“Be part of the team”. Asta vă doresc și vouă.

68F0666B-6411-48CC-8B04-4D8C4F77A3C1

Azi o să fie despre programul de voluntariat în care-mi petrec timpul liber, anume programul de voluntari pentru organizarea evenimentelor EURO 2020 la București.

Și, pentru că a fost un weekend plin și foarte fain (primul weekend cu interviuri de recrutare) las aici câteva dovezi:

960C8A7D-9835-45C3-A706-CF065CCBE5A0

935D18C0-994C-43F0-B557-0A82F738AFB4

6E3A7BD0-4BAD-4A93-AB1A-05C40599ECB1

4624814F-ECD0-40C4-8743-467AB8657089

Detalii despre program și formularul pe care-l puteți completa dacă vreți să vă înscrieți, aici: http://volunteer.frf.ro

***poze făcute de voluntarii UEFA EURO 2020

Continue Reading

Lucruri de care avem nevoie în fiecare zi

blog 10

Am ajuns acasă de curând, mă pregătesc să fac o baie și să-mi fac niște paste, apoi să beau o bere și să dorm mult și bine, mulțumesc.

De aceea, dat fiind faptul că mor de somn și de foame, mă voi concentra în seara asta pe o listă simplă și scurtă cu lucruri de care simt că am (sau poate chiar avem) nevoie în fiecare zi.

  1. Încredere – că putem face lucrurile bine, chiar și atunci când avem emoții că nu suntem nu știu cât de pregătiți pentru ceva.
  2. Să ne dăm șanse la șanse – îmi zicea o prietenă mai devreme că uneori „șansele ni le dăm cu mâna noastră”. Și poate că ar trebui să ni le dăm mai des, nu știu.
  3. Să profităm de orice vorbă bună care ni se spune – și ni se zic destule, în fiecare zi. Numai că uneori suntem prea obosiți, concentrați pe alte treburi sau plictisiți ca să le auzim.
  4. Să luăm lucrurile pe rând – e bine, liniștitor, util.
  5. Soare – măcar puțină lumină, măcar o plimbare pe afară, măcar un aer proaspăt pe care să-l respirăm într-un parc.
  6. Zâmbete și râs nebun – măcar o dată pe zi, vă rog tare.
  7. Curaj – ca să lucrăm, să facem lucruri, să ne scriem povești de zis mai departe când o să fim mai bătrânei și cu mult timp de povestit.
  8. Iubire – să o primim sau să dăm. Oricum ar fi, hai să ne oferim zile cu iubire.
  9. Depășiri de limite – sigur că putem să ne depășim limitele, suntem super tari și super în stare să facem asta.
  10. Răbdare – pentru orice, răbdarea e cel mai bun cadou pe care ni-l dăm singuri.
Continue Reading

Muzica din ultima perioadă și cum mi s-a îmbogățit playlistul de niște luni încoace

488338BF-F4AD-4961-A534-EE14963A9948

Am ascultat destul de multe piese noi în ultima perioadă, iar azi m-am gândit să le las și aici. Le ascult aproape zilnic, mă ajută să mă deconectez de tot sau, din contră, să mă concentrez la birou sau atunci când mai scriu seara, acasă.

Primul de pe listă e Charlie Cunningham, un super băiat pe care l-am descoperit la Rox, colega mea cu super gusturi în muzică. Am ascultat cred că de zeci de ori Permanent Way, albumul lui pe care am găsit niște piese pe care pur și simplu le iubesc.

După Charlie, am ascultat super mult și Dry de la Brothers of Santa Claus.

Tot obsesiv îl ascult de câteva luni încoace pe Faces on TV, un tip pe care l-am descoperit când a cântat în deschiderea concertului Balthazar din februarie. Dintre piesele lui, sunt obsedată mai ales de Looking Glass, dar și restul sunt tari.

La fel de încântată sunt și de Holiday Romance de la Detachments, care nu cred că mai dispare vreodată din capul meu.

Și, fiindcă abia am văzut Dark, evident că și piesa perfectă din intro a devenit parte din serile mele.

Și cam atât de data asta. Piesele de mai sus sunt cele mai noi intrări în playlisturile mele, dar desigur că mai există și alte plăceri mai mult sau mai puțin vinovate, pe care le ascult aproape zi de zi.

Am fugit la DOR Live.

Pup.

Continue Reading

Miercuri, din oră-n oră

img_4621

Azi m-am gândit să scriu unreal-time article. Adică, în fiecare oră scriu ce fac, ce gândesc, ce idei am. Și la final văd ce iese.

7:00 – ora de trezire zilnică, azi am întârziat-o cu un snooze de 10 minute

8:00 – sunt în metrou, ascult Revisionist History (un podcast foarte mișto, pe care îl super recomand), merg spre birou și mă gândesc să-mi iau o cafea de la Ted’s

Continue Reading

De ce m-am înscris în programul de voluntari pentru UEFA EURO 2020

B7E30E9C-7C72-4C4B-BC18-2F7AF595F0D1

În primul rând, ăsta este un subiect despre care am vorbit cu mai toată lumea care mă cunoaște.

În al doilea rând, relația mea cu voluntariatul a început acum vreo 7 ani și țin foarte mult la ea. Aș fi putut începe să fac voluntariat mult mai devreme, dar așa s-au aliniat planetele când eram în anul 1 de facultate și am nimerit la un eveniment organizat de PRIME Brașov (asociația studenților de la Comunicare și Relații Publice). Și se făcea că la acest eveniment oamenii se aflau și în plină recrutare. Drept pentru care, împreună cu alte trei prietene ne-am înscris în PRIME. Am fost recrutate în departamentele în care ne doream și așa a început relația noastră cu voluntariatul.

Faptul că m-am înscris în ziua aia în asociație e una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum.

La câteva luni de la înscriere, am candidat pentru postul de Coordonator al Departamentului de PR, am luat acest post și, după încă un an, am candidat și pentru postul de președinte al asociației. L-am luat și pe ăsta.

Nopți albe, zeci de voluntari pasionați de comunicare cărora ne doream să le menținem vie pasiunea asta, o mulțime de evenimente la care am cunoscut oameni incredibil (cu o parte dintre ei am ajuns să lucrez astăzi în București), câteva luni de “work remote” și de coordonat voluntarii care aveau activități și în timpul verii (4 luni făceam planuri și articole din America și 4 luni verificam texte și postări pentru Facebook din Polonia). Nici nu știu câte amintiri am câștigat în PRIME, amintiri pe care le păstrez cu super drag azi și pe care mă bucur când am ocazia să le povestesc și altora.

Toate amintirile astea m-au convins să o iau de la capăt anul ăsta și să mai fac voluntariat o perioadă. Iar când prietena mea Diana mi-a scris prin ianuarie că se ocupă de coordonarea voluntarilor pentru organizarea meciurilor de la EURO 2020 în București și m-a întrebat dacă nu vreau să fiu și eu voluntar, m-am gândit că e fix ocazia de care aveam nevoie.

Astfel că, de prin februarie încoace lucrez voluntar cu niște oameni foarte foarte tari – cu unii mai des, cu alții mă văd doar pe la anumite evenimente, dar fiecare dintre cei pe care i-am cunoscut în programul de voluntari pentru EURO sunt niște oameni extrem de muncitori, pasionați de voluntariat și super dornici să facă lucruri faine.

Deși mă știu drept un om responsabil și tocilar de felul meu, cu voluntarii de la EURO am învățat și câteva chestiuni noi, pe care încerc să le folosesc și în timpul pe care nu-l petrec cu ei:

  • Doar dacă ești cu adevărat pasionat de un lucru îl poți face cum trebuie și fără să simți că e o povară sau “doar un task în plus”. Iar dacă simți totuși lucrurile astea, poate că voluntariatul nu e pentru tine, iar asta e foarte ok, important e să nu faci lucrurile doar ca să fie făcute. Ca-n viață.
  • Nu vorbim doar de pasiune, ci și de curiozitate, deschidere și chef de muncă. Pentru că da, voluntariatul înseamnă muncă și e nevoie să-ți dedici timp și răbdare ca să faci asta fără să primești bani, dar pentru niște beneficii pe care de obicei e cam greu să le obții din altă parte. Iar mare parte din beneficiile astea sunt sutele de amintiri și momente petrecute cu colegii.
  • Echipa e definită de oamenii care fac parte din ea. Oameni diferiți, dar cu un scop comun. Cred că prin voluntariat se formează unele dintre cele mai puternice echipe pe care le cunoaște societatea umană.
  • E super important să fii mulțumit(ă) de tine la finalul zilei. Indiferent ce faci în timpul zilei, să fii seara happy pentru cum a decurs ziua e un sentiment super liniștitor.

Și astea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care mă bucur că le experimentez datorită implicării în programul de voluntari pentru EURO 2020.

Și, dacă vreți să faceți lucruri tare faine, m-aș bucura să ne întâlnim în program și să fim voluntari împreună. Formularul de înscriere în program și toate informațiile despre activitatea voluntarilor sunt aici.

Mă bucur că am scris despre experiența asta. De mult timp mă gândeam s-o povestesc, deși, de data asta, am făcut-o pe scurt. Mai povestim și-n perioada următoare cu siguranță. Mai în detaliu, mai cu povești ale voluntarilor din echipă, mai cu experiențe faine pe care le trăim ca voluntari.

Până atunci, să ne odihnim și să ne bucurăm de tot ce facem. Că așa-i bine și frumos.

Continue Reading

Lucrurile care contează noaptea, când e furtună

14741705_1295944923779889_1756914311_n

M-am trezit azi noapte cu un tunet urât și un fulger serios în fața geamului. Apoi, pentru că marele copac de lângă bloc se mișca mult prea tare și nu prea elegant, n-am mai putut să adorm în următoarea jumătate de oră, cam așa.

În acele minute de trezire bruscă, începusem  să mă gândesc la prea multe lucruri. Cum fac să adorm la loc? Oare o să cadă copacul? Plouă sau doar tună și fulgeră? Oare mâine o să fie frig? Oare ce mai am de făcut mâine? Sper să nu-mi uit laptopul acasă. Oare mi-a expirat abonamentul la metrou? Sper să mă trezesc la timp. Ce să mănânc mâine? Oare se sperie pisoiul care e acasă de furtuna asta? Oare acasă e furtună? Sau poate doar plouă normal. Cred că frate-miu acum a terminat munca. Ce repede trece timpul. Joi e DOR Live.

Continue Reading

Duminica se notează și se sărbătoresc bucuriile din ultimele zile

23E55B1E-D69F-4F84-9AE2-A086372C9AC6

Abia dacă am simțit ziua de azi. De obicei, weekendurile pe care le petrec acasă trec foarte repede și abia dacă le simt, mai ales pentru că fug dintr-o parte în alta și nu apuc să stau o clipă.

Așa că, deși iar m-a prins noaptea cu textul de azi, m-am gândit să mă uit în urmă la ultima săptămână și să fac o trecere prin lucrurile bune care s-au întâmplat. Iar asta pentru că în general nu-mi amintesc lucrurile bune, fiindcă mă concentrez pe cele mai puțin frumoase. Cum facem mulți dintre noi, de altfel. Dar poate e timpul să ne mai notăm și momentele faine, totuși. Ajută la minte.

Gata. Închei cu lista mea de 7 lucruri bune din ultima săptămână. O listă care se lungește pe zi ce trece.

Continue Reading

Fiecare trebuie să găsim lucruri care să ne ocupe orele alea în care nu avem chef să facem nimic

A2BDC6FF-61D1-43D8-8CE3-AF111C9A570F

Poftim titlu.

Ce vreau e să spun e că am câteva lucruri care mă ajută să mă deconectez după o zi de muncă (sau o săptămână de muncă) și pe care vreau să le scriu și aici, că poate mai sunt alții ca mine.

Here I go:

  • Cel puțin două episoade din Dark în fiecare seară aduc ce-i mai bun într-o săptămână. Dark (pe Netflix) e serialul meu preferat și evident că l-am devorat săptămâna trecută după ce a apărut sezonul 2. Nu știu ce naiba o să fac în următorii 1-2 ani până apare sezonul următor. Cred că mă uit iar la primele două sezoane, că și așa m-am cam pierdut printre lucruri și personaje.
  • Acum că am început să scriu iar zilnic, o parte din seară îmi e ocupată cu diverse teme pe care le urc pe blog. Best time in the world. Exact asta fac și acum.0
  • 30 de minute de mers pe jos sunt printre cele mai bune 30 de minute din lume.
  • Uneori, când nu prea am chef să fac nimic, sau sunt supărată sau obosită și nu pot să dorm, mă duc în bucătărie și îmi fac ceva de mâncare. Numai faptul că îmi fac de lucru mă scoate un pic din plictiseală și timpul trece mult mai bine.
  • Muzică. Multă și tare.
  • Sau o carte ori niște articole pe teme care mă interesează.
  • O tură pe Pinterest – e o super terapie.
  • Planificarea unei excursii – pentru mine e unul dintre cele mai faine lucruri din lume, mă super entuziasmează și relaxează.
  • Un pahar cu vin, o bere sau niște ceai.
  • O listă cu lucrurile bune din ziua/săptămâna respectivă, ca nu cumva să le fi uitat.
  • Un telefon dat cuiva care te ține de vorbă și-ți face bine.
  • Niște ore bune de somn. Singurul care chiar lasă în urmă lucruri deja întâmplate.
Continue Reading

Micuța rochie roșie | Julia Roberts în Pretty Woman

julared

Zilele astea mă aflu într-o continuă căutare de rochii/fuste/pantaloni simpatici pentru nunțile la care o să merg vara asta. Și, cum mă cam bate toată căutarea asta și mi-e super greu să găsesc ceva care să-mi placă, apelez o dată la două zile la Instagram și Pinterest, unde inspirația e la ea acasă.

În opririle mele am regăsit câteva rochii absolut minunate, purtate de actrițe superbe în filme deosebite. Sunt plină de adjective azi, știu.

Una dintre rochii este cea a Juliei Roberts din Pretty Woman (1990), o rochie roșie frumoasă tare, pe care Vivian, personajul Juliei Roberts, o poartă în scena în care merge la Operă cu Richard Gere. Rochia a fost creată de designer-ul Marilyn Vance-Straker și echipa ei, care s-au ocupat de majoritatea costumelor protagonistei din Pretty Woman.

O frumusețe de rochie. Nu pot decât să-mi continui căutările în acest moment.

Mai multe detalii despre costumele din Pretty Woman, aici.

pretty-woman-red-opera-dress

Continue Reading