Here we go again. De mâine.

img_4476

Am încheiat cum se cade vacanța. Am stat două ore blocați în gara din Predeal, pentru că una dintre locomotivele Regiotrans se stricase. Am vrut să schimbăm trenul, să îl luăm de braț pe good old CFR, ca să aflăm că după ora 16:00 nu mai pleca nici un tren CFR din gara Brașov.

După vreo două ore de analizat și făcut planuri, am fost trimiși către ultimul tren Regiotrans de pe ziua de azi, în care am murit de frig. Dar a fost ok. no worries, o luam razna dacă mai stăteam numai 10 minute în gara din Predeal. Frumos oraș, faină pârtie, oameni simpatici, dar nu azi.

În final am ajuns în București, unde am stat din nou aproximativ 40 de minute ca să găsim o mașină care să ne ducă și pe noi acasă. Noroc cu Daniel, care are noroc la mașini în situații de criză.

Iar acum, că tot am ajuns, m-am uitat înapoi la vacanță, una dintre cele mai faine din ultimii ani. Cu o mulțime de lucruri și experiențe noi, cu vin și țuică fiartă cât pentru fiecare turist care-a venit Crăciunul ăsta în Poiană, cu prieteni vechi și noi de care mă minunez și bucur în fiecare zi și cu experiențe și oameni oleacă neașteptați, dar care au nimerit tare bine în viața mea zilele astea :-)

Și, până la următoarele povești, sunt de părere că e cazul să mă gândesc serios să merg iar la școală. La școala de șoferi. Și mai sunt de părere că nici în zilele în care intră frigu-n tine până-n suflet, nu e nimic ce un duș fierbinte și niște gel de duș cu sclipici nu pot rezolva.

De mâine suntem din nou pe val. Și ce mai val o să fie :-)

 

Continue Reading

Culori de Brașov, din ianuarie pentru tot anul

15902807_1377913738907159_551317082_o

„Avem marfă.”

Când Alexandra folosește această expresie înseamnă că a ajuns acasă, a descărcat pozele din aparat, le-a editat și urmează să-mi bâzâie fereastra de la mess cu poze după poze. Unul dintre cele mai mișto feeling-uri.

Ieri a venit my friend & colleague & most patient human Alexandra la Brașov, să facem poze și să ne mai bucurăm oleacă de ultimele zile de vacanță. Am vrut să mergem prin multe locuri, dar nu prea ne-a ieșit, ne-am lăsat ademenite de gogoși și-am ajuns să ne lăfăim un pic prea mult prin centru.

Dar a fost tare fain și rezultatul sunt niște poze simpatice în care se vede clar că am avut zăpadă și frig iarna asta. Și a fost frumos tare :-) 

Continue Reading

2016

img_4621

Începând cu 2012, în fiecare an pe 30 decembrie am scris câteva rânduri despre cum a trecut anul respectiv prin viața mea. Fiecare text e pe Facebook, la Notes. O să rămână acolo până va vrea Facebook să le facă să dispară.

Anul ăsta m-am mutat pe blog. Și mai jos e despre 2016:

Continue Reading

Niște cuvinte din filmele pe care le-am văzut în 2016

hail

N-am văzut multe filme anul ăsta, sincer zic. Ba chiar am văzut mult mai puține decât mi-aș fi dorit. Iar una dintre rezoluțiile pentru 2017 este să mă întorc puțin la vechiul obicei de a vedea cel puțin 9-10 filme pe lună. And mark my word, it’s gonna happen.

Am văzut, totuși, niște filme tare simpatice anul ăsta. Plus vreo două seriale care mi-au marcat nopțile. Plus încă o tură de Beverly Hills 90210 (ăla original, anii ’90, chestii…), serie ce rămâne în continuare un real guilty pleasure pentru mine.

Am văzut și niște filme dezamăgitoare (foooarte dezamăgitoare).  Așa că o să trec rapid prin ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut.

Continue Reading

Omul oamenilor și omul prietenilor

7560bebf495e17fbdcf2cadb447d65f1

„- Ce faci, Ioana?

– Bine, merg la o plimbare, mă întâlnesc cu X să stăm de vorbă un pic.

– Ah, deci ești de serviciu azi.”

„Omul prietenilor”, așa-mi zice Alexandra.

Fiindcă îmi amintesc mereu povești despre toți oamenii din viața mea și le zic la diverse ocazii pentru a destinde atmosfera. Fiindcă prietenii mei-s faini. Sunt oameni din ăia care vorbesc mult și repede, sunt sfătoși și au mereu idei de chestiuni care să nu plictisească pe nimeni. Sau mă rog, care să nu plictisească pe majoritatea.

Îmi place cum sună „omul prietenilor”. Dar aș merge mai degrabă pe „omul oamenilor”. Cred că sunt un om al oamenilor, nu exist fără oameni. 

Continue Reading

A thought and a movie for Christmas Day – It’s a Wonderful Life (1946)

tumblr_inline_nmgy9ufwu81r4j8j1_500

I think I already said this in an older post: every year, on Christmas Eve, I read ‘A Christmas Carol’. It’s kind of a personal tradition, I guess.

Lst year on Christmas I started a new tradition: watching “It’s a Wonderful Life (1946)” on Cristmas Eve or Christmas Day.  No other better time to watch this bautiful masterpiece.

James Stewart and Donna Reed are incredibly beautiful in this immortal Frank Capra classic about family and friendship.

Continue Reading