Independenta comes with responsabilitati

3FF60F8F-4292-4B74-BBEF-5B3846EAFF64

“Abia astept sa ma fac mare si sa am banii mei si sa stau singura.”

Cam asta era planul meu de pe la 12 ani incoace. In primul rand, sa ma fac mare si sa iau singura decizii. In al doilea rand, sa am banii mei si sa-mi cumpar singura haine si chestii de rontait pentru cand ma uit la filme si seriale. In al treilea rand, sa stau singura. 

Am crescut in Brasov, intr-o casa pe care a construit-o tata cand eu si frate-miu eram foarte mici si intr-o curte pe care am impartit-o dintotdeauna cu bunicii din partea tatalui. Practic, era (si inca este) intotdeauna cineva acasa la noi.

Am avut mereu catei, pisici, iepurasi, uneori arici, gaini si chiar si o broasca testoasa. 

Am avut mereu spatiu sa ne jucam (cu exceptia portiunilor cu iarba, pentru ca acolo planta bunica flori) si in vreo doua veri am avut si o piscina mica de plastic pe care o umfla tata si ne balaceam in ea. 

Singurul lucru pe care nu l-am avut niciodata si pe care mi l-am dorit mereu a fost un leagan. 

In fine, am stat acolo pana la 22 de ani (cu mici perioade in care am locuit cate 3-4 luni in SUA si Polonia). Iar la 22 de ani m-am gandit sa fac ce ziceam la 12 ani ca o sa fac cand o sa fiu mare.

Am venit la Bucuresti. Si cred ca a fost una dintre cele mai bune si curajoase decizii pe care le-am luat pana acum. Nu zic ca mi-a schimbat viata si ca o sa raman aici pentru totdeauna, dar in momentul ala era cea mai buna decizie pe care o puteam lua. 

M-am angajat (si am ramas in aceeasi cladire si in acelasi grup de agentii de comunicare si pana acum), am inceput sa castig banii mei si m-am mutat relativ singura. Relativ, adica am doua colege de apartament care sunt foarte faine si foarte ok si cu care ma inteleg foarte bine. Am independenta de care aveam nevoie acum niste ani si simt ca am invatat si am crescut foarte mult schimband mediul pe care il cunosteam deja prea bine. 

De ce m-a palit sa scriu azi despre mutat & independeta & alte lucruri mari?

Pentru ca nu trece zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca ramaneam in Brasov. Cum ar fi fost sa nu lucrez unde mi-am dorit inca din facultate, sa nu cunosc oamenii pe care ii admiram inca din facultate, sa nu stiu ce inseamna sa pui deoparte banii de chirie imediat ce intra salariul si cum e sa ai restanta la intretinere. 

La inceput mi-a fost greu sa vad cum se duc banii asa repede si cum nu prea pot sa-i opresc din a se duce. Dar m-am obisnuit repede, am invatat sa-i gestionez cat de cat si, mai ales, am invatat ce bine e sa ai banii tai si sa te bucuri de ei. 

Nu as vrea sa stiu cum era daca nu plecam sa lucrez la Bucuresti. Cu siguranta eram plecata prin alte parti. Ma bucur totusi ca lucrez in domeniul care-mi place si ca invat in fiecare zi ceva nou. Si nu doar legat de munca, ci si de mine, in general. 

Orice provocare am avea, orice moment greu ar aparea, e bine sa ne amintim mereu ca suntem super puternici doar prin faptul ca am ajuns unde suntem. Puterea vine din experiente si incredere, iar cu acestea ne suntem datori noua insine in fiecare zi. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *