Luna gandirii magice dupa “Anul gandirii magice”

30850237_2014079905299717_687496701_o

M-am gândit weekend-ul ăsta să scriu aici câteva pasaje care mi-au plăcut foarte mult din ultima carte pe care am citit-o, „Anul gândirii magice” de Joan Didion. Azi, când m-am hotărât să scriu, mi-am dat seama că e Ziua Internațională a Cărții.

Deci, ce moment mai bun să scriu despre „Anul gândirii magice”, cartea pe care mă bucur mult de tot că am descoperit-o (mulțumesc Rox și Adriana că ați adus vorba de ea!) și care mi-a dat o nouă perspectivă asupra durerii și singurătății, una pe care nu o cunosc și pentru care nu cred că am putea fi vreodată pregătiți cu adevărat. 

Este o carte autobiografică în care autoarea, Joan Didion, își amintește ultimele zile din viața soțului ei, dar și momente cheie din viața lor de cuplu, încercând să se obișnuiască cu moartea lui. Este o lecție simplă și sinceră despre relația de cuplu, greutăți și momente memorabile. O trecere prin viața unui cuplu din care a mai rămas doar jumătate să ducă poveștile mai departe.

Pentru că sunt o mulțime de pasaje pe care le-am subliniat, las aici doar câteva, în semn de mulțumire pentru starea de liniște pe care mi-a dat-o cartea. Nu m-a deprimat și nu m-a neliniștit, contrar așteptărilor, ci m-a învățat câte puțin despre liniște, răbdare și puterea de a o lua de la capăt. Mi-a plăcut mult.

Câteva pasaje:

„Dac-aș fi singură ar mai veni la mine pe un zâmbet?”

„Literatura a arătat că există două feluri de durere: durerea fără complicații sau ‘dorul normal’, care ar putea fi în mod obișnuit însoțită de simptome ale anxietății precum insomnie, neliniște, hiperactivitate a sistemului nervos autonom, dar care de obicei nu duc la depresie clinică, exceptând cazurile în care persoanele respective sunt înclinate către tulburări de stare. Al doilea fel este durerea complicată, sau ‘doliul patologic’, în care supraviețuitorul și decedatul fuseseră neobișnuit de dependenți unul de celălalt.”

„Când el a murit, eu am încetat să mai visez.”

„Am început să las luminile aprinse noaptea. Dacă era întuneric în casă, nu puteam să mă trezesc și să notez ceva, să caut o carte sau să mă asigur că am închis cuptorul.”

„Cercetările au arătat că oamenii se pot adapta la o întreagă serie de evenimente bune sau rele în mai puțin de două luni. Totuși, rămân unele evenimente la care oamenii se adaptează mai greu sau deloc.”

„Îmi tot spun că am fost norocoasă toată viața. Ideea, cum văd eu lucrurile, era că asta nu-mi dă dreptul acum să mă gândesc la mine ca fiind ghinionistă.”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *