Cârciuma la care ne dădeau apă gratis la halbă

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

Când eram mici voiam să stăm și noi la mese pe terase, ca oamenii mari.

Dar ce se întâmpla de fapt, mai făceam opriri prin crâșma din cartier fiindcă ne dădeau la bar câte o halbă maaare de apă atunci când ne era sete. Gratis.

După ore de fugă, sărit elastic, certat prin cartier, mers cu bicicleta și rolele și jucat ascunselea, ne lua setea și făceam câte o mică pauză la cârciumă, pentru apă. Ne știau deja, pregăteau de multe ori halba încă de când ne vedeau intrând în curte.

Într-o vară, două prietene bune de-ale mele din București (care veneau în vacanță la Brașov), au găsit în pădurea din Noua o casă într-un copac. Bine, mult spus casă, era mai degrabă o baracă din 5 scânduri unde ne plăcea să dăm teorii legate de cine a construit-o, ce caută acolo, cât de veche e etc.

În altă vară am jucat elastic în prostie, absolut toată ziua, în fața blocului. Uneori făceam pauze de elastic și jucam volei sau tenis de picior, iar în alte dăți era badminton time.

Când eram și mai mici aveam o piscină gonflabilă în curte și nu mai trebuie să zic altceva.

Foarte rar ieșeam din zona noastră de confort și ne împrieteneam cu alți copii din cartier. Nu ne simțeam tocmai ok, așa că rămâneam noi între noi și era totul bine.

Acum nu ne mai plimbăm prin cartier, nu mai avem timp de stat ore întregi pe banca din fața blocului, ne vedem tot mai rar, am cam uitat ce-i sportul, vorbim mereu cu aceiași oameni și uităm de alții, iar cârciuma la care ne dădeau apă gratis la halbă nu mai există.

Ieri am mers destul de mult și am văzut destule locuri cât să-mi amintesc că toate sunt la fel de trecătoare ca o crâșmă improvizată unde-și beau berea vecinii de palier. Și, totuși, fix acolo rămân poate cele mai multe amintiri.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *