Am fugit pe o insulă și-am luat cu mine trei povești

12

Să vă zic contextul: trebuie să aleg trei dintre filmele mele preferate (și să explic de ce le-am ales pe ele) pe care le-aș lua cu mine dacă aș fi izolată pentru toată viața pe o insulă pustie. Singură. Nimeni în jur. Doar copaci, niște apă și trei filme.

No, care să fie cele trei? Mi-a fost greu, sincer. Dar m-am gândit bine și le-am ales. Iar acum sunt pregătită pentru o insulă pustie.

  1. Harry Potter și Pocalul de Foc (2005) – Oricât m-am gândit, am ajuns la concluzia că nu poate lipsi un Harry Potter din viața mea. Iar preferatul meu (atât filmul, cât și cartea), e Pocalul de Foc. Nu o să uit niciodată intro-ul filmului. Modul în care te introduce muzica aia în ceea ce urmează e absolut fenomenal, ritmul care crește cu fiecare secundă îți transmite de la început fiecare din stările pe care urmează să le trăiești în aproximativ 2 ore și jumătate. E minunat. Este, pentru mine, cel mai frumos intro din seria Harry Potter, datorită modului în care m-a făcut să mă simt când am dat play filmului pentru prima dată. Și vine cu mine pe insulă doar pentru că mi-aș dori să simt emoția aia toată viața.
  2. Some Like It Hot (1959) – De câte ori n-ați zis că „nimeni nu-i perfect”? Această clișeică și tristuță expresie, dar care e, totuși, atât de reală? Vă zic eu, nici nu știți de câte ori. O folosim atât de frecvent, că-i și uităm semnificația. Așa că iau cu mine pe insulă Some Like It Hot – după mine, cea mai bună și sinceră comedie din toate timpurile și, evident, filmul meu de comedie preferat. Iar motivul principal sunt ultimele 3 cuvinte din final: „Well, nobody’s perfect.” Uimirea și zâmbetul pe care mi le-au adus pe față în momentul în care cade cortina peste peliculă mi-au transmis ceea ce nu a reușit până în momentul ăla să facă nici un alt film. Mi-au transmis că, oricât de complicat ar fi totul în jur sau oricât de complicat ai încerca să faci tu să pară totul, la final toate complicațiile trec. Și n-ai de ales, trebuie să treci și tu prin ele pentru că, ghici ce, nimeni nu-i perfect. Atât de simplu, spus cu cea mai amuzantă sinceritate pe care am văzut-o vreodată pe un ecran.
  3. Mermaids (1990) – Pentru că o fată trebuie să se mai uite din când în când și la filme de fete. Și, pe bune, ce transmite mai multă încredere și siguranță feminină, dacă nu Cher într-un costum cu buline din anii ’90 și o colecție de pantofi cu tocuri de 3 cm? Iau Mermaids cu mine pentru că mă uit la el de fiecare dată când nu mai pot să înțeleg ce întâmplă cu lumea. Când uit că oamenii sunt diferiți și au nevoi diferite. Când uit că nu trebuie să fim întotdeauna așa cum trebuie să fim. Și când am nevoie să-mi amintesc că e foarte ok să porți tocuri și la 1,76 m.

Astea-s cele trei. Opțiuni aș mai avea, dar sunt sigură că aș trăi minunat pe insulă cu cele trei de mai sus. Acum plec, vă țin la curent.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *