De Paște, partea I

Nu sunt acasă de Paște anul ăsta (prima dată din toată viața mea) și acest lucru mi se pare cel puțin ciudat. Așa că azi și mâine, prima și a doua zi de Paște, adică cele două zile în care la mine acasă se întâmplau niște tradiții de familie cu care ne-am obișnuit cu toții și de care cred că ne e cam dor anul ăsta, o să reiau în câteva paragrafe ce înseamnă Paștele pentru mine.

E mai mult un ajutor pentru mine, ca să petrec Paștele așa cum trebuie. E mai greu acum, dar nu recuperăm noi când trece balamucul? Stai să vezi numa.

Ei, să încep, zic. Acasă avem niște tradiții simpatice de Paște. În primul rând, imediat ce ne trezim în dimineața de Paște, tata ne dă câte o linguriță de Paște cu vin. Apoi, bem repede o cafea și, eventual, mâncăm puțin cozonac, după care mergem la masă la bunica din partea lui tata.

Bunică-mea pregătește mereu mult mai multă mâncare decât e nevoie. Pune pe masă toate rețetele obligatorii de Paște, plus alte câteva platouri pentru Ioana (ghici care Ioana?), platouri fără carne, mai exact o selecție bună de brânză, salată de vinete, salată a la russe și legume. Practic, toată lumea de la masă are ce mânca. Asta-i important.

Masa începe, fără excepție, cu un păhărel de țuică, sau, pentru cei care nu prea tolerează această băutură cu tradiție, câte un pahar cu gin. Se dă noroc, se zice „Hristos a Înviat” și se continuă cu spartul ouălor. Fiecare ia câte un ou și ăsta-i momentul în care începem oficial să mâncăm.

După ce terminăm aperitivele luăm o pauză scurtă de la mâncare, în care butonăm televizorul și ne punem câte un pahar cu vin.

Urmează, desigur, părțile 2, 3 și 4 ale mesei: ciorba de miel sau supa (în ultimii ani a existat și alternativa supei, deoarece subsemnata și mielul nu se agreează absolut deloc), friptura de miel și de pui (pe vremea când mâncam pui, aveam și această opțiune în meniu) și, desigur, sarmalele. Când urmau părțile 3 și 4 eu de obicei eram plină de la toate gustările pe care le mâncasem, așa că mâncam doar garnitura. Uneori nici pe asta, rămâneam cu vinul și vorba, că astea mi se potrivesc mie cel mai bine la mesele de familie.

Imediat după sarmale urmează una dintre întrebările mele preferate din toată lumea. „Cine vrea cafea?” Simplă, scurtă, pusă exact la timp.

Desigur că se face cafea, se aduce unul dintre seturile de ceșcuțe de cafea ale mătușă-mii, se toarnă cafea și se umple masa rapid cu vreo 2 platouri cu prăjituri și încă vreo două platouri de cozonaci. La cozonac treaba e foarte complexă: există clasicul „cu nucă”, urmat de un alt clasic, „cu rahat” și, pentru că obsesia mea cozonăcească și plăcerea mea cea mai mare a fost, este și va rămâne cozonacul cu mac, avem, desigur, și această a treia variantă pe masă. Îmi place de mor cozonacul cu mac simplu, adică fără nimic în plus (ex. rahat sau stafide), doar că buni nu se poate abține și mai adaugă câte o mică surpriză în el (de obicei stafide), așa că am acceptat și această variantă și mă bucur la fel de mult de ea.

Se mănâncă prăjituri și cozonac, se bea cafeaua și se mai toarnă un pahar cu vin. Nu am cum să nu zic că ăsta-i momentul meu preferat din tradiția de la buni: cozonacul și cafeaua, urmate de încă niște pahare cu vin și fel de fel de discuții. Practic, e momentul în care începe povestitul și cum, Doamne iartă-mă, să nu mă implic activ în orice înseamnă povestit?

Se petrec, deci, alte câteva ore cu vin, țuică, bere, dulciuri, poate încă o cafea. Se povestește, se butonează televizorul – uneori găsim câte un film sau câte o emisiune simpatică și stăm și ne uităm cu orele. Alteori, bunicul se așază pe canapea și face sudoku, moment în care ne ridicăm și noi de la masă și unii merg să doarmă un pic, alții să citească, alții la Netflix, alții la diverse alte activități. Anul trecut, de exemplu, după masă m-am băgat direct la Grand Prix-ul de Formula 1 care era programat în ziua de Paște. Anul ăsta, yok, cum ar zice turcii 🙂

Ce alte activități am avut de Paște de-a lungul timpului?

  • În liceu mi-am descoperit cartea preferată din toate timpurile, pe care am început s-o citesc chiar în ziua de Paște – De veghe în lanul de secară.
  • Când eram mici am primit cadou de Paște un iepuraș. L-am botezat Jenny. Și ziua respectivă a fost doar despre acest pufos.
  • În vreo doi ani ne-am jucat Saboteur cu părinții și bunicii.
  • Când eram foarte mici, fiindcă știam că vine iepurașul și iepurașul cu siguranță nu intra în casă, el lăsa cadourile mereu doar în curte, eu și frate-miu ne pregăteam câte un mic cuib în grădină, iar iepurașul, ce să vezi, ne lăsa cadourile fix în cuiburile pe care le pregăteam. Ce bine se orienta el, mă.
  • Ascultam muzică și scriam. Asta pentru că eu foarte rar pot dormi ziua (trebuie să se întâmple ceva extraordinar și să cad din picioare de oboseală, altfel nici o șansă).

Ce fac în ziua de Paște anul ăsta?

  • M-am trezit la 6:40 și am moțăit până pe la 8.
  • Tocmai ce am terminat de băut o cafea turcească și am mâncat o felie de cozonac cu mac de la buni – am primit prin curier un cozonac mare, cu mult mac și, desigur, niște stafide presărate prin el:)
  • Scriu acest text care se pare că va fi mai lung decât am preconizat
  • Urmează să mă uit la Cartea Junglei pe Antena 1.
  • La prânz o să-mi fac un platou asemănător cu ce mâncam acasă și o să mănânc primul ou roșu pe anul ăsta (vopsit cu mâna mea, superb a ieșit, superb!). O să beau un păhărel de țuică și apoi niște vin. S-a asigurat bunică-miu că nu-mi lipsesc vinul și țuica nici anul ăsta.
  • O să transmit urări, povești, mesaje.
  • Vreau să citesc – mai am puțin și termin al doilea Elif Shafak.
  • Probabil după prânz mai beau o cafea.
  • O să urmăresc cerul, că am înțeles că va ploua zilele astea, dar încă nu se arată nimic ploios.
  • O să fac probabil și o lecție de turcă.
  • O să stau, o să ascult muzică, o să vorbesc la telefon, o să mănânc și o să beau. Practic, o să petrec această zi cum le-am petrecut și pe restul de până acum.

Asta-i ziua de Paște. O zi ok, bună, cu sănătate. Și asta-i cel mai important. Dar deja mă pregătesc pentru partea a doua a tradițiilor de Paște, care urmează mâine. Mergem la bunicii din partea mamei, unde-i altă poveste, cam aceleași tradiții, dar cu o colecție în plus de bancuri și muzică de pe cd-urile vechi ale bunică-mii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.