De ce m-am înscris în programul de voluntari pentru UEFA EURO 2020

B7E30E9C-7C72-4C4B-BC18-2F7AF595F0D1

În primul rând, ăsta este un subiect despre care am vorbit cu mai toată lumea care mă cunoaște.

În al doilea rând, relația mea cu voluntariatul a început acum vreo 7 ani și țin foarte mult la ea. Aș fi putut începe să fac voluntariat mult mai devreme, dar așa s-au aliniat planetele când eram în anul 1 de facultate și am nimerit la un eveniment organizat de PRIME Brașov (asociația studenților de la Comunicare și Relații Publice). Și se făcea că la acest eveniment oamenii se aflau și în plină recrutare. Drept pentru care, împreună cu alte trei prietene ne-am înscris în PRIME. Am fost recrutate în departamentele în care ne doream și așa a început relația noastră cu voluntariatul.

Faptul că m-am înscris în ziua aia în asociație e una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum.

La câteva luni de la înscriere, am candidat pentru postul de Coordonator al Departamentului de PR, am luat acest post și, după încă un an, am candidat și pentru postul de președinte al asociației. L-am luat și pe ăsta.

Nopți albe, zeci de voluntari pasionați de comunicare cărora ne doream să le menținem vie pasiunea asta, o mulțime de evenimente la care am cunoscut oameni incredibil (cu o parte dintre ei am ajuns să lucrez astăzi în București), câteva luni de “work remote” și de coordonat voluntarii care aveau activități și în timpul verii (4 luni făceam planuri și articole din America și 4 luni verificam texte și postări pentru Facebook din Polonia). Nici nu știu câte amintiri am câștigat în PRIME, amintiri pe care le păstrez cu super drag azi și pe care mă bucur când am ocazia să le povestesc și altora.

Toate amintirile astea m-au convins să o iau de la capăt anul ăsta și să mai fac voluntariat o perioadă. Iar când prietena mea Diana mi-a scris prin ianuarie că se ocupă de coordonarea voluntarilor pentru organizarea meciurilor de la EURO 2020 în București și m-a întrebat dacă nu vreau să fiu și eu voluntar, m-am gândit că e fix ocazia de care aveam nevoie.

Astfel că, de prin februarie încoace lucrez voluntar cu niște oameni foarte foarte tari – cu unii mai des, cu alții mă văd doar pe la anumite evenimente, dar fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut în programul de voluntari pentru EURO sunt niște oameni extrem de muncitori, pasionați de voluntariat și super dornici să facă lucruri faine.

Deși mă știu drept un om responsabil și tocilar de felul meu, cu voluntarii de la EURO am învățat și câteva chestiuni noi, pe care încerc să le folosesc și în timpul pe care nu-l petrec cu ei:

  • Doar dacă ești cu adevărat pasionat de un lucru îl poți face cum trebuie și fără să simți că e o povară sau “doar un task în plus”. Iar dacă simți totuși lucrurile astea, poate că voluntariatul nu e pentru tine, iar asta e foarte ok, important e să nu faci lucrurile doar ca să fie făcute. Ca-n viață.
  • Nu vorbim doar de pasiune, ci și de curiozitate, deschidere și chef de muncă. Pentru că da, voluntariatul înseamnă muncă și e nevoie să-ți dedici timp și răbdare ca să faci asta fără să primești bani, dar pentru niște beneficii pe care de obicei e cam greu să le obții din altă parte. Iar mare parte din beneficiile astea sunt sutele de amintiri și momente petrecute cu colegii.
  • Echipa e definită de oamenii care fac parte din ea. Oameni diferiți, dar cu un scop comun. Cred că prin voluntariat se formează unele dintre cele mai puternice echipe pe care le cunoaște societatea umană.
  • E super important să fii mulțumit(ă) de tine la finalul zilei. Indiferent ce faci în timpul zilei, să fii seara happy pentru cum a decurs ziua e un sentiment super liniștitor.

Și astea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care mă bucur că le experimentez datorită implicării în programul de voluntari pentru EURO 2020.

Și, dacă vreți să faceți lucruri tare faine, m-aș bucura să ne întâlnim în program și să fim voluntari împreună. Formularul de înscriere în program și toate informațiile despre activitatea voluntarilor sunt aici.

Mă bucur că am scris despre experiența asta. De mult timp mă gândeam s-o povestesc, deși, de data asta, am făcut-o pe scurt. Mai povestim și-n perioada următoare cu siguranță. Mai în detaliu, mai cu povești ale voluntarilor din echipă, mai cu experiențe faine pe care le trăim ca voluntari.

Până atunci, să ne odihnim și să ne bucurăm de tot ce facem. Că așa-i bine și frumos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *