Fericirea e un duș cald duminică seara

20883924_1561562613902834_496792019_o

Am fost plecată din București două săptămâni și am avut timp să nu mă gândesc la prea multe lucruri. Am încercat să fiu mai calmă (nu că n-aș fi oricum, hehe), să mă adaptez unor lucruri, să fiu mai deschisă la minte și mai pregătită pentru eventuale schimbări. 

Chiar azi am început să citesc o carte care se pare că ar trebui să-mi explice cum stă treaba cu „arta fericirii” și cum poți să faci să fii fericit, așa, pur și simplu. Știu, nu prea mai credem în cărți motivaționale, dar cel puțin am învățat să nu mai folosesc degeaba cuvântul „zen”, deci momentan merg mai departe pe drumul fericirii.

Mă rog, ideea e că am început să citesc o carte despre ce înseamnă să fii fericit, în tren, uitându-mă la oameni nervoși că nu merge aerul condiționat, supărați că sunt deranjați de un bebe care plângea cu capul lipit de geam, frustrați că nu s-au mișcat destul de repede ca să ocupe un loc pe scaun după ce s-au strecurat printre alți pasageri în gara din Ploiești.

Între timp, eu mă gândeam că sunt un pic supărată că am răcit și nu prea pot să vorbesc, mă cam supărau și picioarele amorțite din cauza poziției nu tocmai prietenoase în care a trebuit să stau două ore jumătate și, totuși, citeam câteva explicații pentru care e posibil să nu ne simțim fericiți.

Și, cu câteva idei în cap, am ajuns acasă, unde m-a așteptat Ancuța veselă, cu pisoiul în brațe, cu povești și un episod din Game of Thrones pe laptop. Și, deși Ancuța vrea să mă vadă mereu veselă și îi pasă de momentele mele fericite, mi-a dat totuși vestea că nu avem apă caldă de câteva zile. Nu m-am speriat, deprimat, enervat absolut deloc.

Și bine am făcut. Am intrat la duș rapid, gândindu-mă totuși puțin și la răceala mea. Dar cineva acolo sus cred că vrea să contribuie la momentele mele de fericire și când am dat drumul la apă, numai rece nu era.

Am stat câteva secunde, gândindu-mă câte momente fericite am avut numai în ultimele două săptămâni. Și au cam fost câteva. Iar asta e pentru că fericirea e peste tot și cred că învăț să o văd, să o iau lângă mine și să încerc să o conving să rămână cât mai mult timp aici.

În chineză, cuvântul „fericire” e scris cu trei simboluri. Luate separat, cele trei înseamnă „noroc”, „prosperitate”, „longevitate”. Împreună, ele înseamnă fericire. Dacă ar fi după mine, aș mai adăuga două simboluri: „prietenie” și „simplitate”. Fiindcă na, uneori fericirea e un duș cald duminică seara, după care te bagi rapid în pat și nu mai ai nimic de făcut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *