Am cunoscut un om care după 8 seara nu mai intră pe internet

168614_177734538934272_8081256_n

Până acum câțiva ani mergeam în vacanță într-un sat mic din Prahova. În fiecare vară stăteam câte o săptămână-două acolo, departe de absolut orice haos, în pădure, într-o casă absolut minunată, cu o livadă de pruni de zeci de metri în care mă pierdeam în fiecare zi cu câte o carte pentru câteva ore bune.

În vacanțele alea am citit foarte mult. M-am îndrăgostit de Dostoievski prin Nopți albe, l-am cunoscut oleacă și pe Kafka în Castelul și Procesul, i-am citit Copilăria, Adolescența, Tinerețea lui Tolstoi și mi-o imaginam pe a mea printre frunzele copacilor. 

Erau câteva zile fără prea mulți oameni în jur, fără planuri și fără prea multe vorbe.

Dimineața mergeam cu frate-miu să cumpărăm ziare, apoi le citeam pe toate, pe rând. Acopeream tot ce prindeam, de la Academia Cațavencu la Libertatea. După prânz mă duceam o vreme în livadă și-mi vedeam de prietenii mei din cărți, iar seara ne uitam la știri și la câte vreun film care se nimerea la televizor.

Uneori ne plimbam prin sat și mergeam să luăm pâine proaspătă și caldă pe care o mâncam pe jumătate până înapoi acasă.

Nu aveam internet, timpul era măsurat în activitățile de mai sus. Ah, și serile se încheiau cu câte un episod din show-ul ăla despre wrestling care nici nu mai știu cum se cheamă (frate-miu era huuuge fan).

Uneori vorbeam la telefon cu prietenii de acasă, ca să planificăm restul verii. Alteori căutam veverițe prin copaci, aruncam bănuți în fântână, ne jucam volei, badminton și tenis de masă sau pur și simplu pierdeam vremea.

Acum de liniștea din pădure și din casă se bucură alți oameni.

Iar eu am cunoscut zilele trecute un om care după 8 seara nu mai intră pe internet. Face cumva și își găsește mereu alte chestii de făcut. Și mi se pare extraordinar. Pentru că iată, eu ce fac? Scriu pe internet despre omul care încearcă să stea un pic departe de el.

Și vine vara și îmi vin niște idei. Și nu implică deloc internet, mă implică doar pe mine în afara lui. Mai vedem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *