Filme, seriale si documentare de vazut seara sau oricand

833456a6fcd1aebe640b7bba8bf53815

N-am mai scris de ceva vreme despre filme și seriale pe care le-am văzut, așa că azi las o mini-listă aici, pentru că am găsit câteva lucruri care mi-au plăcut mult.

Documentare

27 Club – Gone too soon

E un documentar despre cântăreții care au murit la 27 de ani și care au dat naștere unui așa numit “club” al celebrităților care s-au dus prea repede. De la Janis Joplin, la Amy Winehouse, documentarul spune poveștile membrilor acestui “club” și ce semne au dus la morțile lor. Îl găsiți pe Netflix, are o oră și un pic.

Continue Reading

Oscar 2018: Best Picture movie challenge

14.49 Screen 1

În fiecare an, în perioada asta, îmi lansez singură o provocare: să văd toate filmele nominalizate la Best Picture la Oscar până în seara premiilor. Și în ultimii câțiva ani am cam reușit să mă țin de provocare.

Anul ăsta încerc iar – am început acum câteva luni cu Dunkirk”, care mi-a plăcut, deși nu m-a făcut să-mi doresc să vorbesc despre el cu prietenii mei care se uită la filme. Mi s-a părut bun și bine jucat, cu o cinematografie foarte bine pusă la punct și actori aleși pe măsură. E un film de Christopher Nolan și se vede asta din primele minute :)

Apoi, cum trecute am stat în casă din motive de simțit un pic rău, am avut vreme să mai văd ceva filme (și seriale, că nu pot să mă abțin de la ele în ultimul timp).

Așa că am văzut „I, Tonya” – da, nu e la Best Picture, dar o ador pe Allison Janney de când cu super-simpaticul Mom și pe Margot Robbie.. cam dintoteauna, așa că am început cu el miercuri, în ziua liberă. Mi-a plăcut, mi s-a părut realistă redarea vieții și greutăților Tonyei Harding și am fost alături de personaje în toate minutele alea de trecere prin timp.

Continue Reading

„Splendoare în iarbă” în mijlocul toamnei

splendor630-thumb-630x300-40801

În fiecare an, de Crăciun, citesc “Colind de Crăciun” al lui Dickens. Și dacă ar fi să aleg un film pe care să-l revăd în fiecare an, probabil ar fi Splendoare în iarbă (Splendour in the grass, 1961).

De ce? Sinceră să fiu, nu știu dacă mi-a plăcut filmul pentru titlu, pentru Natalie Wood care joacă absolut superb, sau pentru Warren Beatty tânăr. Splendoare în iarbăregizat de Elia Kazan, e drama mea preferată.

Continue Reading

Manchester by the Sea (2016) – „A loss so unmentionable it will not be mentioned”

manchester-by-the-sea

Manchester by the Sea (2016) might just be my favorite movie this year. I’m glad Casey Affleck  is back in this particular story.

The film is about an uncle (Casey Affleck as Lee) who becomes the tutor of his teenage nephew, after the boy’s father dies. We don’t know much of Lee at the beginning of the movie, we are only getting to know his nephew and the story that brings these two together.

Continue Reading

„I guess I’ll see you in the movies.” – La La Land (2016)

161212_r29165-1200x746-1480541577

“I’m letting life hit me until it gets tired. Then I’ll hit back. It’s a classic rope-a-dope.”

One of the few lines I liked in La La Land. I watched it after Manchester by the Sea, so I have mixed feelings.

I’m a huge old movies fan – I’ve spent my highschool years watching old Hollywood from its shy 1920’s to its golden age up in the 60s. I loved how filmmakers were bringing the stories to big screens, while experiencing new ways of entertainment every decade.

They had such a liberty to create, to innovate and to play with their characters, that “being in the movies” meant you were to become a pretty important stone in the history of cinematic experiences.

Continue Reading

Niște cuvinte din filmele pe care le-am văzut în 2016

hail

N-am văzut multe filme anul ăsta, sincer zic. Ba chiar am văzut mult mai puține decât mi-aș fi dorit. Iar una dintre rezoluțiile pentru 2017 este să mă întorc puțin la vechiul obicei de a vedea cel puțin 9-10 filme pe lună. And mark my word, it’s gonna happen.

Am văzut, totuși, niște filme tare simpatice anul ăsta. Plus vreo două seriale care mi-au marcat nopțile. Plus încă o tură de Beverly Hills 90210 (ăla original, anii ’90, chestii…), serie ce rămâne în continuare un real guilty pleasure pentru mine.

Am văzut și niște filme dezamăgitoare (foooarte dezamăgitoare).  Așa că o să trec rapid prin ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut.

Continue Reading

Nouvelle Vague – À bout de souffle (1960)

f-2010-10-ct

A couple of years ago I wrote an essay on avangarde cinema, and one of the main characters was, of course, Jean-Luc Godard. His first feature film, À bout de souffle (Breathless), released in 1960, is one of the most influential examples of the Nouvelle Vague cinema (French new wave). It also marked the debut of Jean-Paul Belmondo, one of Godard’s main leading men from now on.

The film gained attention with its bold visual style, witty script and the interesting new way of using jump cuts at that time.

Take a trip back to the French 1960s and watch À bout de souffle. If only for some of these words:

  •  – What is your greatest ambition in life?

            – To become immortal. And then die.

  • I don’t know if I’m unhappy because I’m not free, or if I’m not free because I’m unhappy.
  • When we talked, I talked about me, you talked about you, when we should have talked about each other.
  • When the French say a second, they mean five minutes.
  • Women will never do in eight seconds what they would gladly agree to do in eight days.
  • You Americans are dumb. You admire Lafayette and Maurice Chevalier. They’re the dumbest of all Frenchmen.
  • We’re hiding like elephants when they’re happy.
  • I told you being afraid is the worst sin there is.

Photo via fiaf.org

Continue Reading

Trei puncte despre Suicide Squad (2016)

Suicide-Squad-trailer-2016-billboard-650

Am văzut Suicide Squad. Oleacă dezamăgită, îl așteptam de ceva timp, am vrut tare mult să-l văd, eram curioasă de prestația a trei nume – Margot Robbie, Will Smith și Jared Leto. Eram curioasă să văd unde-a ajuns The Joker în 2016, ce ne zice Harley Quinn și ce Dumnezeu mai face Will Smith zilele astea.

Continue Reading

Citizen Kane (1941) and what you want to be when you grow up

CITIZEN KANE, Orson Welles, 1941, astride stacks of newspaper

Citizen Kane is considered by many film critics the best movie that’s ever been made. Although it had only won one Oscar (for Best Original Screenplay), it took the first place in AFI’s 100 Years, 100 Movies, both in 1998 and in 2007 and topped most of the movie industry tops done after its release in 1941.

The film presents the life and legacy of Charles Foster Kane (Orson Welles), a character that’s partly based on the real life media magnate William Randolph Hearst (what was interesting at the time was that Hearst prohibited its newspapers to mention anything about the movie). The storyline focuses on a reporter’s search to find out what Kane’s dying word – “Rosebud” – meant. 

Continue Reading