3 lucruri din ultima săptămână

 

1. Am făcut o faptă bună:

A: Ioana, să știi că azi nu am râs deloc. Mulțumesc că m-ai făcut să râd!

 

2. Mi-am construit o reputație interesantă în rândul prietenilor:

A: Haideți să mergem și noi la un film!

I: Da, să mergem! Ioana, te rog, fără decedați, fără sânge și violență! :-(

 

3. M-am hotărât să merg la alergat, așa că mi-am luat pantofi sport pentru prima dată, după aproape 5 ani.

Eu: Mi-am luat pantofi sport, vă rog să observați!

A: Și, faci antrenament?

Eu: Încă nu, dar merg pe jos.

A: Începe prin a urca scările pe vârfurile picioarelor. Exercițiu pentru fese.

 

Acestea fiind zise, ridic standardele. O să fac cel puțin 3 oameni să râdă în fiecare săptămână, o să evit scările rulante (uneori e greu, simt că mă cheamă ca să stau degeaba pentru câteva secunde) și, foarte important, o să aleg filmele la care mă uit (și) în funcție de oamenii din jurul meu.

Word.

 

Continue Reading

„Ioana, ce vrei să te faci când o să fii mare?”

prime and prime

Sunt o persoană nehotărâtă. Așa că pe lista răspunsurilor la întrebarea de mai sus au fost, de-a lungul timpului, multe variante.

Când aveam vreo 8-9 ani, mă îmbrăcam în rochiile mamei, îi furam perechea de pantofi negri și deodorantul și țineam concerte. Mă visam cântăreață, mă vedeam pe stadioane de prin diverse țări, încântând publicul cu vocea mea desăvârșită. Aveam un carnet pe care îmi programam melodiile din repertoriu pentru fiecare seară de repetiții. Eram o artistă completă.

Continue Reading

23 de ani de Vlad

12966106_1117455254962191_1456545159_n

– Ți-am luat o rochie cu cireșe.

– Vlad, ăia sunt trandafiri.

Azi e ziua lui frate-miu. Am învățat care e diferența de vârstă dintre noi pe la grădiniță, când toată lumea mă întreba „câți ani ai?”, „ai frați?”, „cum îl cheamă pe fratele tău?”, „câți ani are?”, „ești mai mare decât el?” etc.

Continue Reading

Yellowstone, saltele și povestea unui mango

cascada

Uneori mai suntem și dezamăgiți. De cei din jur, de noi înșine, de ceea ce zicem, de ceea ce facem sau poate doar de ceea ce gândim. Așa și eu, mai am câte o zi în care pic în nostalgie. Și atunci îmi amintesc de povestea unui mango.

În 2012 am plecat cu Work and Travel în America. Am stat 3 luni în Yellowstone și în perioada aia m-am numit Room Attendant. Adică, fără rușine sau așa ceva, am făcut curat prin camerele din căbănuțele și hotelurile din Canyon Village, YNP. 

Continue Reading