Niște cuvinte din filmele pe care le-am văzut în 2016

hail

N-am văzut multe filme anul ăsta, sincer zic. Ba chiar am văzut mult mai puține decât mi-aș fi dorit. Iar una dintre rezoluțiile pentru 2017 este să mă întorc puțin la vechiul obicei de a vedea cel puțin 9-10 filme pe lună. And mark my word, it’s gonna happen.

Am văzut, totuși, niște filme tare simpatice anul ăsta. Plus vreo două seriale care mi-au marcat nopțile. Plus încă o tură de Beverly Hills 90210 (ăla original, anii ’90, chestii…), serie ce rămâne în continuare un real guilty pleasure pentru mine.

Am văzut și niște filme dezamăgitoare (foooarte dezamăgitoare).  Așa că o să trec rapid prin ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut.

  1. Mi-au plăcut:

The Lobster – simpatic, foarte bun Colin Farrell. O poveste minunat de creativă, care, deși oleacă dubioasă și cu ridicări de sprâncene, amuză și transmite concluzii bune pentru fiecare dintre noi. Că na, at the end of the day, nevoia de apropiere și conexiune cu alte ființe umane ne e cunoscută tuturor.

  • „If you encounter any problems you cannot resolve yourselves, you will be assigned children, that usually helps.”
  • „We dance alone. That’s why we only play electronic music.”

My King (Mon roi) – Am dat de el datorită unei colege și tare bine am făcut. Ador filmele franțuzești, iar ăsta a picat excelent. Vincent Cassel e extraordinar, un cameleon, așa cum îl știm, iar Emmanuelle Bercot mi-a transmis o familiaritate pe care o simt mai rar de la un personaj. Este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut în ultima perioadă, o poveste actuală, reală și na, o lecție de film și de viață.

  • „You leave people for the same reason that attracted you in the first place.”
  • „Love is nothing when it’s new, clean and pure.”
  • „You came over to me precisely because I am what I am.” 

Fantastic Beasts and Where to Find Them – L-am văzut chiar de curând și mi-a super plăcut. Promite mult și cred că are mari șanse să devină seria-vedetă a următorilor câțiva ani. N-o să fiu niciodată suficient de adult cât să nu caut povești fantastice prin serviete vechi și pe străduțe New York-eze.

  • „My philosophy is if you worry, you suffer twice.”
  • „New York is considerably more interesting than I expected.”
  • „Aww, I wanna be a wizard.”

Hail, Caesar! – L-am lăsat la final, fiindcă e preferatul meu de anul ăsta. Din tot ce am văzut, Hail Caesar mi-a amintit clar de ce sunt în echipa filmelor americane. Filmul e o călătorie semi-reală în lumea Hollywood-ului din anii ’50 (adică anii ăia în care o să mă întorc eu dacă se va descoperi la un moment călătoria în timp), cu accentul pus pe activitatea unui producător de a menține pe linia de plutire starurile studioului în care lucrează și filmele care depind de implicarea acestor staruri. Comedie, muzical, replici bune tare, costume perfecte, duse poate un pic până la extrem și un set-up atât de simplu, dar care îți amintește că Hollywood-ul a pornit, totuși, de la o scenă într-un depozit. Ah, și mai e și Ralph Fiennes acolo.

  • „It’s all in the hips, the lips, and the eyes and the thighs.”
  • „Here at Capitol Pictures, as you know, an army of technicians, actors, and top notch artistic people are working hard to bring to the screen the story of the Christ. It’s a swell story.”
  • „We have your movie star. Gather one hundred thousand dollars and await instructions. Who are we? The Future.”

2. Nu mi-au plăcut:

Mother’s Day – M-am uitat fiindcă îmi place să mă uit la filme cu Kate Hudson când nu prea am ce face. Iar atunci nu aveam ce face.

Neighbours 2: Sorority Rising – Era duminică seara și trebuia un film lejer. Și atât.

Alice Through the Looking Glass – Încep să nu mai pot cu Johnny Depp. Unde-i Cry-Baby? Unde-i Ed Wood? Unde-i până și Jack Sparrow în zilele lui bune? S-au dus. A rămas ceva din Johnny Depp și încerc de niște ani să-mi dau seama ce.

Suicide Squad – Pff. Rău de tot :-) Cea mai rea vizită la cinema de anul ăsta. Nu pot să trec peste The Joker (deși îl iubesc pe Jared Leto, e un minunat și talentat și super om). Dar ce-a făcut din personajul ăsta mi-a stricat toate filmele. Margot Robbie și Will Smith au salvat un pic situația dar tot nu reușesc să repare un eșec ce a cam spulberat lumea benzilor desenate. Păcat, putea să fie cel mult ok.

Și am mai văzut ceva filme mai vechi, printre care Citizen Kane, pe care mi-e rușine rău că nu l-am văzut până anul ăsta și care a intrat direct în topul celor mai bune filme pe care le-am văzut la viața mea. Am mai văzut Only Lovers Left Alive (minunat), Love the Coopers (de Crăciun, lejer, simpatic), The Revenant (văzut la începutul anului, l-am adorat pe DiCaprio ca-n prima zi), Deadpool (am râs și mi-a plăcut și am mai vrut să-l văd), The Accountant (nu-mi place deloc Ben Affleck, dar m-am atașat un pic de el), Hell or High Water (sometimes we need some western stories in our lives) și Bridget Jones’s Baby (am văzut toată seria, trebuia să rezolv și cu ultima parte). Și au mai fost câteva care mi-au plăcut mai mult sau mai puțin dar nu simt neapărat nevoia să le menționez.

Cum ziceam, n-a fost un an plin de filme noi pentru mine. Am revăzut câteva vechi, care-mi sunt foarte dragi, dar am văzut și unele noi, ca să fiu în rând cu industria. Oricum, recuperez în 2017, mi-am notat deja obiectivul.

Până atunci, mai avem puțin timp pentru cel puțin încă un film. 2017 e abia mâine :-)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *