Dimineața începe ziua și mulțumirea

0A703BFE-61FB-44C2-B62C-6DA25BF6C4A5

Sunt dimineți în care sar din pat când sună ceasul, mă pregătesc să plec mai rapid decât de obicei, fug să prind metroul de la ora mea clasică, cobor la Izvor și merg pe jos până la muncă. Îmi iau o cafea la pacher, dau play la ceva muzică sau un podcast, merg prin Cișmigiu, dacă am chef mă opresc și-mi iau ceva dulce, trec pe lângă drăgălășenia de cățel care de câteva săptămâni are căsuța într-o curte de pe lângă Sala Palatului, îi zic și lui bună dimineața, îmi continui drumul pe Calea Victoriei, dacă e și răcoare afară, e perfect, apoi, fără să-mi dau seama, ajung la birou.

Sunt dimineți în care mă îngrijorează tare anumite lucruri, în care număr minutele până când ajung la birou. Dar, chiar și în dimineți “de griji” (așa le zic ăstora), îmi amintesc să mulțumesc. Mulțumesc că sunt ok, că pot să merg pe jos, că simt căldura sau răcoarea, că a mai început o zi.

Și, asta e. Oricum ar fi dimineața, s-o trăim și pe ea cât de bine se poate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *