Un gand din aceasta seara un pic rece, dar faina

33049617_2048794968494877_5408339212736921600_n

E super util să te sperii din când în când. Să ai emoții și frici care să-ți pună sângele în mișcare.

E super util să te observi în momentele astea de frică și să-ți vezi reacțiile. E super util pentru ziua de mâine și ziua de după ziua asta de mâine.

Fie-ți frică și observă-te. Ia ce e mai bun din frică, adică inevitabilul necunoscut și curajul de a-l primi lângă tine pentru un moment.

Continue Reading

Top 5 chestii enervante pe care le fac in fiecare zi

IMG_8220

E mai putin important daca sunt enervante pentru mine sau pentru altii, ideea e ca fac zilnic lucruri foarte enervante de care ar fi bine sa scap cumva. 

  1. Ma supar foarte repede. Iar asta ma supara si enerveaza foarte tare. Lucrez la defectul asta si as vrea sa mi se schimbe comportamentul cat mai repede, dar stiu ca e nevoie de timp. Nu e intotdeauna nevoie de timp?
  2. Am inceput sa vorbesc urat iar asta e descurajator pentru multi oameni care ma stiu. De la un timp, nu trece zi fara sa injur sau sa zic ceva urat, iar asta nu este deloc felul meu de a fi. De multe ori sunt si eu super surprinsa cand ma aud injurand, dar probabil ca vine o vreme cand chiar ai nevoie sa dai afara chestiile nasoale din tine. Iar nasoalele se manifesta prin cuvintele astea urate. Incerc sa ma temperez, totusi. 
  3. Lipsa unei motivari serioase. Zilele astea imi lipseste tare, nu ma pot incuraja nici sa pun mana sa citesc o carte seara, inainte de culcare. Pur si simplu ma bag sub patura, dau play la un serial si ori stau cu ochii in tavan doua ore, pana ma ia somnul, ori stau cu ochii in telefon pana incep sa ma usture foarte tare. Nu ma pot motiva sa fac nimic seara, iar asta este un mare regret pe care il am de ceva timp incoace.
  4. Mi-e foarte greu sa ma concentrez pe un anumit lucru pe care il am de facut. Si sunt foarte ingrijorata si dezamagita din cauza asta, pentru ca am impresia ca pierd timpul. Pentru mine, timpul e cel mai important lucru pe care l-am primit vreodata, astfel ca momentele in care simt ca nu fac nimic bine pentru ca nu sunt 100% concentrata pe lucrul ala, sunt cele mai descurajatoare si triste momente pe care le pot trai intr-o zi. De foarte multe ori imi dau lacrimile si abia in momentul ala realizez ca trebuie sa “pull my shit together” si sa fac ce-i de facut.
  5. Ultimul, dar cred ca cel mai important (pentru mine, cel putin), e hipersensibilitatea care m-a lovit de un an incoace si care se manifesta prin plans si luatul lucrurilor foarte personal (cum sunt supararile de care vorbeam la punctul 1, de exemplu). Incerc sa controlez hipersensibiltatea asta. In unele zile reusesc, in altele ma incurajez si imi spun in gand ca pot sa ma controlez si sa-mi tin lacrimile pentru mine. Totusi, de cele mai multe ori nu reusesc sa ma controlez si aici intervin frustrarile si dezamagirea fata de mine insami. Cele mai enervante momente sunt cele in care nu reusesc sa ma controlez in public (de la munca, la metrou, supermarket, tren etc.). Sa vezi cum se uita lumea la tine cu mila sau cu ochi mari (“uite-o si pe asta, wtf nu poate sa planga acasa?”) e cel mai descurajant lucru din lume. In momentele astea ma gandesc ca nu are nimeni nevoie de tristeti si suparari gratuite venite pe nepusa masa. Iar rusinea si dezamagirea pe care le simt in momentele in care nu reusesc sa ma controlez in public nu cred ca o sa le pot descrie vreodata. Dar, ca orice momente, trec si astea cu putin somn. 

Asta e topul. Ma intristeaza mult sa recitesc lucrurile de mai sus pentru ca stiu ca toate sunt inca valabile. Poate, in cateva luni, din toate astea o sa ramana doar un top 3.

 Si pana la topul asta 3, poate-mi intra in cap ce zice Mel Robbins: 

“You don’t have self doubt. You have a habit of doubting yourself.” 

Continue Reading

Tips ca sa nu mai intarzii (sau macar sa incerci sa nu mai intarzii)

CC2CB52D-8E63-4E41-ABA4-08043D2206DA

De cand ma stiu am avut de-a face cu problema intarziatului. De la parinti, la prieteni, multi oameni cu care interactionez intarzie un picut cam des. Uneori intarzii si eu, pentru ca, fie nu reusesc sa fiu gata la timp, fie imi fac de treaba cu tot felul de lucruri si nu ma organizez suficient de bine cat sa plec din casa in timp util.

Totusi, de cele mai multe ori sunt gata la timp si reusesc sa ma incadrez in orele sau minutele de care am nevoie. Iar asta, pentru ca am invatat de cat timp am nevoie ca sa fiu gata de iesit din casa si reusesc sa-mi gestionez cum trebuie timpul. Deci, las in continuare cateva tips care stiu sigur ca functioneaza: 

Continue Reading

Rutina diminetilor de toamna | Situatia iesitului din casa si oprire in Cismigiu

53E19C50-8AF3-48EE-9BB7-DD96053D84EC

Am scris textul asta azi dimineata, in drum spre munca. Era soare, racoare dar se anuntau totusi vreo 22 de grade, parca. Am avut o zi destul de lunga in fata, dar am inceput-o bine, deci sper sa o si inchei in aceeasi atmosfera (acum merg spre casa, ziua a fost buna, deci obiectivul a fost indeplinit).

Am inceput ziua bine pentru ca am reusit sa fac toate lucrurile pe care imi place sa le fac dimineata, inainte sa incep orice am de facut in ziua respectiva. Pe scurt (sau nu chiar), ce am facut azi dimineata:

Continue Reading

De ce toamna e anotimpul meu preferat | To do list pentru Octombrie

6D8CF12E-F2D8-49CD-916B-BEB1B281F92C

Cand eram mica, toamna era anotimpul in care trebuia sa ma obisnuiesc cu ideea ca zilele mele insemnau 70% scoala, 10% teme si 20% timp petrecut acasa. 

In fiecare zi, dupa scoala, fie mergeam la bunici, fie mergeam acasa, imi faceam temele si asteptam sa vina ai mei de la munca. Dupa ce am intrat la liceu, momentele mele preferate erau ultimele ore de scoala din fiecare zi, pentru ca erau la 6-7 seara, exact atunci cand incepea sa se intunece afara. Iar seara e momentul meu preferat al zilei. Nu dau nimic pe linistea de seara, cand stiu ca a mai trecut o zi si pot sa ma gandesc un pic si la mine. 

Continue Reading

Douã zile în Ruse – weekend la 75 km de Bucuresti

525EF74A-594C-4934-869F-8EAAD149A360

Am tot zis cã vreau sã vin în Ruse încã de când m-am mutat în Bucuresti, pentru cã e foarte aproape. Trei ani mai târziu, am ajuns si eu acolo. 

Am plãnuit o scurtã plimbare pânã în Ruse si înapoi, ca sã vedem cum e si sã mai schimbãm un pic peisajul. A fost si prima experientã în Bulgaria, nu am mai fost pânã acum. 

Continue Reading

O pisica si un tip descult cu o chitara in spate in gara din Ploiesti

31658000_2023725534335154_6758041022036443136_n

Era duminică și o pisică stătea pe o pajiște lângă o căpiță cu fân. Nu era nimeni în jur, doar iarbă și trei căpițe cu fân. Și pisica stătea în fața căpiței și se uita. La ce, nu știu exact, dar cred că în momentul ăla se uita la trenul care trecea prin fața ei, în timp ce ea stătea lângă căpița cu fân. 

“Trage de amândouă ușile, șefu’, dacă vreți să intrați.”

Trenul mergea foarte încet, ba prin soare, ba prin nori. Și oprea în toate stațiile de pe lista afișată pe internet. Un controlor se plimba dintr-o parte în alta a vagonului și, din când în când, mai ajuta câte un pasager să urce sau să coboare din tren. Un băiat se uita la niște clipuri pe YouTube, o tipă stătea încruntată cu fața în laptop încă de când a urcat din Sinaia, și o doamnă părea foarte concentrată la ce se întâmpla în telefonul ei. Restul pasagerilor nu păreau interesanți sau interesați să facă ceva. 

“Da, șefu, stai jos, că-s locuri destule de stat jos.”

În gara din Ploiești trenul stă de obicei vreo 15 minute. Un alt tren trece pe lângă noi. Pe un peron, doi domni mai în vârstă stau pe o bancă și, lângă ei, un el și o ea vorbesc cu un băiat. Un băiat desculț, cu o chitară în spate. El și ea vorbesc și râd, băiatul sare desculț în jurul unui coș de gunoi. Se oprește și se uită la picioare și după aia sare iar, în jurul lui și al ei. 

“Unde mergeți? Unde ați urcat?”

Acum vreo 9 ani stăteam în gara din Brașov cu un suc, niște chipsuri și prietenele mele din liceu. Ne uitam la trenuri. În curând trebuia să ne alegem facultatea. Toate voiam să plecăm din Brașov, să vedem cum e viața în alt oraș. Toate am fi vrut să ne plimbăm mai mult, să luam un tren și să vedem unde ne duce. Am stat câteva ore și ne-am uitat la trenuri și ne gândeam cum ar fi fost să fim și noi într-unul din ele. 

“La și 23 ajunge, șefu’, la și 23.”

Duminica era pe ducă, pisica a rămas pe pajiște, băiatul desculț pe peron și trenurile de acum 9 ani au ajuns demult la destinație fără noi. 

Continue Reading