O dramă de trei ore

1aaac70937a9d0b794092778ca6c197f

Acum două nopți am dormit tare prost. Și puțin. Motivul: pisoiul nostru de la Brașov a dispărut pentru câteva ore.

Când am ajuns acasă joi seară, aveam nu știu câte griji și gânduri legate de ce am de făcut, cu ce am întârziat și cu ce nu, cui trebuie să-i trimit nu știu ce și cum fac să termin tot ce-i urgent până la final de săptămână.

Apoi am vorbit cu mama și mi-a zis că pisoiul nostru (de la Brașov) nu a venit în casă. Era 9 seara, dar zicea că s-a mai întâmplat să apară un pic după 10. Cum noi stăm la curte în Brașov, ai mei îl mai lasă pe afară, dar el mereu vine să doarmă în casă și, oricum, în general stă pe lângă casă și în locuri în care îl găsești ușor, iar când mai pleacă prin diverse părți apare mereu înapoi dacă-l strigi de câteva ori. Dar aseară nu era de găsit.

Deci, dă-i cu îngrijorări și plânsete (din partea mea), că unde-i pisoiul, dacă a pățit ceva, dacă s-a prins în vreun pom sau în vreun spațiu strâmt și nu mai poate să coboare? Nu de alta, dar e fraier și îi e frică de înălțime, dacă se urcă în pomi sau pe acoperiș sau în locuri mai înalte, trebuie să-l dea cineva jos.

Era aproape 12 și eu le tot scriam lui mama și lui frate-miu să văd dacă a apărut pisoiul. Nimic. Până când, în final, și-a amintit frate-miu că noi avem și-un beci și s-a dus să-l caute și acolo. Cineva închisese ușa de la beci și pisoiul stătea acolo de ceva timp. Trei ore mai târziu, l-au luat pe blănos și l-au dus în casă.

În astea trei ore nu am văzut decât pisoiul ăsta în fața ochilor și nici măcar nu eram acolo ca să-l caut și eu. Ce urgențe sau griji sau lucruri de făcut să mai existe?

Am trecut prin drama asta de trei ore, la finalul căreia mi-am dat seama, încă o dată, care-s grijile care contează cu adevărat. Cele care chiar au legătură cu lucruri și ființe la care ții mult. Restul, oricare ar fi ele, trec. Astea rămân și dor cam tare.

Dacă aveți pisici, căței, papagali, orice alte animale, sigur că vă faceți griji pentru ele și vreți să le fie bine. La fel ca și cu părinții, bunicii, frații și surorile, iubiții și iubitele, prietenii și prietenele, colegii și colegele. Ne facem griji și ținem la oamenii de lângă noi. Iar la finalul zilei, când e întuneric și cam frig, doar ființele astea la care ținem trebuie să mai conteze. Atât.

Continue Reading

3 lucruri care mi-au intrat azi in minte si pe care trebuie sa le scriu pana nu e prea tarziu

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

O să fiu super rapidă și la obiect, că-s în metrou, scriu și am impresia că toată lumea din jur se uită ce scriu eu în telefon și e super incomod și awkward și gata, astea-s cele trei de azi:

  1. Ioana, nu mai amâna lucruri! Fă-le când trebuie, fie că-i vorba de muncă, prieteni, sănătate, școală sau orice altceva. Nu e ok cu amânatul, nu e ok deloc, e enervant și te stresezi ca naiba mai târziu.
  2. Ioana, keep calm și gândește orice idee îți trece prin minte, înainte să o arunci mai departe. E ok să fii impulsivă, dar nu mereu, fiindcă lipsa analizei ideilor ne face să ne stresăm mai tare mai târziu și nu-i ok, nu ne place stresul, yuck.
  3. Ioana, mai riscă, ce naiba. Dacă nu riști, ce naiba povestești nepoților când să zicem că o să ai 80 de ani? Huh? Povești plictisitoare? Wtf? Nepoții trebuie să afle despre greșeli și riscuri și cum învățăm și creștem noi frumos cu ajutorul lor.

Asta-i lecția de azi. Scurtă. Dar poate rămâne în minte.

Continue Reading

Da’ ce pot eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum vreau eu?

D2138AE7-436D-4B88-99D4-43ED91AA2DE7

Mult timp am trăit cu impresia că orice s-ar întâmpla, în orice zi, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, înseamnă că nu sunt bună de nimic și nu înțeleg ce rol mai am eu în lume.

Am pierdut mult timp bocind sau gândindu-mă excesiv la motivele pentru care un lucru nu a ieșit cum voiam. Și, din păcate, încă mai am uneori slăbiciunea asta de a analiza la nesfârșit motivele pentru care nu-mi ies planurile.

Totuși, am și o umbră de maturitate care zice “da’ ce puteam eu să fac ca să iasă lucrurile așa cum voiam eu?”

De multe ori, îmi dau seama că nu puteam să fac mare lucru. Pentru că, pur și simplu, ce-mi doream eu era de la început peste puterile mele și trebuie să învăț să-mi cunosc limitele.

Alteori, îmi dau seama care au fost lipsurile, mi le salvez în sertarul dedicat din creier și încerc să învăț din ele.

În toate cazurile, ajung să realizez până la urmă că, dacă lucrurile nu ies așa cum mi-am propus eu să iasă, nu înseamnă că nu sunt bună de nimic. Ci că poate trebuia să le gândesc mai mult. Și să nu mă arunc cu capul înainte. Și să nu exagerez cu așteptările. Și să iau lucrurile pas cu pas. Că așa-i cel mai ok.

Cover photo: Pexels

Continue Reading

Dimineața începe ziua și mulțumirea

0A703BFE-61FB-44C2-B62C-6DA25BF6C4A5

Sunt dimineți în care sar din pat când sună ceasul, mă pregătesc să plec mai rapid decât de obicei, fug să prind metroul de la ora mea clasică, cobor la Izvor și merg pe jos până la muncă. Îmi iau o cafea la pacher, dau play la ceva muzică sau un podcast, merg prin Cișmigiu, dacă am chef mă opresc și-mi iau ceva dulce, trec pe lângă drăgălășenia de cățel care de câteva săptămâni are căsuța într-o curte de pe lângă Sala Palatului, îi zic și lui bună dimineața, îmi continui drumul pe Calea Victoriei, dacă e și răcoare afară, e perfect, apoi, fără să-mi dau seama, ajung la birou.

Sunt dimineți în care mă îngrijorează tare anumite lucruri, în care număr minutele până când ajung la birou. Dar, chiar și în dimineți “de griji” (așa le zic ăstora), îmi amintesc să mulțumesc. Mulțumesc că sunt ok, că pot să merg pe jos, că simt căldura sau răcoarea, că a mai început o zi.

Și, asta e. Oricum ar fi dimineața, s-o trăim și pe ea cât de bine se poate.

Continue Reading

Nu prea e timp de pierdut și prea e nevoie să folosim timpul cum trebuie

31562082_2023725521001822_8080572808091926528_n

Azi, la un moment dat, m-am gândit că nu prea m-am plimbat anul ăsta, că nu prea am făcut mișcare, că nu prea am citit, că nu prea am scris, că nu prea am dormit, că nu prea am făcut din lucrurile pe care îmi doream să le fac, că nu prea, că nu prea.

Și, la un alt moment dat, m-am întrebat ce rost are „nu prea-ul” ăsta? Poate că, pur și simplu, a trebuit să prioritizez alte lucruri în ultimele luni și din cauza asta, în mod evident, altele au rămas în plan secund. Dar, în orice secundă, pot să încep să recuperez din ele.

Nu prea am făcut din lucrurile de mai sus anul ăsta, pentru că nu prea mi-am acordat secunde pentru ele. Și secundele se transformă în minute, și minutele în ore, și uite așa se întâmplă lucrurile pe care ni le dorim. După ce mi-am dat seama (încă o dată) de treaba asta, mi s-au calmat dramele și mi-am văzut în continuare de treabă.

Așa că, în loc să mă gândesc la „nu prea-uri”, o să încep să „prea” fac din lucrurile astea care-mi lipsesc. Până când o să-mi lipsească alte lucruri și o să le fac și pe alea și tot așa. Nu prea e timp de pierdut, fiindcă fiecare secundă contează și e cazul să folosim și secundele astea cu înțelepciune. Na, zic și eu.

Continue Reading

Traseul gândurilor în călătoria cu autobuzul din seara asta. Adică ce am putut să scriu în drum spre casă.

IMG_8220

Am luat autobuzul spre casă în seara asta.

Am trecut pe la Universitate, pe la Facultatea de Drept, mi-am amintit că ar fi cazul să-mi ridic și eu diploma de disertație, am ajuns pe la Eroilor, Cotroceni, am văzut o terasă drăguță unde mi-ar plăcea să-mi pierd în gânduri o seară, am ajuns la Grădina Botanică, foarte frumos și verde acolo, m-am tot gândit la conversația pe care am avut-o azi cu Alexandra în drum spre Universitate, pe Calea Victoriei, am stat apoi un pic în trafic pe lângă Muzeul Cotroceni, am scris din greșeală că am “stat în tragic” și mi s-a părut tare, mai ales că vorbeam mai devreme despre trăsătura mea eternă de drama queen haha, stând în trafic mă gândeam ce bine mă descurc eu la pornirea din rampă, am ajuns apoi la Leu și mi-am amintit de cursurile de la master, tari vremuri, dar am trecut și peste amintirile din școală destul de rapid, am continuat drumul pe Iuliu Maniu, am recapitulat ce vreau să cumpăr de la magazin, m-am gândit dacă să și beau o bere, am decis că sigur că da, am văzut un Jeep super frumușel, vișiniu, și m-am gândit că mi-ar plăcea, a trecut autobuzul 69 pe lângă mine și mi-am amintit de anii în care am stat pe la Iancului, la un moment dat a urcat și s-a așezat lângă mine un domn serios, cu un ursuleț gigantic galben în brațe și m-am gândit cum să pun problema când va trebui să cobor, dar n-a mai fost cazul fiindcă am coborât înpreună și, după aia, încet, încet am pornit spre magazin și m-am tot gândit ce fain și lumină e afară, ce bine că mi-am notat ce vreau să cumpăr, că deja am cam uitat și, mai ales, ce bine că mi-am luat și gecuța de ploaie și vânt, că parcă fără ea mi-ar fi fost cam friguț.

Continue Reading

“Be part of the team”. Asta vă doresc și vouă.

68F0666B-6411-48CC-8B04-4D8C4F77A3C1

Azi o să fie despre programul de voluntariat în care-mi petrec timpul liber, anume programul de voluntari pentru organizarea evenimentelor EURO 2020 la București.

Și, pentru că a fost un weekend plin și foarte fain (primul weekend cu interviuri de recrutare) las aici câteva dovezi:

960C8A7D-9835-45C3-A706-CF065CCBE5A0

935D18C0-994C-43F0-B557-0A82F738AFB4

6E3A7BD0-4BAD-4A93-AB1A-05C40599ECB1

4624814F-ECD0-40C4-8743-467AB8657089

Detalii despre program și formularul pe care-l puteți completa dacă vreți să vă înscrieți, aici: http://volunteer.frf.ro

***poze făcute de voluntarii UEFA EURO 2020

Continue Reading

Lucruri de care avem nevoie în fiecare zi

blog 10

Am ajuns acasă de curând, mă pregătesc să fac o baie și să-mi fac niște paste, apoi să beau o bere și să dorm mult și bine, mulțumesc.

De aceea, dat fiind faptul că mor de somn și de foame, mă voi concentra în seara asta pe o listă simplă și scurtă cu lucruri de care simt că am (sau poate chiar avem) nevoie în fiecare zi.

  1. Încredere – că putem face lucrurile bine, chiar și atunci când avem emoții că nu suntem nu știu cât de pregătiți pentru ceva.
  2. Să ne dăm șanse la șanse – îmi zicea o prietenă mai devreme că uneori „șansele ni le dăm cu mâna noastră”. Și poate că ar trebui să ni le dăm mai des, nu știu.
  3. Să profităm de orice vorbă bună care ni se spune – și ni se zic destule, în fiecare zi. Numai că uneori suntem prea obosiți, concentrați pe alte treburi sau plictisiți ca să le auzim.
  4. Să luăm lucrurile pe rând – e bine, liniștitor, util.
  5. Soare – măcar puțină lumină, măcar o plimbare pe afară, măcar un aer proaspăt pe care să-l respirăm într-un parc.
  6. Zâmbete și râs nebun – măcar o dată pe zi, vă rog tare.
  7. Curaj – ca să lucrăm, să facem lucruri, să ne scriem povești de zis mai departe când o să fim mai bătrânei și cu mult timp de povestit.
  8. Iubire – să o primim sau să dăm. Oricum ar fi, hai să ne oferim zile cu iubire.
  9. Depășiri de limite – sigur că putem să ne depășim limitele, suntem super tari și super în stare să facem asta.
  10. Răbdare – pentru orice, răbdarea e cel mai bun cadou pe care ni-l dăm singuri.
Continue Reading

De ce m-am înscris în programul de voluntari pentru UEFA EURO 2020

B7E30E9C-7C72-4C4B-BC18-2F7AF595F0D1

În primul rând, ăsta este un subiect despre care am vorbit cu mai toată lumea care mă cunoaște.

În al doilea rând, relația mea cu voluntariatul a început acum vreo 7 ani și țin foarte mult la ea. Aș fi putut începe să fac voluntariat mult mai devreme, dar așa s-au aliniat planetele când eram în anul 1 de facultate și am nimerit la un eveniment organizat de PRIME Brașov (asociația studenților de la Comunicare și Relații Publice). Și se făcea că la acest eveniment oamenii se aflau și în plină recrutare. Drept pentru care, împreună cu alte trei prietene ne-am înscris în PRIME. Am fost recrutate în departamentele în care ne doream și așa a început relația noastră cu voluntariatul.

Faptul că m-am înscris în ziua aia în asociație e una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum.

La câteva luni de la înscriere, am candidat pentru postul de Coordonator al Departamentului de PR, am luat acest post și, după încă un an, am candidat și pentru postul de președinte al asociației. L-am luat și pe ăsta.

Nopți albe, zeci de voluntari pasionați de comunicare cărora ne doream să le menținem vie pasiunea asta, o mulțime de evenimente la care am cunoscut oameni incredibil (cu o parte dintre ei am ajuns să lucrez astăzi în București), câteva luni de “work remote” și de coordonat voluntarii care aveau activități și în timpul verii (4 luni făceam planuri și articole din America și 4 luni verificam texte și postări pentru Facebook din Polonia). Nici nu știu câte amintiri am câștigat în PRIME, amintiri pe care le păstrez cu super drag azi și pe care mă bucur când am ocazia să le povestesc și altora.

Toate amintirile astea m-au convins să o iau de la capăt anul ăsta și să mai fac voluntariat o perioadă. Iar când prietena mea Diana mi-a scris prin ianuarie că se ocupă de coordonarea voluntarilor pentru organizarea meciurilor de la EURO 2020 în București și m-a întrebat dacă nu vreau să fiu și eu voluntar, m-am gândit că e fix ocazia de care aveam nevoie.

Astfel că, de prin februarie încoace lucrez voluntar cu niște oameni foarte foarte tari – cu unii mai des, cu alții mă văd doar pe la anumite evenimente, dar fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut în programul de voluntari pentru EURO sunt niște oameni extrem de muncitori, pasionați de voluntariat și super dornici să facă lucruri faine.

Deși mă știu drept un om responsabil și tocilar de felul meu, cu voluntarii de la EURO am învățat și câteva chestiuni noi, pe care încerc să le folosesc și în timpul pe care nu-l petrec cu ei:

  • Doar dacă ești cu adevărat pasionat de un lucru îl poți face cum trebuie și fără să simți că e o povară sau “doar un task în plus”. Iar dacă simți totuși lucrurile astea, poate că voluntariatul nu e pentru tine, iar asta e foarte ok, important e să nu faci lucrurile doar ca să fie făcute. Ca-n viață.
  • Nu vorbim doar de pasiune, ci și de curiozitate, deschidere și chef de muncă. Pentru că da, voluntariatul înseamnă muncă și e nevoie să-ți dedici timp și răbdare ca să faci asta fără să primești bani, dar pentru niște beneficii pe care de obicei e cam greu să le obții din altă parte. Iar mare parte din beneficiile astea sunt sutele de amintiri și momente petrecute cu colegii.
  • Echipa e definită de oamenii care fac parte din ea. Oameni diferiți, dar cu un scop comun. Cred că prin voluntariat se formează unele dintre cele mai puternice echipe pe care le cunoaște societatea umană.
  • E super important să fii mulțumit(ă) de tine la finalul zilei. Indiferent ce faci în timpul zilei, să fii seara happy pentru cum a decurs ziua e un sentiment super liniștitor.

Și astea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care mă bucur că le experimentez datorită implicării în programul de voluntari pentru EURO 2020.

Și, dacă vreți să faceți lucruri tare faine, m-aș bucura să ne întâlnim în program și să fim voluntari împreună. Formularul de înscriere în program și toate informațiile despre activitatea voluntarilor sunt aici.

Mă bucur că am scris despre experiența asta. De mult timp mă gândeam s-o povestesc, deși, de data asta, am făcut-o pe scurt. Mai povestim și-n perioada următoare cu siguranță. Mai în detaliu, mai cu povești ale voluntarilor din echipă, mai cu experiențe faine pe care le trăim ca voluntari.

Până atunci, să ne odihnim și să ne bucurăm de tot ce facem. Că așa-i bine și frumos.

Continue Reading

Lucrurile care contează noaptea, când e furtună

14741705_1295944923779889_1756914311_n

M-am trezit azi noapte cu un tunet urât și un fulger serios în fața geamului. Apoi, pentru că marele copac de lângă bloc se mișca mult prea tare și nu prea elegant, n-am mai putut să adorm în următoarea jumătate de oră, cam așa.

În acele minute de trezire bruscă, începusem  să mă gândesc la prea multe lucruri. Cum fac să adorm la loc? Oare o să cadă copacul? Plouă sau doar tună și fulgeră? Oare mâine o să fie frig? Oare ce mai am de făcut mâine? Sper să nu-mi uit laptopul acasă. Oare mi-a expirat abonamentul la metrou? Sper să mă trezesc la timp. Ce să mănânc mâine? Oare se sperie pisoiul care e acasă de furtuna asta? Oare acasă e furtună? Sau poate doar plouă normal. Cred că frate-miu acum a terminat munca. Ce repede trece timpul. Joi e DOR Live.

Continue Reading