Mic dejun cu bunicii și niște povești despre cărți

blog 11

Mi-am petrecut dimineața de azi cu bunicii. Nici n-am ieșit bine în curte, că bunicii deja tocau merele pentru țuică, certându-se cu pisoiul nostru Tarantino și cu micul cățel care nu mai crește, Max, fiindcă stăteau doar după ei prin curte.

Când mă vede, bunica mă întreabă:

– Ioana, porți ochelari?

– Da, voi n-ați apucat să mă vedeți până acum.

– No, încă un intelectual la curtea noastră. Vrei să mănânci o papară cu noi?

– Da, pff ce poftă mi-e.

Am intrat cu bunica în casă, ea s-a ocupat de papară și eu de tăiatul roșiilor de casă. Îl chem pe bunicul din curte și ne așezăm la masă. Nici nu intră bine în casă, că ne întreabă:

– Bem o țuică?

– Hai pune-mi și mie, că tare mi-e foame, răspunde bunica deja mâncând din papară.

– Deja?? întreb eu.

– Cum, păi e deja ora 11, nu-i dimineață, răspund ei rapid.

– Eu beau cafea, mi-ajunge acum, zic eu.

Terminăm de mâncat, bunicul se întoarce la mere, iar eu o întreb pe bunica:

– Ce-ai mai citit în ultimul timp?

– Am terminat Crimă și pedeapsă și acum citesc Frații Karamazov, sunt la început abia. Am mai citit de Dostoievski Idiotul și încă ceva, nu mai știu ce…

Oameni sărmani, mi-ai dat-o și mie, trebuie să ți-o aduc de la București.

– Da, da, asta era! Să mi-o aduci.

– Da, da. Care ți-a plăcut mai mult, Crimă și pedeapsă sau Idiotul?

Crimă și pedeapsă, tu Ioana…

– Pff. Mie Idiotul, cel mai mult și mai mult.

– Apăi pe Idiotul l-am citit mai demult, nici nu mai știu când. Că la câte cărți am citit eu… Am citit toate cărțile lu’ tanti asta care vine pe la mine. Le are pe toate cartonate așa, ca să arate bine. Le-am citit pe toate. Și-apăi când erau taică-tu și cu Dana mici, i-am citit toată biblioteca lu’ nașu’ Scripcaru, tare-mi plăcea, că avea multe cărți din astea cu spionaj și-apăi alea tare mult îmi plac. Și la un moment a primit o diplomă că i-am citit toate cărțile.

– Cum adică? Ce diplomă?

– Nu știu.. era ceva de la ei din armată… A zis nașa că doamna Moașa, adică eu, trebuia să primească diploma, dar știu eu ce-o fi fost?

– Eh, bine că le-ai citit.

– Da, o să mai citesc și azi, că mi-am luat zi liberă. Am de spălat rufe dar le mai las, acum îmi pun o cafea.

Intră din nou bunicul în bucătărie:

– Măi, parcă aș bea un vin.

– No, pune-mi și mie, că mi-e sete, zice bunica de lângă mine.

– Apăi vin vreau și eu.

Ne toarnă bunicul vin și dau să mă așez din greșeală pe un alt scaun.

– Nu acolo! zice bunica repede. E scaunul pisicii. Stai aici lângă mine.

M-am conformat. Am băut câte un pahar cu vin, bunicul a terminat între timp de tocat merele și s-a apucat de curățat ceapa, ca s-o ducă în beci. Bunica a pornit televizorul și a început să scrie o listă de cumpărături fiindcă vrea să facă sâmbătă o prăjitură specială. Eu am venit să scriu rapid despre micul dejun și scaunul din bucătărie preferat al pisicii, până nu uit.

12039580_1003252413049143_8610345278688996267_n

24

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *