imi fac de treaba cu tot felul de lucruri si nu ma organizez suficient de bine cat sa plec din casa in timp util.

Totusi, de cele mai multe ori sunt gata la timp si reusesc sa ma incadrez in orele sau minutele de care am nevoie. Iar asta, pentru ca am invatat de cat timp am nevoie ca sa fiu gata de iesit din casa si reusesc sa-mi gestionez cum trebuie timpul. Deci, las in continuare cateva tips care stiu sigur ca functioneaza: 

Continue Reading

De ce toamna e anotimpul meu preferat | To do list pentru Octombrie

6D8CF12E-F2D8-49CD-916B-BEB1B281F92C

Cand eram mica, toamna era anotimpul in care trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea ca zilele mele insemnau 70% scoala, 10% teme si 20% timp petrecut acasa. 

In fiecare zi, dupa scoala, fie mergeam la bunici, fie mergeam acasa, imi faceam temele si asteptam sa vina ai mei de la munca. Dupa ce am intrat la liceu, momentele mele preferate erau ultimele ore de scoala din fiecare zi, pentru ca erau la 6-7 seara, exact atunci cand incepea sa se intunece afara. Iar seara e momentul meu preferat al zilei. Nu dau nimic pe linistea de seara, cand stiu ca a mai trecut o zi si pot sa ma gandesc un pic si la mine. 

Continue Reading

O pisica si un tip descult cu o chitara in spate in gara din Ploiesti

31658000_2023725534335154_6758041022036443136_n

Era duminică și o pisică stătea pe o pajiște lângă o căpiță cu fân. Nu era nimeni în jur, doar iarbă și trei căpițe cu fân. Și pisica stătea în fața căpiței și se uita. La ce, nu știu exact, dar cred că în momentul ăla se uita la trenul care trecea prin fața ei, în timp ce ea stătea lângă căpița cu fân. 

“Trage de amândouă ușile, șefu’, dacă vreți să intrați.”

Trenul mergea foarte încet, ba prin soare, ba prin nori. Și oprea în toate stațiile de pe lista afișată pe internet. Un controlor se plimba dintr-o parte în alta a vagonului și, din când în când, mai ajuta câte un pasager să urce sau să coboare din tren. Un băiat se uita la niște clipuri pe YouTube, o tipă stătea încruntată cu fața în laptop încă de când a urcat din Sinaia, și o doamnă părea foarte concentrată la ce se întâmpla în telefonul ei. Restul pasagerilor nu păreau interesanți sau interesați să facă ceva. 

“Da, șefu, stai jos, că-s locuri destule de stat jos.”

În gara din Ploiești trenul stă de obicei vreo 15 minute. Un alt tren trece pe lângă noi. Pe un peron, doi domni mai în vârstă stau pe o bancă și, lângă ei, un el și o ea vorbesc cu un băiat. Un băiat desculț, cu o chitară în spate. El și ea vorbesc și râd, băiatul sare desculț în jurul unui coș de gunoi. Se oprește și se uită la picioare și după aia sare iar, în jurul lui și al ei. 

“Unde mergeți? Unde ați urcat?”

Acum vreo 9 ani stăteam în gara din Brașov cu un suc, niște chipsuri și prietenele mele din liceu. Ne uitam la trenuri. În curând trebuia să ne alegem facultatea. Toate voiam să plecăm din Brașov, să vedem cum e viața în alt oraș. Toate am fi vrut să ne plimbăm mai mult, să luam un tren și să vedem unde ne duce. Am stat câteva ore și ne-am uitat la trenuri și ne gândeam cum ar fi fost să fim și noi într-unul din ele. 

“La și 23 ajunge, șefu’, la și 23.”

Duminica era pe ducă, pisica a rămas pe pajiște, băiatul desculț pe peron și trenurile de acum 9 ani au ajuns demult la destinație fără noi. 

Continue Reading

Ciudateniile care pun stapanire pe mintea noastra

702B36AE-C89A-4D10-9A30-F2D041DAD8B4

Cunosc destui oameni cu diverse forme de tulburare obsesiv-compulsiva, care isi traiesc viata in functie de cateva mici obsesii care le ghideaza actiunile si comportamentele.

Nu stiu tot ce e de stiut despre subiectul asta, nu vreau sa dezbat aici vreo intamplare si nici macar sa trag niste concluzii despre cum iti schimba viata aceste mici obsesii. 

Doar ca mi-a venit sa scriu despre ele dupa ce am vorbit cu cineva despre propriile mele obsesii, “ciudateniile” care imi stapanesc mintea in anumite momente ale zilei. Vreau sa le scriu ca sa-mi amintesc ca ele nu sunt o rusine. Mi s-au instalat in minte ca urmare a unor intamplari care mi-au atins anumite perioade din viata si rolul lor este de a ma invata sa ma adaptez si sa nu-mi fie frica de schimbare. Ba chiar s-o primesc cu bratele deschise si sa profit de ocazie ca sa schimb tot ce nu-mi place sau nu-mi face bine. Asta e rolul ciudateniilor. Iti arata schimbarea, diferentele, un pic mai dur decat erai tu obisnuit. 

Continue Reading

Obiceiuri care imi plac mult si la care nu mai vreau sa renunt

23E55B1E-D69F-4F84-9AE2-A086372C9AC6

Pentru ca am observat ca am cateva obiceiuri la care nu am renuntat de cateva luni (desi eu ma plictisesc destul de repede de lucrurile care se repeta prea des), m-am gandit sa fac o lista cu ultimele lucruri care au devenit deja un obicei in viata mea de zi cu zi. Ca tot nu am mai facut de ceva timp o lista :)

Sunt lucruri care ma ajuta sa imi incep mai bine ziua, sa ma organizez mai bine si sa fiu multumita de mine in fiecare seara cand ma pun la somn. Cred ca orice obicei bun vine cu beneficii extrem de utile nu doar pentru noi, dar si pentru cei din jur. De asta, tin la obiceiurile bune pe care mi le-am introdus in fiecare zi si caut in permanenta unele noi. Primele pe care am reusit sa le transform intr-un stil de viata sunt:

Continue Reading

Independenta comes with responsabilitati

3FF60F8F-4292-4B74-BBEF-5B3846EAFF64

“Abia astept sa ma fac mare si sa am banii mei si sa stau singura.”

Cam asta era planul meu de pe la 12 ani incoace. In primul rand, sa ma fac mare si sa iau singura decizii. In al doilea rand, sa am banii mei si sa-mi cumpar singura haine si chestii de rontait pentru cand ma uit la filme si seriale. In al treilea rand, sa stau singura. 

Continue Reading

30 day writing challenge – Day 30 | Ups & downs din ultima luna

Ioana 3

Da, am ajuns la ultima tema. Si sunt super mandra si fericita. Mai ales pentru ca, in sfarsit, pot sa fac lista finala cu ce am invatat, ce a venit natural si ce mi-a fost mai greu in provocarea astea cu 30 de articole zilnice. 

Incep cu ce a fost bine si ma bucur ca am invatat: 

  1. Pentru ca am scris cel mai des seara, m-am inspirat foarte mult din experientele si starea de peste zi. Astfel ca, la finalul celor 30 de zile, am o imagine reala a ceea ce a insemnat ultima luna pentru mine din punct de vedere emotional.
  2. Pentru ca am fost plecata foarte des, mai ales in weekenduri, si nu am avut acces la un laptop ca sa scriu articolele, am invatat sa le scriu de pe telefon, sa ma loghez pe platforma tot de pe telefon si apoi sa postez pe blog cu cateva click-uri de pe telefon. Mi-a schimbat viata. 
  3. Timpul petrecut in drum spre casa a trecut mult mai repede pentru ca imi scriam textele in Notes pe telefon si nici nu-mi dadeam seama cand ajungeam deja la statia la care trebuia sa cobor.
  4. Cand am plecat in teambuilding cu colegii imi programasem inca din weekend articole pentru saptamana respectiva, lucru care m-a ajutat sa nu ratez nici o tema si m-a facut sa ma simt foarte organizata si libera sa gandesc in avans si articolele urmatoare.

Au fost, insa, si lucruri mai dificile:

  1. Am avut multe zile in care imi era foarte greu sa scriu, fie pentru ca eram obosita si mi se inchideau ochii, drept pentru care nu ma mai puteam concentra, fie pentru ca aveam teme la care nu reusisem sa ma gandesc deloc in ziua respectiva si imi venea foarte greu sa scriu despre ele nefiind deloc pregatita si cu mintea limpede.
  2. In ultimele trei saptamani nu am reusit deloc sa scriu mai multe articole inca din weekenduri, astfel incat in timpul saptamanii sa nu mai fiu pe fuga cu postarile, iar asta m-a stresat de multe ori si m-a facut sa am momente in care sa vreau sa renunt la provocarea asta.
  3. Cateva teme mi s-au parut un pic cam prea personale (sau poate a fost doar o senzatie de-a mea) si nu m-am simtit confortabil sa scriu chiar ce mi-as fi dorit la temele respective, drept pentru care am scris mai putin sau mai vag, lucru care nu imi place deloc.

Astea sunt principalele concluzii din ultima luna si principalele lucruri care mi-au ramas in minte. Cum ziceam ieri, o sa ma concentrez mult mai mult pe continut in perioada urmatoare, pentru ca vreau sa gasesc subiectele de care imi face cea mai mare placere sa scriu.

Toate astea fiind zise, mi-a placut foarte mult provocarea din ultima luna si mai vreau sa fac exercitii de genul asta pana la finalul anului. Am invatat lucruri super utile pentru blog si am invatat sa-mi organizez timpul astfel incat sa nu ratez in nici o zi lucrul pe care imi face super mare placere sa-l fac – anume, sa scriu.

Continue Reading

30 day writing challenge – Day 29 | Doua obiective pentru luna viitoare

img_4621

Oficial, mai am doua zile din cele 30 de writing challenge. Si sunt super mandra ca am reusit sa duc pana la capat provocarea. Ma motiveaza sa scriu mai mult si mai des, dar, in acelasi timp, toata provocarea asta m-a invatat cat de important e sa te implici in ceea ce scrii. Dar despre asta o sa vorbesc maine, in ultima zi. 

Acum, m-am tot gandit saptamana asta daca sa continui sau nu provocarea si in luna august. Iar asta pentru ca am mai gasit niste provocari simpatice pe care mi-ar placea sa le fac anul asta. Totusi, m-am gandit putin mai bine si am stabilit ca mi-ar fi mai bine sa iau o pauza de la scrisul mecanic pe care am inceput sa-l am in ultimele zile si sa incerc sa scriu mai multe texte personale, cu ceva mai multa insemnatate pentru mine din perspectiva energiei pe care le-o dedic. Astfel, desi nu voi scrie chiar zilnic pe blog, luna viitoare o sa incerc sa scriu doar despre lucruri care imi plac si motivele pentru care imi plac aceste lucruri. 

Mi se pare amuzant, am impresia ca blogul meu devine un fel de jurnal personal in care experimentez diverse tipuri de teme si texte. Lucru care nu mi se pare deloc rau, pentru ca, la urma urmei, doar asa pot sa-mi dau seama ce imi place sa scriu cel mai mult si ce fel de texte mi se potrivesc. 

Asadar, doua obiective mari am pentru luna august: 

  1. Texte mai putine, dar care sa reprezinte mai bine o parte din mine.
  2. Mai multe concluzii despre ce a insemnat pentru mine scrierea acestor texte, concluzii care sa duca spre descoperirea temelor care mi se potrivesc.

Cam asta e. Acum sa vedem cum va fi. Eu cred ca bine :) 

Continue Reading