Dacă aș putea să merg în viitor, ca-n Dark de pe Netflix, cum ar arăta timpul meu?

9b559a1ebe7034dcde518c54b4a8d1a2

Am scris aseară în jurnal și azi mi se pare potrivit să reproduc aici exact ce mi-au debitat mințile aseară. Mi se pare că seara e cel mai ciudat timp pentru minte.

„S-au întâmplat multe de când am scris ultima dată aici (adică de vreo trei săptămâni). Mi-am pus aparat dentar, mi-am făcut șuvițe blonde (prima dată în 10 ani când am avut tupeu să-mi fac mai mult la păr decât să-l tund), am stat panicată să nu pățească pisoiul Leo nimic când l-am lăsat pentru prima dată la babysitter-ul Răzvan (da, pe pisoiul nostru îl cheamă ca pe Messi, sau ca pe DiCaprio, cum doriți să credeți), am reînceput să citesc, am fost la sală, am condus, nu am mai mâncat carne, m-am hotărât care e locul în care vreau să plec în călătoria pe care vreau s-o fac singură în perioada următoare și am reînceput să vorbesc mult prea mult despre aproape orice. Mă surprind singură când mă uit în urmă și văd câte chestii s-au întâmplat într-un timp destul de scurt. Când trece timpul? Când am timp să fac tot ce vreau să fac? Ce înseamnă, totuși, să “ai timp”? Cum adică “să ai”? Gen, fiecare avem timpul nostru? Nu ne folosim toți de timpul tuturor, de fapt? Dacă aș putea să merg în viitor, ca-n Dark de pe Netflix, cum ar arăta timpul meu? Câți ani aș avea? Aș avea tot șuvițe blonde? La ce serial m-aș uita? În ce colț al lumii aș trăi? Sau oare nici n-aș mai exista, fiindcă voi fi murit de mult? Cine știe. Poate o să scriu mai des în perioada următoare. Ar fi bine. Cine știe.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *