Filme și seriale pentru weekendul ăsta | De fapt, pentru pauzele de ieșit afară la zăpadă

c96f81df4e344aec77acd403e4f3aa40

A niiiiiiiins. M-am trezit și am văzut că e întuneric tare și când m-am uitat pe geam…. zăpadă peste tot!

Presimt că o să fie un weekend în care va trebui să ieșim un pic afară (chiar și doar până la magazin și înapoi), iar după această ieșire părerile vor fi împărțite: ne închidem în casă ori ne mai flendurim un pic prin zăpadă?

Eh, eu în dimineața asta mă gândesc doar la cât de împărțit îmi va fi weekendul: azi am niște drumuri de făcut, dar mâine, cel mai probabil, va fi o zi de lenevit. Iar dacă și voi gândiți ca mine, am zis că ar fi potrivit azi să las câteva recomandări de filme și seriale pe care le-am văzut în ultimul timp și care sunt perfecte pentru zile de stat în casă, sub pătură. Enjoy!

Continue Reading

O zi lungă și o recomandare pentru zilele următoare: Bucharest Jewish Film Festival

47686704_2186256321396257_6464198360579440640_n

În seara asta sunt foarte, foarte adormită. La modul ciudat de adormită, nu prea înțeleg de ce, că am dormit destul de bine în ultimul timp. În fine, seara a devenit și mai bună iar eu m-am simțit și mai plictisitoare și fără viață atunci când mi-a scris mama că ea și tata sunt la un concert. Un concert de care știam, evident, dar de care se pare că am uitat în ultimele zile. E totul bine acolo, să știți, se super distrează, au mâncat, au băut, acum ascultă muzică și se simt foarte bine.

În fine, revenind la ziua de azi, a fost una plină, dar frumoasă și cu o activitate de care îmi era dor și de care nu m-am mai bucurat de mult timp. Și anume, în ultimele câteva săptămâni am putut să contribui alături de colegele de la MSL The Practice la organizarea și comunicarea Festivalului de Film Evreiesc (Bucharest Jewish Film Festival), un eveniment deosebit, cu povești incredibile și organizat de niște oameni extraordinari, pe care tare mă bucur că am avut ocazia să îi cunosc.

Astăzi a avut loc deschiderea festivalului, iar în următoarele trei zile puteți vedea câteva filme super interesante, care ilustrează minunat cultura evreiască din România și din întreaga lume. Vă las în continuare programul și vă încurajez și invit cu super drag să mergeți să vedeți măcar unul-două dintre filmele din program. Nu o să vă pară rău, ba chiar o să vă bucurați vizionându-le :) 

Continue Reading

Aplicațiile pe care le folosesc cel mai des și cum mă ajută ele să-mi setez obiective

639a6e2b680e1c5f28bac9e59c26200f

Zilele trecute telefonul mi-a dat ultimele updates despre activitatea pe care am avut-o în ultimele 7 zile. Pe scurt, se pare că am folosit telefonul aprox. 4 ore pe zi, iar cele mai utilizate aplicații au fost:

– Instagram

– YouTube

– Facebook

– Notes

– Podcasts

Observ cu nu prea mare uimire cã așa aratã zilele mele în ultima vreme. În timpul zilei folosesc foarte puțin telefonul (dacã nu e weekend), iar primul lucru pe care-l fac e sã-mi pornesc Rock FM (dimineața, în drum spre birou) sau vreun podcast (seara sau când sunt în tren ascult foarte multe podcasturi, în general din strãinãtate). Apoi, în timp ce ascult, ba dau o raitã pe Insta, mai citesc câte ceva pe Facebook sau, ce am tot fãcut în ultimele luni, scriu foarte mult în Notes. Foarte mult. Scriu tot ce-mi trece prin minte.

Zic toate astea pentru cã sunt într-o perioadã în care încerc sã îmi setez câteva obiective pentru 2019. Și, dupã experiența din ultimii ani, mi-am dat seama cã nu e tocmai ușor sã-ți setezi obiective realiste, smart, urmate de o strategie clarã pentru a le realiza.

Dar, oricât de mult m-aș gândi la obiectivele astea, primul care îmi vine în mine e întotdeauna „focus on the present”.

Îl scriu în engleză, pentru că mi se pare că așa are cea mai bună semnificație pentru ce îmi doresc eu să fac de la anul. Am învățat anul ăsta un lucru super real și important – în general, lucrurile care te supără sau te stresează s-au întâmplat fie în trecut, fie urmează să se întâmple. De asta e important să stăm mereu cu mintea în prezent, sau măcar să ne amintim să revenim în prezent atunci când gândurile noastre fug prea departe. Ăsta e obiectivul meu principal pentru 2019. Focus on the present.

Important, util, sănătos pentru minte.

Cover photo: my one and only source of magic photos, Pinterest

Continue Reading

Uneori trebuie sã zici lucrurilor pe nume. Sau, dacã nu, mãcar sã le dai o poreclã.

3026952565598102031d9f3cb5c1d79a

Nu cred cã e posibil sã fim umili pe tot parcursul vieții noastre. La un moment dat, cumva, în vreo împrejurare incredibilã, tot rãbufnești cumva și te saturi sã pleci capul. Iar în momentele astea e bine sã știi sã faci diferența între a spune lucrurilor pe nume și a-ți exprima nervii/frustrãrile.

În timp ce sã spui lucrurilor pe nume necesitã maturitate, analizã, tact și o înțelegere bunã a situației în care te afli, sã-ți exprimi nervii sau frustrãrile poate fi un semn al saturației, lipsei de rãbdare și de înțelegere, care de multe ori cauzeazã doar mai mulți nervi sau mai multe frustrãri.

Mã simt deseori frustratã și nervoasã. Și când îmi exprim stãrile astea ajung, în 80% din cazuri, sã spun lucruri pe care nu le gândesc suficient și care ajung sã-mi transmitã tristețe, dezamãgire, rușine, mai multe frustrãri și, categoric, mai mulți nervi pe mine însãmi. Și doar în momentele astea îmi dau seama cât de important e sã îți exprimi sentimentele la timp, sã spui lucrurilor pe nume atunci când simți cã te deranjeazã ceva și sã eviți pe cât poți stările astea de saturație și supãrãrile inutile.

E atât de bine sã vorbești despre sentimentele tale, cã ar trebui s-o facem cu toții mai mult și mai des.

Cover photo: amazing shot by @brianmcw

Continue Reading

3 filme de Crăciun pe care aș putea să le văd la nesfârșit

db1e6cdf1af75b5bd1a402adca308f62

Filmele de Crăciun sunt o pasiune veche de-a mea care câștigă teren în fiecare an, începând cu jumătatea lui noiembrie, cam așa.

Îmi place la nebunie să stau în pat cu un ceai, o ciocolată caldă sau un pahar cu vin, niște popcorn sau biscuiți și să mă uit la un film de Crăciun. Indiferent că e vorba de vreo producție de familie marca Hallmark, sau de vreun blockbuster de la Hollywood, ador să mă uit la filme de Crăciun în care toate personajele își amintesc ce faină e perioada asta și cât de important e să te bucuri de ea. Pentru vreo două ore devin și eu personaj în filmele alea, că nu mi-e deloc greu să mă bucur de Crăciun.

Sunt câteva filme pe care le-am văzut de foarte multe ori (poate chiar prea multe), dar la care mă pot uita oricând, oriunde, cu oricine. Sunt niște povești așa faine, că în alea câteva ore mă pierd complet în film și uit de restul lumii. Cu mine chiar își fac treaba filmele astea. Aș recomanda oricând lista de filme pe care o s-o las aici în continuare, chiar cred că ajută la minte și suflet să le vezi măcar o dată pe an. 

Continue Reading

Cronica unei duminici fără planuri prea mari

8483494da980b2a0ffd53f6989674f82

De fapt am avut un plan: să dorm mai mult și să cumpăr cadouri de Crăciun.

Când vine weekendul, principala mea prioritate este să stau mai mult cu mine, să reușesc să mai fac din lucrurile pe care mi le-am propus în ultimul timp și, având în vedere că mai sunt două săptămâni până la Crăciun, să cumpăr cadouri pentru familie și prieteni.

Cam astea sunt lucrurile de pe lista mea în perioada asta. Iar azi, într-o zi cam gri și fără planuri prea mari (cu excepția ăstora de mai sus, evident), am reușit și să stau cu mine, și să dorm mai mult, dar și să cumpăr cadouri. Mi-am petrecut ziua cam așa:

10:00 – m-am trezit mai târziu de ora 8 în weekend, lucru mare pentru mine

10:30- am băut un cappuccino și am mâncat două vafe

11:00 – 12:00 – mi-am făcut ordine în cameră, am șters praful, am măturat, mi-am schimbat așternuturile

12:00 – am făcut un duș ca să dau jos tot praful de pe mine

12:30 – ne-am uitat la „Diana: In her own words” pe Netflix

Continue Reading

E super ok să spui „nu” atunci când simți că e cazul să spui „nu”

df61de22830bcf18d77ab8a70c29e696

Știți filmul ăla ”Yes Man” în care Jim Carrey spunea „da” la orice. Și probabil că știți și toate video-urile alea de tip „yes man” în care vloggeri, în general, se filmau în timp ce primeau provocări la care ziceau „da” și erau apoi obligați să le facă.

Ei, pe mine mă sperie numai gândul la ideea de „yes man”. Sunt super atentă cu ce zic că fac, dar de multe ori îmi dau singură teme pe care nu vreau neapărat să le fac. Mi le dau fără să-mi dau seama, iar apoi sunt nevoită să le fac. Nu știu dacă înțelegeți sau dacă am explicat eu bine, dar ideea e că, în cazul meu, e ceva mai mult decât un „yes man” obișnuit, pentru că eu îmi și dau teme, le și accept, iar apoi le și fac, ca să fie treaba treabă. În fine, deja am luat-o pe alei.

Totuși, ce vreau să zic? Probabil asta e întrebarea.

Vreau să zic că de multe ori suntem executanți și avem tendința de a zice „da” cam la orice ni se cere sau ni se propune. Chiar dacă vrem/putem să facem acele lucruri sau nu. Noi zicem da, că așa e frumos și politicos.

Însă, dacă zici „da” unui lucru care nu te convinge, șansele să-l faci prost sunt mult prea mari ca să merite măcar efortul de a accepta să-l faci. Așa că, iată, ăsta e unul dintre momentele în care ar fi bine să amâni răspunsul sau chiar să zici „nu” din start, dacă nu te simți confortabil cu ce ți se cere.

Iar asta o zic eu, această ființă care-și dă singură teme pe care nu vrea să le facă. Dar o zic tocmai pentru că știu ce frustrări nasc toate momentele astea în care ajungem să facem lucruri pe care nu vrem să le facem. Ne super demoralizăm, ne enervăm, ne frustrăm, ne supărăm pe oameni, se supără oamenii pe noi și, în fond, ce rezolvăm? Avem un motiv în plus să ne plângem că facem mereu chestii care nu ne plac.

Când, de fapt, e mai simplu decât credem să le mai și refuzăm uneori.

Așa că, data viitoare când nu vrem să facem ceva pentru că nu suntem siguri pe noi, haide să mai zicem și un „nu”. Și să evităm oportunitatea de a face acel lucru superficial sau prost. Nu ne ajută nici pe noi, nici pe cel care ne-a cerut să-l facem.

Hai să zicem „nu” atunci când simțim că e cazul să spunem „nu”. Și să nu ne fie frică de cuvântul ăsta, pentru că, de foarte multe ori, e super liniștitor să-l pronunțăm.

Merci, Ioana, acum hai apucă-te de treabă, că sâmbăta e scurtă.

Nu, mă duc să cumpăr cadouri.

Continue Reading

De mers zilele astea fiindca e foarte misto | Next Stop: Vintage // Pop-up store @Eden

47342454_2446161972092943_2723563114581721088_n

Dacă tot am avut zilele trecute o listă cu recomandări de cadouri, azi am o recomandare de eveniment care se întâmplă azi (as we speak) și mâine, și care știu că e foarte mișto. Am vrut să postez mai devreme azi, dar nu mi-a ieșit de nici o culoare.

Ce se întâmplă?

Vlad e un prieten super pasionat de haine și chestii mișto, în general.

De ceva timp, Vlad și-a lansat un magazin online, Next Stop: Vintage Shop, în care vinde haine vintage foarte, foarte faine (de la Carhartt, Stussy, Adidas, Nike, Ralph Lauren, tot felul de nebunii). Ei bine, azi și mâine (adică azi fix în momentul ăsta în care eu scriu aici după ce am zis toată ziua că scriu mai repede) îsi duce proiectul Next Stop: Vintage Shop la Eden. Mai multe detalii sunt pe pagina eventului, dar ce trebuie sã știți e cã meritã sã dați o fugã aici mâine de la ora 17:00, ca să luați la rând hainele, pentru că, trust me, sunt foarte cool și are omul multe must have-uri pe acolo.

Go shop vintage!

Continue Reading

Ce am învãțat în anii de dupã școala generalã | Adicã de vreo 13 ani încoace

6f3e966883c8e4222ae786e0e3bc3a81

O sã încep prin a spune cã atunci când eram micã eram foarte slabã la matematicã. Deci mã credeam foarte proastã.

Eram și o tipã ștearsã, fãrã prea mult farmec și cu 0 încredere în mine, deci stãteam pe fundul meu, nu îmi plãcea sã ies cu nimic în evidențã și tãceam prea mult.

Nici la ora de românã nu excelam, mi-era fricã sã comentez opere literare ca nu cumva sã fi înțeles eu greșit ce zice autorul acolo. De scris nici nu mai zic, eram tãcutã și-n scris.

În fine. Am crescut și am mers la liceu. Vârsta: 14 ani. La timp ca sã prind primele secrete ale vieții.

Primii ani de liceu au fost foarte frumosi, plini de lectii si întâmplãri pe care nu cred cã o sã le uit vreodatã. Am început sã am încredere în mine, sã-mi exprim punctul de vedere, sã îmi fac prieteni si sã descopãr cã, de fapt, mã cam pricep cu vorbele. Am uitat cum e sã nu prea vorbesti si cum e sã stai în banca ta si am început sã vreau sã ies în evidentã. N-a trecut mult pânã sã realizez cã:

  • Prietenii nu vin mereu singuri spre tine, mai trebuie sã mergi și tu spre ei.
  • Sã nu fii bun la o materie de la școalã nu e o rușine. O sã fii extraordinar la altele.
  • Da, buletinul îl iei cu tine peste tot.
  • Dacã faci o tâmpenie și o ascunzi, tâmpenia crește cu fiecare minut în care e ascunsã.
  • Notele sunt importante doar dacã te fac pe tine sã te simți bine. Nu iei note pentru alții.

Astea au fost cam primele constatãri de adolescent super matur care m-au lovit prin clasele a 9-a și a 10-a. Vreo doi ani mai târziu, pe la finalul clasei a 11-a, am fãcut 17 ani si am învãțat, desigur, alte câteva lucruri inedite:

  • Nu existã clișee mai deranjante ca alea din filmele lui John Hughes.
  • Muzica rock salveaza minti.
  • E ok sã riști, dar dacã riști fãrã un plan de back-up, ești dator sã-ți asumi singur riscul, indiferent de rezultat.
  • În liceu chiar se scriu cele mai mișto povești și prietenii.
  • Da, e important sã te gândești din liceu cam ce vrei sã faci în viațã.
  • Și dacã te simți rebel poți, totusi, sã fii un om responsabil.
  • Dacã primești o minge în cap nu fugi, o iei și-o dai înapoi.
  • Timiditatea dispare ca prin farmec dacã-ți iei chitara și urci pe o scenã sau dacã-ți iei colanții negri și bagi un dans irlandez la un spectacol de Crãciun de la teatrul din oraș. Colanții, și genunchii la piept, ãia omoarã orice urmã de timiditate.

Iar astea-s doar câteva lectii decente, așa, la primul gând. Pentru cã adolescența trece repede și te trezești la facultate, cu niște responsabilitãți și un pas mai aproape de lumea realã. Și acolo mai înveți niște adevãruri crunte:

  • Dacã cineva îți spune cã are încredere în tine, fã bine și ai și tu.
  • Cu cât faci mai multe chestii, cu atât nu-ti mai e fricã de noi provocãri.
  • Povestile se scriu atunci când iesi din casã, cunosti oameni si înveti de la ei.
  • Nu e un capãt de lume sã ai restante la facultate sau la facturi, dar e un capãt de lume sã fii delãsãtor si sã-ti lasi responsabilitãtile pe seama altora.
  • Fã greseli si dupã aia râzi de ele.

Mã gândesc des la lucrurile astea si-mi dau seama cât am crescut. Si cum mã tot gândesc, îmi dau seama cã cel mai important lucru din ultimii 13 ani rãmâne, totusi, un sfat pe care mi l-am dat eu însãmi, atunci când am aterizat în America în 2012, singurã, dupã primul zbor cu avionul din viata mea care a durat 13 ore, cu un rucsac si un troler de carat si fãrã nici un mod în care puteam sã vorbesc cu ai mei în urmãtoarele câteva ore. M-am asezat pe o bancã în aeroportul din Denver, Colorado, la 20 de ani, si mi-am zis: nu mai lãsa pe nimeni sã-ti spunã vreodatã cã nu poti sã faci ceva.

Poti sã faci orice vrei, oricând vrei si oricum vrei. Numai sã-ti asumi cã ai fãcut-o.

Când eram în scoala generalã am fãcut o listã cu lucrurile pe care vreau sã le fac în viatã. Pe primul loc: sã ajung în America pânã la 20 de ani. Si am reusit sã fac asta cu ajutorul alor mei si al mãtusii mele, Leta, care mi-a sugerat atunci cã ar fi timpul sã plec si eu, in sfarsit, în America. M-a împins de la spate, mi-a împrumutat bani si am plecat. La 20 de ani m-am urcat în avion si am trecut oceanul. Exact asa cum scrisesem pe foaia aia in urma cu aproape 10 ani.

De atunci stiu sigur cã pot sã fac orice îmi doresc pe lumea asta. Iar azi mi-am dorit sã-mi amintesc lectiile pe care le-am invatat pana acum. Si bine am fãcut. Mai ales cã azi ar fi fost ziua de nume a Letei (o chema Nicoleta) si sunt sigurã cã, oriunde ar fi acum, îmi citeste clar blogul si e atentã la tot ce fac aici pe Pãmânt. Si cu sigurantã asteaptã nerãbdãtoare sã plec iar.

Dar pana plec din nou, mai zic doar asta: nu mai lãsati pe nimeni sã va spunã vreodatã cã nu puteti sã faceti ceva.

Cover photo: William Brinson

Continue Reading