Trei filme pentru urmatoarele trei seri

Ce să și faci în serile astea, huh? Mi se pare că e nevoie de cât mai multă diversitate în viețile noastre în perioada asta, totuși, pentru că altfel o luăm razna. De asta, am tot încercat să-mi organizez zilele și serile astfel încât să nu fac exact aceleași lucruri mereu, să nu stau în același loc, să am o rutină ok și de care să mă țin, dar să și diversific activitățile pe cât posibil.

Și, evident, una dintre activitățile recurente e uitatul la filme și seriale. Aici am și o regulă: în timpul săptămânii mă uit la maxim un episod/seară, sau un film pe seară. În weekend sunt ok și cu binging sau vreo 2-3 filme.

Că tot ziceam de diversitate, las aici o listă scurtă cu trei filme absolut minunate, unul americano-britanic, unul italian și unul turcesc (pasiunea mea persistă). Toate trei oleacă dramatice (și cu puțin bocit pe alocuri), dar sunt filme care cred că ar trebui văzute în viață, pentru că ne amintesc de lucrurile care contează. Și cam de asta trebuie să ne amintim în perioada asta. 

A Single Man (2009)

Regizat de Tom Ford, cu o muzică absolut minunată și un Colin Firth cum ne dorim să-l vedem măcar de două ori pe lună ca să fim happy în viață. Nu e un film lung, are aproximativ o oră jumate, dar în ora aia jumate trăiești toată viața personajelor ca și cum ar fi a ta.

Otto e Mezzo (1963)

Fellini. L-am văzut recent (nu știu de ce nu l-am văzut mai devreme) și mi-a adus tot ce aveam nevoie: un personaj care trăiește din amintiri și fantezii, puțină dragoste, ceva dramă, o excursie la Operă și o lecție de cinematografie italiană în alb-negru, așa cum sunt parcă și zilele astea. Alb-negru.

The Butterfly’s Dream (2013)

Cât am putut să plâng la filmul ăsta n-am mai plâns de ceva timp. Și nu, faptul că e o dramă (dar una minunată!) și se plânge mult nu e spoiler. Două ore și ceva urmărești povestea a doi poeți turci tineri, bolnavi de tuberculoză, care încearcă să trăiască din poeziile pe care le scriu, se bucură la fiecare publicare a poeziilor, se îndrăgostesc, se regăsesc, se de toate. Actorii din rolurile principale sunt foarte buni (deși probabil nu i-ai mai văzut și n-ai auzit de ei până acum). Iar filmul e regizat de Yilmaz Erdogan, un nume de bază în cinematografia turcă. Filmul ăsta mi-a deschis apetitul pentru cinematografia turcă și am mai dat peste câteva povești tare frumoase, despre care probabil o să scriu altă dată.

Astea-s. Trei pentru trei seri. Și recomand să fie văzute fix în ordinea în care le-am pus. Fiecare vine cu povestea ei și cu lecția ei. Și, cred eu, sunt perfecte pentru seri pline de incertitudini. Ca mai toate serile din prezent.

cover photo: pexels

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.