Mergeam pe stradă și scriam mesaje…

blog-01

… cu piesa asta în căști:

Și ploaia aproape mă dărâma pe trecerea de pietoni de la Dimitrov. Și na, mergeam în continuare și scriam mesaje cu un zâmbet tâmp pe față. Nu de la mesaje sau de la vreo veste bună, ci de la ploaie.

Am mai zis-o, o repet și-o s-o mai zic. Ador ploaia. Ador ploaia noaptea, pe străzi aproape goale, pe care fug oameni ca să se adăpostească de apă și trec mașini cu pasageri care se îndreaptă spre fel de fel de destinații nocturne.

Ador ploaia atunci când trec pe lângă blocuri vechi uitându-mă în sus, zâmbind. Chiar și atunci când în casele scărilor acestor blocuri vechi se ascund tineri cu fețe mult prea triste pentru vârstele lor.

Ador ploaia pentru că spală tot ce trebuie și atunci când trece nu-mi mai amintesc decât ce fericită am fost când mergeam prin ploaie.

Ador ploaia pentru că mi-a adus de cele mai multe ori amintiri minunate.

Ador ploaia pentru că, pentru mine, e cel mai curat și mai sincer lucru din lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *