Expresii despre timp pe care le-am tot auzit în perioada asta

Adică azi avem o lecție de vocabular de sezon. Lista e deschisă.

“Pierd timpul”

“Să treacă mai repede timpul”

“E timpul să fim oameni”

“Trece timpul pe lângă noi”

“E momentul să ne acordăm niște timp nouă”

“Zilele astea hai să nu mai zicem că n-avem timp”

“Ce timpuri/vremuri de rahat”

“Dă-ți timp”

“Am primit timp”

“Eu nu mai am zi și noapte, am pur și simplu timp”

“Fă-ți timp. Ah, stai.”

“Ce faci cu timpul tău?”

“Am câștigat puțin timp”

“Trebuie să profiți de timpul ăsta”

Cover photo: pexels

Continue Reading

Jurnal de dimineață de stat în casă de o lună încoace

Dragă jurnal,

Astăzi m-am trezit la 7:20, am făcut un workout fain de 25 de minute, mi-am făcut o cafea și am mâncat fulgi de ovăz cu o banană. Am început bine, nu? Așa zic și eu.

Am mâncat, a fost bun, am băut cafeaua, m-am uitat la un vlog scurt, le-am scris alor mei, le-am trimis fetelor poza cu Leoncin a zilei, m-am dat cu cremă și cu serul ăla fain fără de care chiar nu mai pot să trăiesc și m-am uitat pe Fb și Insta la memories, că-s pline de surprize astea două. Dar se pare că nu s-a întâmplat nimic deosebit azi în trecutul meu, asta e. Am mai stat un pic și mi-am pregătit playlistul de ascultat azi în orele de lucru. M-am hotărât că azi îmi fac paste cu ton, că n-am mâncat ton de vreo două săptămâni.

Ah, cum era să uit, îți dai seama?? Am făcut și câteva lecții de turcă pe Duolingo, am terminat nivelul basic, merit felicitări.

În fine, hai că te las, încep treaba, că dimineața am avut mereu cel mai mare spor. Cred că-s ca melcii ăia care apar după ploaie și când ieși dimineața din casă nu mai vezi pe nimeni pe trotuar în afară de ei, care deja își văd liniștiți și cu spor de treaba lor. Adică încearcă să meargă înainte. Și de multe ori reușesc. Dacă nu sunt striviți. Eu sper, totuși, că n-o să fiu strivită. Nici măcar din greșeală. Aș fi tristă după aia.

Hai, pa, ne auzim!

cover photo: eu, în 2015, pe aleile Muzeului Astra din Sibiu. 

Continue Reading

Clothes on film: Gilda

De când n-am mai scris în rubrica asta! Mult timp o trecut 🙂

Dar, cum mă aflu într-o perioadă în care tot văd și revăd filme, m-am întors cumva în anii ’40 la Gilda, cu Rita Hayworth. Și nu știu cum de nu am scris încă aici despre rochiile purtate de ea în acest film despre viața unei femei căsătorite cu directorul unui cazino.

Fiecare scenă aduce câte o nouă ținută absolut superbă. Și, deși filmul e alb-negru și nu vedem creațiile în adevărata lor splendoare, nu ai cum să nu te lași impresionat(ă) de ele și de cât de frumos arată pe Rita Hayworth, care oricum era o superbă și o perfectă.

Costumele din Gilda (1946) au fost create de Jean Louis, care la vremea aceea era Head Designer al casei de producție Columbia Pictures. Cu fiecare ținută din film, a transformat-o pe Rita Hayworth într-un icon al modei acelei vremi și al Hollywood-ului, în general. Și mâinile lui n-au făcut frumos doar aici – Jean Louis a creat și rochia strâmtă, strălucitoare, perfectă, pe care a purtat-o Marilyn Monroe când i-a cântat Happy birthday, Mr. President lui John F. Kennedy. Și na, a îmbrăcat, de fapt, cam toate divele din Hollywood în perioada aia.

Dacă aveți chef de un film vechi și dacă vreți să faceți cunoștință cu Rita, unul dintre simbolurile epocii de aur a Hollywood-ului, chiar trebuie să vedeți Gilda. Și până atunci, las aici câteva ținute din film. Absolut su-per-be.

 

rita-hayworth-in-gilda-7-e1312987462543

rita-hayworth-in-gilda-11-e1312987757770

style-gilda-e1312984718630

rita-hayworth-in-gilda-3-e1312985544317

John_Kobal_Foundation-Rita-Hayworth-for-Gilda_grande

Și preferata mea:

e2a94bdf6eab03a0ff49285d2b3e032e

Mai multe detalii despre poveștile ținutelor din Gilda și sursele pozelor:

Style in film

Rita Hayworth on Pinterest

 

Continue Reading

De ascultat, citit și văzut în aceste zile

Am dat peste câteva lucruri simpatice în ultima săptămână (și nu numai), așa că le las aici, în caz că cineva nu mai știe la ce să dea play zilele astea. Știu că de multe ori ne e greu să mai alegem ce să vedem, când oricum vedem și citim lucruri cam toată ziua în perioada asta. Maybe this helps.

De ascultat

  • Acest episod simpatic din podcastul How to Fail (din care oricum recomand să ascultați toate episoadele, că-s tari). Ultimul invitat a fost Alain de Botton și a vorbit tare fain despre vulnerabilitate în vremea coronavirusului.
  • Încă un podcast care mi-a plăcut mult, acest episod din Unlocking Us al lui Brene Brown. Un episod despre durere și greutăți, tot în vremurile astea urâte.
  • Două playlisturi perfecte găsite pe Spotify săptămâna asta și ascultate practic non-stop de marți încoace. Surf Rock Sunshine și Morning Commute.
  • Și alte trei piese pe care le mai ascult din când în când, and they make feel ok sau un pic tristă, fiindcă sunt de părere că e bine să ne mai arătăm și fricile și vulnerabilitatea zilele astea. Piesa mea preferată în prezent, adică Boxer de la Simon & Garfunkel, o frumusețe turcească (putea să lipsească??) numai bună de bocit pe ea – Inci Tanem și, nu în ultimul rând, mai am în playlist în perioada asta uvertura din Bărbierul din Sevilla, la care mă tot întorc din când în când, pentru că e superbă.

De văzut

  • Încep cu acest live de la Elle România, în care Domnica și Maurice comentează ținutele purtate de diverse doamne și domnișoare în casă. I loved it, m-a super binedispus și îl las aici, să ajute și pe alții. Am înțeles că vor avea săptămânal live-uri, deci yey!
  • Apoi, am revăzut ad-ul ăsta de la Under Armour, trimis de prietena mea Diana zilele trecute. Super powerful și cu un mesaj de reținut și amintit fix acum, când avem nevoie de astfel de gânduri.
  • Las aici și două seriale și un documentar de văzut pe Netflix: La casa de papel (apare azi, în sfârșit!), The English Game, Miles Davis: Birth of the Cool

De citit

  • Eu îmi încep cam fiecare zi cu o vizită pe pagina de Insta @newyorkercartoons și apoi trec pe pagina @newyorkermag, unde sunt mereu articole interesante, actuale și utile. Ca ăsta, de exemplu.
  • Zilnic citesc și Jurnalul de pandemie de la DOR. E, probabil, singura sursă de știri pe care chiar o accesez în fiecare zi.
  • Am citit zilele astea și acest articol despre cum am putea scăpa, cât de cât măcar, de lipsa de motivație pe care o avem în perioada asta.

Spor! Să fie bine.

Notă: poza de cover e cu mine, în fața Universității din Bologna, într-o zi foarte faină, prin 2018, toamna. Abia aștept să mă întorc acolo cândva. 

Continue Reading

Niște lecții pe care trebuie musai să le iau când o să ieșim iar din casă

În primul rând, am tot zis că o să studiez cum reușeșc unii oameni să aibă răbdare în magazinele second hand și să găsească lucruri mișto printre umerașe.

În al doilea rând, o să mă autoeduc să fac mișcare zilnic, chiar dacă n-am chef uneori. I don’t care, io n-o mai iau iar razna cu dulciuri 24/7 sau 4 cafele pe zi.

În al treilea rând, o să urmez un curs super popular – “cum să-ți strecori în program lucruri care te fac să râzi și să fii ok după ce te-ai supărat/enervat un pic”.

În al patrulea rând, o să repet constant lecția “du-te la magazin și ia-ți doar strictul necesar, încearcă să nu exagerezi cu 7 plase de cumpărături, ia-ți o dată tot ce-ți trebuie și mai mergi când o fi cazul să mai cumperi necesarul.”

În al cincilea rând, voi continua orele de sport din casa scării. Adică urcatul și coborâtul celor nouă etaje de până la nouă ori. Mulțu, Diana, pentru idee <3

În al șaselea rând, lecția “e super ok să dansezi singur în casă” e ce trebuie în orice zi în care n-ai transpirat suficient de la abdomene și booty workout. De asta există reggaeton și de asta e plin Youtube-ul de piesele alea pe care “Doamne ferește să te vadă vreodată cineva dansând, că io n-ascult asta, nici măcar nush cine cântă wtf”.

În al șaptelea rând, checul se face ușor. Trebuie doar exersată treaba.

În al optulea rând, chiar și mămăliga se face ușor. Și dă bine-n poze. Asta-i lecție de urmat pe viață, de fapt.

În al nouălea rând, o să urmez mai des lecția “ai o zi proastă? E ok.” Pentru că da, chiar avem zile proaste și probabil le vom avea tot mai des pentru o perioadă nedeterminată și asta e foarte ok. Ne calmăm după.

În al zecelea rând, o să repet constant și lecțiile de empatie. Pentru că, mai ales în perioada asta, am văzut pe propria-mi piele cum empatia salvează nu doar relații, dar și vieți.

Continue Reading

Doua filme si un documentar pentru urmatoarele trei zile

Și, a mai trecut o săptămână de stat acasă.

O să mai stăm încă o perioadă prin case, iar unora dintre noi probabil ne e un pic greu să separăm zilele de weekend de cele din timpul săptămânii. Încă n-am trecut prin asta, încerc să-mi petrec zilele cât mai diferit posibil, astfel încât în weekend să simt că e weekend. În fine, asta-i altă discuție și n-are legătură cu textul de azi. Care-i despre două filme și un documentar despre pisici, care cred că ar fi simpatic de văzut în zilele următoare.

Filmele sunt oleacă mai vechi, unul american, unul european – italian, mai exact. Și sunt două dintre filmele mele preferate, pe care aș putea să le văd ori de câte ori aș avea ocazia, fără să mă plictisesc. Filme de văzut oricând. Că ne fac bine.

  1. La Vita e Bella (1997) – de Roberto Benigni, este o frumusețe de film pe care l-am văzut deja de vreo patru ori, cred. E mare lucru să povestești cu umor momente dramatice din istorie sau din viața unor oameni care au trecut prin multe. Dar La Vita e Bella face asta perfect, în aproape două ore de poveste care te scot complet din realitatea cotidiană și te aduc într-o lume în care poți să înveți încă o dată că, deși uneori e a naibii de grea, viața tot frumoasă e.
  2. Good Will Hunting (1997) – Rămân în 1997 și mă întorc la unul dintre regizorii care mi-au marcat cumva adolescența, Gus Van Sant. Pe scenariul scris de Matt Damon și Ben Affleck, acești prieteni celebri care au făcut frumos prin Hollywood, filmul e despre aceia dintre noi care ar putea să facă niște lucruri absolut minunate, dar ne ține o frică inexplicabilă din a le face. Are și un strop (semnificativ) de psihoterapie, așa că mi se pare numai bun de văzut sau revăzut zilele astea.
  3. Kedi (2016) – am ajuns și la documentarul despre pisici. Și pentru că-s obsedată, e despre pisicile din Istanbul, evident. Cum era să nu vorbească turcii și despre pisicile dintr-un oraș care-i plin de ele? Documentarul e simpatic, așa, de trecut timpul. Sunt niște blănoase foarte simpatice pe acolo, te mai binedispun oleacă.
Continue Reading

Ziua a 13-a

Aseară m-am îngrijorat pentru prima dată în legătură cu timpul petrecut în casă, fiindcă nu îmi aminteam dacă e marți sau miercuri.

Tot aseară am realizat, încă o dată, cât de serioasă e situația cu care ne confruntăm și cât de important e să nu ne mai dăm atâta cu părerea și să ne limităm orice deplasări. Și să ne spălăm pe mâini cum trebuie. Și cât mai des.

Tot aseară m-am și bucurat un pic, pentru că am găsit în biblioteca Ancuței, colega mea de apartament, “Lapte negru” a lui Elif Shafak. Abia aștept s-o citesc.

Tot aseară am învățat cum se spune “spor la treabă” în turcă. Kolay gelsin! Cam asta să avem și noi, în continuare, de luni până vineri sau oricând.

Aseară mi-am dat seama că ai mei sunt sănătoși, că e cel mai bine să fim încrezători în puterile noastre și că trebuie să fim recunoscători pentru munca și activitățile cu care ne putem ocupa mintea și timpul în perioada asta.

Nu în ultimul rând, aseară abia am așteptat să vină ziua de azi, să o iau de la capăt și să zic “mulțumesc” că sunt ok și că am încă o zi la dispoziție să mă gândesc la mine și la ai mei în viitor.

Nu de alta, dar azi putea să nu mai vină. Și ce făceam atunci?

Continue Reading

Parcă nu pot să-mi petrec zilele astea fără un set de reguli

Adică, the effects of staying home for 11 days in a row & counting.

Este a 11-a zi în care stau acasă, iar în toate zilele astea am ieșit fix de 4 ori din casă. O dată când a fost ziua mea, pe 11 martie, de două ori weekendul trecut și o dată azi dimineață. Chiar iau în serios toată situația asta oribilă în care ne aflăm și încerc să-mi organizez zilele astfel încât să nu-mi fac prea multe drumuri pe afară, să nu pierd vremea și să rămân cu mintea limpede. Ăsta din urmă cred că-i cel mai important obiectiv.

De asta, mi-am făcut o listă de reguli pe care le respect cu strictețe de câteva zile încoace, fiindcă doar așa știu că o să-mi fie mai ușor să mă întorc la rutina din viața normală, atunci când în sfârșit vom reveni la ea. Și sper din tot sufletul să se întâmple în curând.

Continue Reading

Trei filme pentru urmatoarele trei seri

Ce să și faci în serile astea, huh? Mi se pare că e nevoie de cât mai multă diversitate în viețile noastre în perioada asta, totuși, pentru că altfel o luăm razna. De asta, am tot încercat să-mi organizez zilele și serile astfel încât să nu fac exact aceleași lucruri mereu, să nu stau în același loc, să am o rutină ok și de care să mă țin, dar să și diversific activitățile pe cât posibil.

Și, evident, una dintre activitățile recurente e uitatul la filme și seriale. Aici am și o regulă: în timpul săptămânii mă uit la maxim un episod/seară, sau un film pe seară. În weekend sunt ok și cu binging sau vreo 2-3 filme.

Că tot ziceam de diversitate, las aici o listă scurtă cu trei filme absolut minunate, unul americano-britanic, unul italian și unul turcesc (pasiunea mea persistă). Toate trei oleacă dramatice (și cu puțin bocit pe alocuri), dar sunt filme care cred că ar trebui văzute în viață, pentru că ne amintesc de lucrurile care contează. Și cam de asta trebuie să ne amintim în perioada asta. 

Continue Reading

Azi

Eu, care nu aveam stare să stau închisă în casă mai mult de două zile, acum stau acasă de o săptămână deja și nu e așa de rău.

Eu, care în general mă panichez și mă sperii în situațiile în care nu sunt sigură de ce urmează, m-am autoeducat acum să-mi păstrez calmul și să iau fiecare zi așa cum vine, cu vești bune sau mai puțin bune.

Eu, care îmi făceam zeci, sute de scenarii în legătură cu tot ce se întâmplă în jur, continui și azi să-mi scriu scenarii în minte, dar sunt mai realiste ca niciodată. Chiar nu e așa rău.

Eu, care nu aveam “niciodată timp să gătesc și nici nu-mi plăcea să gătesc”, acum gătesc câte ceva zilnic, pentru că în momentele alea nu mă gândesc decât dacă am pus suficientă sare sau dacă să mai adaug totuși 2-3 ciupercuțe în sosul ăla.

Eu, care mi-am luat vreo 5-6 colanți în ultimul an ca să merg la sală, doar că nu prea am ajuns, acum îi port zilnic când transpir făcând câte 10-20 de minute de workout pentru abs, fund și mâini. Nu e deloc rău.

Eu, care mă plângeam că nu am citit suficient de mult anul trecut, acum citesc zilnic măcar câteva pagini, pentru că așa intru în povești care nu au deloc legătură cu viața reală și asta e foarte bine.

Eu, care amânam mereu să-mi fac câte un ceai în timpul zilei, că mă luam cu altele, acum beau 3-4 ceaiuri pe zi. Cu miere și lămâie.

Eu, care de cele mai multe ori mă trezeam cam greu la 7 dimineața, de vreo 5 zile mă trezesc la 6:30. Și nu e așa de rău.

Eu, care nu prea am mai văzut filme și seriale în ultimul an, am văzut două seriale și trei filme în ultimele 6 zile.

Și nu e așa de rău.

cover photo: din Milano, acum vreo trei ani, în fața Domului. poză de turist, așa cum îmi doresc să mai fiu cât de curând. 

Continue Reading