Cum am salvat o căpriță și o oaie în prima vizită la Breaza

Colaj

I-am zis acum ceva timp Alexandrei, prietena mea bună de la serviciu, că nu am fost niciodată în Breaza. Am trecut de muuulte ori pe rutele Brașov-București și București-Brașov, dar fără opriri. Alexandra, fiind născută și crescută la Breaza, m-a chemat să-i fac o vizită.

Și-apăi am venit, cum nu. Am mâncat bine la părinții Alexandrei, apoi am plecat la plimbare. Simpatic orășel, oamenii sunt tare faini și m-am bucurat să văd munții, prietenii mei din copilărie. Am fugit rapid și la o florărie, ca să luăm niște flori pentru mama și bunica Alexandrei, să le facem o surpriză.

Apoi, după ce am văzut monumentul interesant al orașului – primăria, dar și Liceul Militar, care sunt convinsă că ascunde în curtea lui mare niște povești geniale ale tinerilor care au făcut ture pe acolo, a vrut Alexandra să-mi arate cum se vede pădurea dintr-o anumită parte a orașului. Când am ajuns în locul cu pricina, ce vedem?

O căpriță și o oiță ratăcite pe o cărare, cu doi căței care le urmăreau și le goneau tot mai spre stradă. Ne-au cam pus pe gânduri cățeii, așa că am preferat să ne uităm la pădure de la depărtare. Dar ce să vezi? În timp ce noi ne uitam la pădure, căprița și oaia ne observaseră pe noi și fugeau ca-n filme fix în direcția noastră.

Calme, ne-am întors și am pornit înapoi spre strada principală. Până când ne-a ieșit în cale o tanti care locuia fix în capul străzii și ne-a pus la curent cu situația:

„Aoleeu, au scăpat de la băiatul din vale! Vedeți? Au o sfoară în spatele lor, au fugit din curte. Să le prindem, mă duc să-l sun pe băiat, aveți voi grijă să nu iasă la stradă? Că nu le mai găsim, le fură careva și rămâne băiatul fără ele.”

No. Ce-om face? Supraveghem animalele băiatului, doar n-o să le lăsăm să fugă pe străzi și să le fure vreun străin dubios. Mi-a pus tanti un toiag în mână și a fugit să-l sune pe băiatul din vale, să vină să-și recupereze animalele. Mi-am amintit în momentul ăla de petrecerea de Halloween din clasa a 9-a, când m-am deghizat în Heidi, fetița munților din Brașov. Acum eram cam din același film – toiagul în mâna dreaptă, un buchet de flori în mâna stângă, capra și oaia în față.

Între timp, Alexandra se împrietenise cu micuța capră și încerca să ascundă florile proaspăt cumpărate pentru bunica ei de animalul băgăcios care simțise miros de cină.

Totul părea a fi sub control, până când a ieșit tanti din casă, vizibil îngrijorată că fug animalele pe stradă. Și-apăi în momentul ăla animalele chiar s-au speriat și, evident, au luat-o la fugă în două părți. Alexandra fugea după căpriță, tanti fugărea oaia, iar eu le rugam atât pe oaie, cât și pe căpriță să fugă la vale, că acolo e casa lor și acolo le va fi bine.

Noroc că, în plină fugă, i-a sunat telefonul lui tanti și a trebuit să meargă în casă. Situația s-a calmat, animalele s-au oprit din fugă și au început să-și ia gustarea de seară din iarba de lângă casa femeii. Între timp ieșiseră și câțiva vecini să urmărească acțiunea. Am putut s-o auzim pe tanti țipând la telefon la băiatul din vale să vină să-și recupereze animalele. Apoi a ieșit din casă, din nou vizibil îngrijorată că fug animalele în stradă și le fură vreun străin dubios.

Noroc că celebrul băiat din vale stătea chiar aproape și în 2 minute ajunsese la noi. Și-a fugărit și el animalele și a reușit să le prindă și să le ducă în siguranță acasă. Eu și Alexandra tocmai ce ne pregăteam să ne vedem de drum, când o auzim pe tanti:

„Noroc cu fetele! Ele au fugărit animalele, ele le-au oprit! Eu am fugit să te sun să vii, să nu le fure cineva. Fetele le-au văzut! Lor să le mulțumești!”

Na, eu dirijasem puțin cu toiagul și încercam să consiliez animalele, dar Alexandra fugise într-adevăr după căpriță. Am făcut și noi o faptă bună. Și bunica și mama Alexandrei s-au bucurat tare de flori. Și-apăi no, am făcut și noi câte o poză cu florile, să avem dovada acțiunii. Cu oaia și căprița n-avem poze, eram ocupate să le salvăm de străinii dubioși.

Mai vin la Breaza :-)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *