Ce e fericirea? | O direcție și niște idei

14055765_579221335590826_136450174_n

Zilele astea citesc niște eseuri și articole despre self-care, fericire și cum să o găsești în viața ta, depresie și cum să treci prin ea, ascultare activă și cât de importantă e ea în viețile noastre.

Ce mi-a atras cel mai mult atenția, însă, e căutarea fericirii, un drum pe care îl urmăm fiecare dintre noi la un moment dat.

Și, căutând o definiție a fericirii, o concluzie pe care ar trebui s-o avem atunci când, în sfârșit, găsim fericirea, am dat peste un lucru interesant: în loc să cauți constant fericirea, de ce nu te concentrezi să îți dai seama care sunt momentele în care te bucuri de anumite lucruri și care sunt lucrurile de care te bucuri? În momentul în care te bucură ceva ești fericit.

Nu e prima dată când scriu despre bucurii (bucuriile mici sunt marea mea slăbiciune). Iar ideea de mai sus m-a pus pe gânduri. M-a dus în căutarea bucuriilor pe care uneori le ratez. A pornit un exercițiu de atenție în sinea mea: să țin ochii deschiși ca să văd, atunci când simt că mă bucur pentru ceva, care este sursa bucuriei.

Uneori e faptul că am plecat mai repede de acasă și am timp pentru mine înainte de muncă, alteori e faptul că mi-am dedicat câteva ore ca să scriu ceva și sunt mulțumită de rezultat, alteori e o cafea to go de la cafenea Ted’s de pe Calea Victoriei, alteori e o după-amiază de vineri în care sunt în tren spre Brașov sau o dimineață de sâmbătă în care am dormit până la 9:30.

Și, căutând sursele astea de bucurie, observ că o parte bunicică din ele sunt surse materiale. Și de foarte multe ori este atât de ușor să ne oferim sursele astea materiale, încât nu înțeleg de ce nu o facem mai des. Sau, mă rog, de ce nu o fac mai des. Să îmi ofer lucruri materiale pe care știu unde le găsesc este încântător, în comparație cu nevoia de a-mi oferi stări de bine sau gânduri bune, acestea aflându-se într-o zonă incredibil de greu de controlat.

Așa că, deschid ochii și, când simt nevoia, mă gândesc la sursele mele de bucurie. Și fac promisiunea că, de fiecare dată când o să am nevoie de ele, o să mi le ofer. Fără analize în plus, fără pro și contra, fără griji. Pur și simplu o să mi le ofer și o să mă bucur încă o dată de ele.

Și atunci o să fiu fericită.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *