Cea mai mare prostie pe care am spus-o vreodată

14741705_1295944923779889_1756914311_n

Zic multe lucruri în fiecare zi. Mai bune, mai puțin bune, uneori chiar stupide. Și seara, când mă pierd pe străzi, îmi amintesc de obicei  lucrurile prostești pe care le-am zis în cursul zilei. Nu mi le-aș aminti și eu pe alea bune, ci trebuie să-mi umplu mintea cu propriile prostii. Fiindcă na.

Mi-am amintit ieri cea mai mare prostie pe care am spus-o vreodată. Dar mare de tot. Cred că era 2014. Și toamnă. 

Nu mi-a plăcut anul 2014, abia așteptam să treacă odată, să fie 31 decembrie și să știu că mâine e alt an, altă poveste.

În fine. Era, deci, o zi de toamnă, septembrie. Și stăteam tolănită pe-o bancă în Piața Sfatului (eram încă în Brașov), împreună cu o prietenă. Vorbeam despre cum urma să plec la București peste o lună și plănuiam când să vin acasă, ce să mai facem în zilele dinainte să plec și chestiuni din astea importante. Era chiar ziua în care ne-au filmat cei de la Antena 1 Brașov stând tolănite pe-o bancă în Piața Sfatului și ne-am văzut la TV, într-o știre care nici nu mai știu la ce o fi fost.

Era o zi bună, mă simțeam oleacă sfătoasă. Vorbisem mult în vara aia, așa că toamna m-a prins plină de vorbe înțelepte. Și na, am mai dat una. I-am zis lui Mihii, foarte sigură pe mine, că „viața e frumoasă din doi în doi ani”. 

Cea mai mare prostie pe care am spus-o vreodată. O mai gândisem de câteva ori în anul ăla, dar atunci a fost prima dată când am scos-o pe gură.

M-am mai gândit de câteva ori la cuvintele astea, m-am gândit și dacă au vreo semnificație sau doar le-am aruncat așa, într-o zi în care tot ce puteam să fac era să stau tolănită pe-o bancă. Și încă nu am explicație pentru ele. Dar mă întristează de fiecare dată când mi le amintesc, iar ăsta nu-i semn bun. Fiindcă viața e, totuși, frumoasă în fiecare an.

În anul ăla mi-a intrat bine în minte o expresie pe care mi-o spunea tata când eram mică și ziceam tâmpenii: „măsoară-ți cuvintele”.

Acum, doi ani mai târziu, mă mai trezesc uneori amintindu-mi o ieșire la cafea, niște biscuți și o întrebare de spart gheața:

„Deci, Ioana, viața e frumoasă din doi în doi ani, huh?”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *