Liniste si bucurii simple

27141012_1891524930888549_429480502_o

Când merg cu trenul spre Brașov sau spre București (și merg destul de des), îmi place să mă așez pe partea în care se văd copacii și munții, în loc să mă așez pe partea cu DN 1 și mașinile care stau în rând.

Drumul are între 3-4 ore (pentru că de obicei merg cu Regio, deci oprim în toate stațiile până la destinație) și am timp să mă gândesc, să scriu, să citesc, să lucrez, să observ ceilalți călători, să socializez, să mă plictisesc sau să dorm. Dar, de cele mai multe ori, în cele 3-4 ore fac cel mult 3 dintre lucrurile de mai sus. Iar motivul e simplu. Odată ce m-am uitat pe geam, mă pierd în peisaj și mi-e foarte greu să mă concentrez pe altceva.

Să mergi cu trenul nu este neapărat cel mai relaxant lucru, de multe ori e chiar obositor și legănatul trenului te cam moleșește, deci nu ajungi cu cel mai mare chef de viață la destinație. Sunt în al treilea an de când fac drumul București-Brașov/Brașov-București cam o dată, de două ori pe lună, în medie. Și de fiecare dată când mă uit pe geam, îmi dau seama ce norocoasă sunt să fiu așa de aproape de casă, iar casa mea să fie înconjurată de copaci cu zăpadă pe crengi, de cele mai frumoase peisaje de toamnă, de cel mai crud verde al verii și de florile de primăvară care apar cam prin martie.

Îmi place haosul din București, energia, diversitatea și varietatea opțiunilor. Și îmi place sentimentul de acasă din Brașov, liniștea, oamenii și copacii din munți.

Tocmai ce m-am întors din Brașov în București, după un drum relativ lung, cu legănat de tren prin zăpadă. Și nu mă gândesc decât la bucuriile simple și la cât de importante sunt ele pentru liniștea noastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *