O dramă de trei ore

1aaac70937a9d0b794092778ca6c197f

Acum două nopți am dormit tare prost. Și puțin. Motivul: pisoiul nostru de la Brașov a dispărut pentru câteva ore.

Când am ajuns acasă joi seară, aveam nu știu câte griji și gânduri legate de ce am de făcut, cu ce am întârziat și cu ce nu, cui trebuie să-i trimit nu știu ce și cum fac să termin tot ce-i urgent până la final de săptămână.

Apoi am vorbit cu mama și mi-a zis că pisoiul nostru (de la Brașov) nu a venit în casă. Era 9 seara, dar zicea că s-a mai întâmplat să apară un pic după 10. Cum noi stăm la curte în Brașov, ai mei îl mai lasă pe afară, dar el mereu vine să doarmă în casă și, oricum, în general stă pe lângă casă și în locuri în care îl găsești ușor, iar când mai pleacă prin diverse părți apare mereu înapoi dacă-l strigi de câteva ori. Dar aseară nu era de găsit.

Deci, dă-i cu îngrijorări și plânsete (din partea mea), că unde-i pisoiul, dacă a pățit ceva, dacă s-a prins în vreun pom sau în vreun spațiu strâmt și nu mai poate să coboare? Nu de alta, dar e fraier și îi e frică de înălțime, dacă se urcă în pomi sau pe acoperiș sau în locuri mai înalte, trebuie să-l dea cineva jos.

Era aproape 12 și eu le tot scriam lui mama și lui frate-miu să văd dacă a apărut pisoiul. Nimic. Până când, în final, și-a amintit frate-miu că noi avem și-un beci și s-a dus să-l caute și acolo. Cineva închisese ușa de la beci și pisoiul stătea acolo de ceva timp. Trei ore mai târziu, l-au luat pe blănos și l-au dus în casă.

În astea trei ore nu am văzut decât pisoiul ăsta în fața ochilor și nici măcar nu eram acolo ca să-l caut și eu. Ce urgențe sau griji sau lucruri de făcut să mai existe?

Am trecut prin drama asta de trei ore, la finalul căreia mi-am dat seama, încă o dată, care-s grijile care contează cu adevărat. Cele care chiar au legătură cu lucruri și ființe la care ții mult. Restul, oricare ar fi ele, trec. Astea rămân și dor cam tare.

Dacă aveți pisici, căței, papagali, orice alte animale, sigur că vă faceți griji pentru ele și vreți să le fie bine. La fel ca și cu părinții, bunicii, frații și surorile, iubiții și iubitele, prietenii și prietenele, colegii și colegele. Ne facem griji și ținem la oamenii de lângă noi. Iar la finalul zilei, când e întuneric și cam frig, doar ființele astea la care ținem trebuie să mai conteze. Atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *