Ciudateniile care pun stapanire pe mintea noastra

702B36AE-C89A-4D10-9A30-F2D041DAD8B4

Cunosc destui oameni cu diverse forme de tulburare obsesiv-compulsiva, care isi traiesc viata in functie de cateva mici obsesii care le ghideaza actiunile si comportamentele.

Nu stiu tot ce e de stiut despre subiectul asta, nu vreau sa dezbat aici vreo intamplare si nici macar sa trag niste concluzii despre cum iti schimba viata aceste mici obsesii. 

Doar ca mi-a venit sa scriu despre ele dupa ce am vorbit cu cineva despre propriile mele obsesii, “ciudateniile” care imi stapanesc mintea in anumite momente ale zilei. Vreau sa le scriu ca sa-mi amintesc ca ele nu sunt o rusine. Mi s-au instalat in minte ca urmare a unor intamplari care mi-au atins anumite perioade din viata si rolul lor este de a ma invata sa ma adaptez si sa nu-mi fie frica de schimbare. Ba chiar s-o primesc cu bratele deschise si sa profit de ocazie ca sa schimb tot ce nu-mi place sau nu-mi face bine. Asta e rolul ciudateniilor. Iti arata schimbarea, diferentele, un pic mai dur decat erai tu obisnuit. 

Mintea mea e doar a mea si nimeni nu mai stie ce-i cu ea

Cand ma gandesc prea mult la diverse lucruri mai mult sau mai putin importante, imi trece de multe ori prin minte ideea ca daca as fi stapana pe situatie si daca ar fi ceva de capul meu, n-ar trebui sa ma gandesc atata la lucrul respectiv. Brusc, ideea asta ma duce in zona de inutilitate, dezamagire, nesiguranta si, uneori, chiar scarba. Ma simt prost (si proasta) si mi-e rusine de mine si de gandurile mele. Imi spun ca un om normal nu s-ar gandi atata la un cuvant zis acum trei zile, sau la usa de la intrare si posibilitatea de a fi descuiata de un strain, chiar si dupa ce am apasat de 5 ori pe clanta ca sa verific ca sta bine inchisa, sau la aragazul din bucatarie care poate ca e inca aprins dupa ce am incalzit apa aia acum 15 ore, cand era dimineata. 

Si, desi stiu ca e o tampenie sa ma gandesc la toate astea, nu ma pot abtine. 

Cine mi-a ascultat ciudateniile mi-a zis ca ma obosesc inutil. 

Ca, de exemplu, doar faptul ca apas clanta aia de 5 ori dimineata dupa ce am incuiat usa (ca sa ma asigur ca nu se deschide), imi oboseste creierul si il face sa-si puna intrebari inutile despre un lucru care s-a intamplat deja. Ma rog, a folosit alte cuvinte ca sa-mi explice, dar esenta asta e. 

Imi ocup mintea inutil cu lucruri care s-au intamplat deja. Si pe care oricum nu mai pot sa le schimb. Si care stiu exact cum s-au intamplat dar tot imi vine sa ma intreb “oare e totusi ok ca am facut chestia aia asa cum am facut-o?”

Si asa apar 50 de ciudatenii care pun stapanire pe mintea mea. Si pe care incerc in fiecare zi sa le dau deoparte, pas cu pas. Ca pe un covoras de baie de care nu ai nevoie, dar pe care totusi l-ai mai lasa un pic in baie. 

Bucuria e ca am reusit sa imping unul dintre covorase sub chiuveta.

Apas de trei ori pe clanta dupa ce incui usa dimineata. “Nu se intampla nimic, e ok.” 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *