Azi

Eu, care nu aveam stare să stau închisă în casă mai mult de două zile, acum stau acasă de o săptămână deja și nu e așa de rău.

Eu, care în general mă panichez și mă sperii în situațiile în care nu sunt sigură de ce urmează, m-am autoeducat acum să-mi păstrez calmul și să iau fiecare zi așa cum vine, cu vești bune sau mai puțin bune.

Eu, care îmi făceam zeci, sute de scenarii în legătură cu tot ce se întâmplă în jur, continui și azi să-mi scriu scenarii în minte, dar sunt mai realiste ca niciodată. Chiar nu e așa rău.

Eu, care nu aveam “niciodată timp să gătesc și nici nu-mi plăcea să gătesc”, acum gătesc câte ceva zilnic, pentru că în momentele alea nu mă gândesc decât dacă am pus suficientă sare sau dacă să mai adaug totuși 2-3 ciupercuțe în sosul ăla.

Eu, care mi-am luat vreo 5-6 colanți în ultimul an ca să merg la sală, doar că nu prea am ajuns, acum îi port zilnic când transpir făcând câte 10-20 de minute de workout pentru abs, fund și mâini. Nu e deloc rău.

Eu, care mă plângeam că nu am citit suficient de mult anul trecut, acum citesc zilnic măcar câteva pagini, pentru că așa intru în povești care nu au deloc legătură cu viața reală și asta e foarte bine.

Eu, care amânam mereu să-mi fac câte un ceai în timpul zilei, că mă luam cu altele, acum beau 3-4 ceaiuri pe zi. Cu miere și lămâie.

Eu, care de cele mai multe ori mă trezeam cam greu la 7 dimineața, de vreo 5 zile mă trezesc la 6:30. Și nu e așa de rău.

Eu, care nu prea am mai văzut filme și seriale în ultimul an, am văzut două seriale și trei filme în ultimele 6 zile.

Și nu e așa de rău.

cover photo: din Milano, acum vreo trei ani, în fața Domului. poză de turist, așa cum îmi doresc să mai fiu cât de curând. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.