De ce ți-e frică nu scapi. Sau?

Azi am făcut un lucru de care mi-era frică. Și sunt foarte mândră de mine.

Ce am făcut nu e așa relevant, dar mi-am amintit de treaba asta, „de ce ți-e frică nu scapi”.

Și m-am gândit un pic, în timp ce mă uitam la frunzele ude care mi se lipeau de ghete, că poate totuși de ce ți-e frică scapi.

Fiindcă văd lucrurile cam așa: ți-e frică de ceva, se întâmplă, ai scăpat.

Și apoi o luăm de la capăt. Ori noi, ori alții. Ni se face frică, încercăm să evităm sau să amânăm lucruri, apoi se întâmplă și scăpăm de ele.

Un pic dubios procesul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.